Diverse de weekend prelungit

Pentru mine 1 mai reprezintă o zi liberă, atunci când e cazul. Şi amintirea bunicului meu, care era născut pe 1 mai. Şi cam atât. Minţile mi le-am băut la mare, pe "gheaţă la mal", când aveam 15-16 ani. Acum nici la tv nu mă mai amuză. Despre vocaţii muncitoreşti, nici nu poate fi vorba. Chiar şi amintirea adunatului cu steguleţe pe stadion de pe vremea împuşcatului s-a decolorat. Aşa că recunosc, urările de petrecut bine de 1 mai m-au amuzat, dar nu mi-au spus nimic.

Fără vreun program în cap, vineri m-am trezit foarte târziu. Mă bătea soarele pe obraji. Am evitat să fac ceva prin casă, în afară de cafea, că doar nu se face ordine în zi de sărbătoare, nu? M-am văzut cu drăguţa de Lavinia, am bârfit, am discutat despre distanţa dintre straturile de roşii. Probleme importante. Iar acasă. Până să plec prin oraş, la plimbări cu gagicul, am avut vreo două ore de uitat la tv. Vaaaai, ce culţi în cap şi docţi erau atât politicienii invitaţi, cât şi ziarişii şi moderatorii! Câtă istorie! Cât de tare îşi ţuguiau buzele supăraţi că rumânii nu rezonează sentimental cu morţii sindicalişti din grevele americane din 1886! Şi că, pffff (pufăit dispreţuitor), nu ştiu decât de mici şi bere! Păi, la cât de implicată în mersul societăţii e clasa muncitoare, la cât de bine se pupă pe gură şi interese comune sindicatele cu politicienii, şi la cât fum s-a adunat deasupra Bucureştiului, părerea mea e că e greşit interpretată ziua drept cea a muncitorilor. Mai degrabă, după atâta "îndoctrinare" religioasă cu Paşte, Sf. Gheorghe, miel, ouă, pască, rumânul sărbătoreşte venirea verii, pe rit pre-creştin! Cam ca la englezi şi irlandezi. Cu focuri în aer liber, de purificare după nopţile lungi de iarnă. Şi cu mici şi bere, că doar nu te purifici cu burta goală, nu?

Peste noapte, la gagic în faţa blocului, în zona destinată copiilor, a apărut o sală de culturism în aer liber! Probabil că autorităţile s-au gândit că, dacă tot le scoate sportul de la şcoală, ce-ar fi să-i pună pe ăştia mici să-şi crească brandul de la vârste fragede în faţa blocului? Ce atâtea leagăne şi tobogane? Fiare! Să se înveţe cu greul, cu trasul şi împinsul. Apariţia aparatelor e motivată, probabil, şi de încercarea edililor de a eradica violenţa juvenilă. Păi, cui o să-i mai ardă de luat la bătaie cu ceilalţi copii, când după două hâţâieli în aparatele de tortură, pardon, de crescut muşchi, ai şanse majore de a-ţi sparge faţa şi a-ţi rupe gâtul?

De obicei fac eforturi pentru a evita să conduc duminica. Ştiu eu de ce. Dar duminica asta, chiar nu s-a putut. Şi a trebuit să ies în oraş. Până departe. Oraşul aproape gol. Cu toate astea, am făcut aproape la fel mai mult ca într-o zi cu trafic aglomerat. Şi m-am umplut de nervi. Cine dracu i-a inventat pe şoferii de duminică??? Cine sunt ei? Şi dacă le e frică să nu păţească ceva în trafic haotic în timpul săptămânii, de ce dracu nu învaţă să ţină şi ei o bandă? Sau să treacă pe prima bandă, că aia de pe mijlocul drumului e pentru cei care vor să fie nebuni şi să circule cu mai mult de 40 la oră! Am crezut că o să ies din maşină să o bat pe o tâmpită. Şi pe inconştientul ei bărbat, care i-o fi spus: "Hai, pisi, fă pe şoferiţa azi!" Cei doi, într-un Cayenne superb, în faţa mea, pe mijlocul drumului. Nu puteam să-i ocolesc nici pe-o parte, nici pe alta. La un moment dat, el cred că i-a spus: "Pisi, aici faci la dreapta". Ea a dat semnal stânga. Exact cât să mă păcălească pe mine să încerc să mă strecor pe lângă. Domnul probabil a realizat ce şi cum şi a urlat la ea: "NUUU!!! Cealaltă dreapta!!!" Moment în care domniţa, fără să mai semnalizeze, fără să se uite, bulversată, trage de volan şi-mi trece la un mm de moticul Friedei.
Ca nu cumva să-mi închipui că doar femeile sunt şoferiţe de duminică, 5 minute după întâmplarea de mai sus, îmi face o chestiune asemănătoare un nene ochelarist, într-o solenza, încleştat de volan. Să vă fu... şi pu şi pi! Luaţi dracu un taxi!!!

Later edit. Să nu mă înţelegeţi greşit, cu voi mă alint şi eu şi fac pe supărata. De zâmbit şi amuzat chiar şi de cele mai mari tâmpenii, nu uit niciodată :)