Leapşa 3 în 1

Din cauze ba de plecat în concediu (hmm, oare chiar am fost vreodată plecată în concediu???), ba din lipsă de timp pentru lucruri frumoase, am rămas datoare nu cu 1, nu cu 2, ci cu 3 lepşe. Una mai simpatică decât cealaltă.

Prima e o leapşă reală, în "carne şi oase" (de fapt, în coperţi şi pagini), iniţiată de două blogeriţe foarte simpatice şi mari iubitoare de pisice, Ora25 şi Holicica şi de domnul Alex Moldovan. Leapşa-mâţă (că aşa se numeşte ea), m-a lovit din două părţi. De la Vaca Verde şi Tetris, sub forma a două cărţi, "Maestrul de ceai" de Yasushi Inoue şi "Blândeţea nopţii" de F. Scott Fitzgerald. Plus o misivă în care fiecare lepşist s-a semnat. Eu o dau mai departe acum, tot sub forma unei cărţi dragi mie, "Povestea târfelor mele triste" a lui Marquez, către o mare iubitoare de cărţi, Tomata cu scufiţă. Sunt convinsă că va da şi ea mai departe o carte minunată.

A doua leapşă vine de la Ada şi e despre ce "niciodată nu aş putea să ...". Am învăţat de-a lungul anilor cum că nu prea sănătos să spui asta, că la un moment dat te testează soarta de ajungi să renunţi foarte uşor la convingeri din astea măreţe. Pe la 15 ani spuneam că "eu nu o să fumez niciodată!", iar acum bag în mine ca un furnal. Pe la 22-23 de ani eram convinsă că eu "niciodată nu aş putea avea ceva cu un bărbat însurat". Până m-am îndrăgostit iremediabil de unul. E adevărat, nu ştiam la momentul X că e însurat, dar după ce am aflat tot mi-au trebuit câteva săptămâni bune până să-i tai macaroana, plus câteva luni de suferit ca un câine bătut. Eu nu pot să spun, ca atâţia alţii "eu nu aş putea face niciodată rău intenţionat". Pentru că l-am făcut deja! Obişnuiam să fiu foarte răzbunătoare. Dar mă bucur că începutul schimbării mele ca om a venit în momentul în care am realizat cât de mult rău pot face şi am decis să fac bine.

Păi, şi până la urmă eu ce să spun la leapşa asta? Şi să nici nu mănânc borş.

Să zicem că niciodată nu aş putea să fac sex cu cineva pentru un job. Am avut ocazia de mai multe ori, chiar în momente dramatice (şomeră de 4 luni, moartă de foame şi disperată) şi nu am făcut-o. Chiar e ceva ce mă depăşeşte, deşi nu stau să îi judec pe cei (cele) care o fac.

Niciodată, şi de asta sunt convinsă, nu aş putea face rău unui copil. Prin asta înţelegând să-i trădez încrederea, odată câştigată.

N-aş putea niciodată să renunţ de bună voie la muzică şi dans. Chiar şi forţată să nu o mai ascult, mi-ar cânta în cap până la moarte.

Deşi îmi plac momentele cu mine însămi, clipe de răsfăţ doar pentru mine, nu aş putea niciodată să trăiesc singură, fără măcar un prieten pe care să ştiu că mă pot baza la orice oră din zi şi din noapte. Ca să nu mai spun că la vârsta asta (şi sper să mă mai ţină mulţi ani de acum înainte) n-aş putea trăi fără sex.

Mi-ar face mare plăcere să îi citesc povestind despre ce "niciodată nu aş putea să..." pe Rhodos, pe Mimi-care-se-miră, pe Jenikă, pe Sabbra.

A treia leapşă e cu imagini sau chestiuţe. Venită de la Belle de Jour. Trebuie să arăţi celorlalţi ceva de corazon, apoi ceva amuzant. Pentru mine, ambele au acelaşi chip: nepoata şi fina mea Mara. Care a mai crescut, s-a înălţat, vorbeşte ca o demnă moştenitoare a mamei mele şi a mea, şi mă iubeşte şi drăgăleşte de mă face să uit orice problemă din lume. Profit de ocazie ca să-i spun "în direct" la mulţi ani şi minunatei mele surori de suflet, Cati, mama zurlei de Mara. Să fii sănătoasă şi voioasă, iubită şi fericită!

Cu mare drag dau mai departe leapşa asta către Antoaneta, Tiza Lia de aiurea, Aimee.