My best friend's wedding

Pentru cei care cred că între un bărbat şi o femeie nu poate exista o prietenie adevărată, fără implicaţii erotice, am o poveste care infirmă teoria.

L-am cunoscut pe Liviu ca prieten al iubitului meu din facultate. Stăteau în aceeaşi chirie. Şi acum ne aducem aminte prima mea replică la adresa lui: “mişto cămaşa, dar culoarea e de căcat”. Pentru că toată lumea îi spunea Titi, nu cred că am apucat să-i spun vreodată Liviu. După ce iubitul şi două prietene s-au mutat "în gazdă" în apartamentul meu, Titi a început să ne viziteze foarte des, stătea cu noi când venea în Bucureşti. A avut examene, licenţă. Nu ştiu când am devenit noi doi prieteni, dar ştiu că a fost primul om alături de mine atunci când m-am despărţit de respectivul. A fost foarte drăguţ când, de primul Constantin şi Elena la mine în casă, n-a mai răbdat şi m-a tras de mânecă “bre, tu nu-mi spui la mulţi ani?”. Iar eu, foarte uimită, i-am spus că nu aveam idee că-l cheamă Constantin, credeam că Titi e o poreclă.

Cu timpul, Titi a devenit “cel mai stabil bărbat din viaţa mea”, după cum se autointitula. Şi avea dreptate. În afară de motanul Miqui, nici un alt bărbat nu a reuşit performanţa de a sta alături de mine mai mult de 3 ani. Titi a stat “în gazdă” 4. Ca să nu se işte vreodată discuţii de la bani, mi-a plătit şi o chirie modică şi am făcut ale casei jumi-juma.

Stăteam la discuţii despre tot şi despre nimic, ore întregi, el conştiinţa mea, eu a lui, ne-am văzut dezbrăcaţi de nenumărate ori, eu i-am cunoscut şi analizat iubitele, el a făcut acelaşi lucru cu iubiţii mei. Toate astea fără să fi existat vreodată o urmă de atracţie fizică între noi. Ajunsesem la aşa un grad de intimitate, încât n-aveam nicio problemă să intru peste el la duş când aveam vreo urgenţă (mică).

De ziua lui, când era în armată, am fost singura care l-a vizitat şi i-am făcut cadou două cuburi de Tobleronne, de care sunt sigură că îşi mai aduce aminte şi acum. Eu îi povesteam trăirile erotice sau frustrările, îi dărâmam miturile (Titi, bărbaţii chiar nu-şi pot da seama de un pseudo-orgasm când e bine mimat!). Şi el mi-a distrus o imagine şi nu o să-l iert niciodată pentru asta. Am venit o dată furioasă acasă, supărată că Nicu, prietenul şi colegul meu de muncă, spusese depre ursuleţul Coccolino că e gay. Şi ce-a făcut Titi ca să mă liniştească? “Normal că-i gay, şi-o trage cu ursul ăla de la Otker, vrei acasă, pudding?” A doua zi l-am făcut cadou pe Coccolino al meu nepoatei mele.

Titi e omul care vine cu cele mai halucinante definiţii şi explicaţii, ca sa nu mai spun amuzante. Ascultam odată o melodie a celor de la Zdob şi Zdub şi mă gândeam ce frumos şi poetic sună “dragă Otee, dulce mireasmă, la gură femeie la mijloc mireasă”. Ca sa rupă orice vrajă, Titi mi-a spus că ştie el ce înseamnă asta: o virgină care totuşi o suge. Oribil! Dar cum să nu mă amuz şi acum de seriozitatea de avocat cu care a spus-o?

Titi e unul din cei mai neîndemânatici oameni pe care îi cunosc, dar e atât de plin de bune intenţii, încât nu puteam decât să zâmbesc de fiecare dată când îl vedeam cum se descurcă în treburile casnice. Dacă spăla o farfurie sau un munte de vase, în jurul lui era inundaţie. Ca să schimbe un bec, a oprit curentul în toată casa. Într-o vară, ne-am apucat de vopsit tocurile de la geamuri şi caloriferele din casă. În prima zi, cât am fost alături de el la treabă, toate au decurs bine. A doua zi, a trebuit să plec vreo două ore. La întoarcere, am observat că se consumase foarte multă vopsea. La început n-am spus nimic, să nu-şi închipuie omul că sunt zgârcită sau că îl controlez. După ce am văzut şi că era plin din cap până-n picioare de alb, nu m-am mai putut abţine şi am întrebat ce s-a întâmplat. Spăşit, mi-a spus că vărsase cutia cu vopsea. De trei ori. Tot el a vrut să-mi demonstreze că vasele de Arcopal nu se sparg şi, după ce a dat cu o farfurie de marginea mesei de câteva ori şi nu s-a întâmplat nimic, a aruncat-o pe marmură, în bucătărie, de la înălţimea lui de 1,88. Şi acum am setul ăla frumos, fumuriu, cu o farfurie adâncă lipsă.

Ne-am ciondănit de zeci de ori, am şi ridicat glasul unul la altul de câteva ori, cu toate astea, e singurul om cu care am reuşit să convieţuiesc atâta timp, în afara familiei mele. M-am întrebat de multe ori cum am reuşit asta, în condiţiile în care nici eu, nici el nu suntem cele mai comode persoane cu care să locuieşti. Singura explicaţie pe care am găsit-o e că eu nu am aşteptat niciodată nimic de la el şi am primit multe, iar el e singurul om care m-a luat întotdeauna aşa cum sunt, fără să încerce să mă schimbe vreodată.

Lui mă destăinuiam întotdeauna prima dată cu privire la un tip nou, la un nou plan. Acelaşi lucru îl făcea şi el. În acelaşi timp, era şi primul om care îmi cunoaşte o nouă cucerire. Probabil că e singurul om din lume pe care nu-l şoca să iasă dimineaţa din camera lui şi să întâlnească un necunoscut care se plimba prin casă în chiloţi. Saluta, se prezenta şi nu mă întreba nimic. Ştia că o să-i povestesc, oricum.

Găteam pentru el, făcea cumpărătuile pentru mine. Foarte puţină lume înţelegea că între noi nu s-a petrecut niciodată nimic erotic, amoros. Râdeam de el şi îi spuneam că e cea mai bună prietenă a mea, că, vorba aia, femeile normale au prietene de acelaşi sex cu ele, nu? Au fost foarte mulţi oameni care nu au crezut că între un bărbat şi o femeie poate exista aşa o prietenie. Am avut chiar un nebun de iubit care suna la interfon, deşi avea cheia de la mine, doar ca să fie sigur că nu ne "surpinde", pe mine şi pe Titi.

Cea mai amuzantă latură a relaţiei mele cu Titi e că dacă am fi vrut vreodată să avem o legătură amoroasă amândoi, ne-am fi spart capul unul altuia în maxim două luni. N-am văzut vreodată doi oameni mai puţin compatibili care să convieţuiască atât de bine! Mai avea o latură amuzantă relaţia noastră, Titi se împrietenea cu toţi iubiţii mei, cu unii a rămas prieten chiar şi după despărţirea noastră. Mi-amintesc de un telefon primit de la el, râdea ca un cretin. Eu abia începusem să ies cu D. şi Titi m-a întrebat dacă nu venim şi noi la Festivalul Berii. Nu de alta, dar plecase de-acasă cu B., se întâlnise pe drum cu E., iar acolo stăteau la masă cu C.! Numai el era în stare să-mi adune trei foşti la o masă şi să mă invite şi pe mine cu actualul.

Titi e omul cu trupă, de care v-am mai povestit. Chiar şi acum, când e om ocupat şi avocat foarte bune, îşi face timp de repetiţii şi concerte şi ador faptul că nu renunţă la pasiunea lui. Omul ăsta are un simţ al umorului deosebit, iar logica lui este, în general, imbatabilă. E mare, seamănă cu un urs din desenele animate, e de o comoditate ieşită din comun (care uneori mă scotea din minţi, dar cine eram eu să judec?), completa toate taloanele de concurs existente pe faţa pământului, stătea ore întregi în baie. Nu a existat încă om care să-mi aprecieze mâncarea aşa cum o făcea Titi, aşa cum nu am văzut om mai stângaci şi mai împiedicat ca el. Nu-mi imaginez viaţa fără el, fără replicile lui uşor acide, fără poveştile lui cu biciclete galbene, fără jovialitatea lui. Parcă îl şi văd făcând pe Moş Crăciun pentru copiii mei şi o va face cu atâta credibilitate, încât mă voi simţi şi eu copil şi voi căsca ochii mari de încântare. De asemenea, şi eu sunt mătuşa nebună cu care o să-şi lase el copiii când o să vrea să evadeze. Mai aveam noi un scenariu, dacă până la 40 de ani nu se căsătoreşte nici unul din noi, o facem împreună şi emigrăm în Noua Zeelandă, unde ne deschidem o cârciumă cu specific românesc, „At Poola’s”. În cârciuma aia eu o să mă ocup de bucătărie, iar el va sta în mijlocul salonului, pe un fel de piedestal, şi va mânca în continuu, ca să facă reclamă bună locului.

De câţiva ani nu mai locuieşte la mine, vorbim mult mai rar, dar cu acelaşi drag. Acum s-a transformat în avocatul meu şi nu doar al meu, ci şi al familiei şi chiar al şefei mele. Mi-e doar dor uneori să-l ascult, cum făcea el pe conştiinţa mea, să mă dojenească de să plec râzând din cameră şi să nu mai ştiu de la ce a pornit discuţia noastră.

Sâmbătă am dansat la nunta lui Titi, s-a aşezat şi el la casa lui. L-am văzut emoţionat, prins, agitat, dar şi îndrăgostit, luminos, fericit. Cu replici la fel de amuzante, cu acelaşi dans de urs uşor beat. A reuşi să-i aducă la nunta lui şi pe 3 dintre foştii mei, ca să nu-şi piardă obişnuinţa. Să trăieşti sănătos şi bucuros, Tetelu, să fii iubit şi fericit şi să faceţi ursuleţi drăguţi pe care să-i zăpăcească mătuşa Lia de cap. Şi să câştigi procesul cu Supercom, că te fac celebru!

Later edit: la cererea publicului, am pus şi o poză cu Vulpea în rochie (da, Neamţule, e roşie cu ceva alb printre). Aş fi vrut să fie o fotografie cu mutră sobră şi demnă, dar nu există modelul din cauză că o dată în muuuultă vreme mi-am permis să merg fără maşină, deci am consumat băuturi alcoolice, în plus, dansul, dansul, e normal la vârsta meaaa!!!