Din războiul cu RDS am învins epuizată

Ante scriptum: toate întâmplările şi dialogurile de mai jos sunt reale şi adevărate, doar uşor cenzurate prin anumite zone.

Dacă nu v-aţi dat seama până acum, eu sunt o Vulpe foarte căpoasă şi când mi se pune pata, merg până în pânzele albe. După cum vă spuneam acum câteva zile, am rămas fără net din cauze de "nişte aparatură furată", dar "se rezolvă în cel mai scurt timp". Când am văzut aseară, după 4 zile, că tot nu s-a rezolvat, am sunat iar. Exact şi identic aceeaşi placă: "da, aşa e, nu aveţi net, echipamente furate, e o echipă pe teren, se va rezolva în cel mai scurt timp posibil". Băiatule, voi aveţi un cip în cap şi un singur mesaj în funcţie de problemă? Cum dracu reuşiţi să răspundeţi EXACT la fel toţi??? "Stimată doamnă...". Lasă-mă, dracu, cu domnismele, pot să reziliez contractul la telefon? "Nu". Până la ce oră au program la casierie? "Până la ora 20. Cu altceva vă putem ajuta, doamna Stoica?" Să mă pupaţi în cur! Zdrang!Pun mâna iar pe telefon, sun la Romtelecom şi spun că vreau să-mi pun Clicknet. "Vă rog să ne daţi un număr de telefon să vă contactăm noi cu toate detaliile". Hmmmm. În capul meu eram convinsă că mă vor suna după 2 zile sau deloc. Ei, bine, în 3 minute deja vorbisem cu o tipă care a ştiut să-mi răspundă CLAR la toate întrebările, am primit ofertă specială, luni vine curierul cu modemul şi gata.

Plec vijelioasă la RDS să reziliez contractul. Intru, mă duc la vacile alea de la ghişeu şi spun ce problemă am. "La colegu se fac contractele, dar veniţi mâine, că a terminat programul". Nuuuu, n-aţi înţeles! E ora 6 fără 5, aveţi până la 8, că aşa mi-au zis ăia din centrală. "Colegu de la contracte are până la 6, reveniţi". Doamnă, eu vreau să reziliez contractul, e 14 ale lunii, dacă depăşesc 15 va trebui să mai plătesc o lună, iar eu nu vă mai dau bani nici moartă. "Problema dumneavoastră, nu mă interesează". M-am uitat la mutra ei şi am recunoscut-o pe imbecila căreia îi aruncasem cu steluţe ninja anul trecut. AŞA SE VORBEŞTE CU CLIENŢII????? A bâguit ceva şi mi-a spus că la Crângaşi şi Drumul Taberei au program până la 8. Colega de lângă: "în Crângaşi săptămâna asta au doar până la 6". Încep să urlu la amândouă: că voi sunteţi proaste e una, dar eu fără contract reziliat nu plec!

Mă duc la colegu. În faţa mea, un domn vizibil isterizat. Avea de reziliat 10 contracte, plus aştepta o explicaţie pentru facturarea lui de către RDS la un curs al euro de vreo 48 de mii. "S-o fi făcut o greşeală la colegii de la contabilitate". Băiatul care spunea senin tâmpeniile astea avea maxim 25 de ani, imberb, uşor efeminat, cu ochi frumoşi de căprioară, la fel de blonzi şi umezi. Se uită la mine: "Ăăăă, doamnă, programul meu s-a terminat la 6, domnul e ultimul client". Nu, nu, nu, nu ai înţeles. Eu de aici nu plec fără rezilierea contractului. Aşa că faci ore suplimentare şi rezolvi problema mea. "Programul e program, aşa că veniţi mine". Tinere, poate nu ai înţeles, atât de tare m-am săturat de incompetenţa şi serviciile voastre proaste, că dacă nu îmi reziliezi contractul acum, te bat ca în piaţă! Răspunsul lui m-ar fi amuzat peste măsură dacă nu aş fi fost pe punctul unui atac cerebral. "Nu cred, că io am făcut sport 5 ani!" M-am întins peste biroul lui, am pus coatele pe birou şi i-am spus printre dinţi: hai să-ţi arăt câţi ani am făcut eu sport. S-a dat cu scaunul cu roţi în spate şi a holbat ochii, aceeaşi ochi de căprioară, dar de data asta în lumina farurilor. "Vă rog frumos să vă calmaţi, vă rog eu!"

Între timp, domnul dinaintea mea era tot mai furios la rândul lui. Îi curgeau bobiţe de transpiraţie pe frunte, se făcuse mov, îi tremurau mâinile. Pentru că mi-am dat seama că nervii ăştia pot fi foarte periculoşi, am decis să mă mai relaxez şi am început să fac glume. Bietul băiat a crezut că scapă mai ieftin. Numai bine, m-am aliat cu domnul din faţă şi ne-am vărsat toţi nervii pe ei. Ba chiar la un moment dat, domnul a spus "vreţi să vin cu domnişoara să vă bată pe toţi şi să vă dăm foc la şandrama?"

După 45 de minute, a venit rândul meu. Şi ce-mi spune dobitocul sinistru? "Înainte să reziliem, trebuie să reînnoim contractele". POFTIM??? "Păi, cu netul primeaţi minute la telefonie şi ..." Renunţ şi la telefon, că oricum l-am făcut ţăndări acu un an când nici ăla nu mergea! Hop, scăparea lui! "Aveţi aparatul la dumneavoastră?" Nu, că l-am primit cado la instalare. "Aaaa, îmi pare rău, trebuie să veniţi mâine şi să predaţi şi telefonul". N-am mai rezistat şi am ieşit blestemând, pentru că deja tâmplele îmi zvâcneau prea tare.

Azi la 12 şi 10 eram la loc la coadă. Mi-am sacrificat pauza de masă. Când m-a văzut, tânărul a rânjit la mine. Nu-mi arăta fasolea, că ţi-o întind pe pereţi! am strigat la el. Şi-a înghiţit şi respiraţia. În faţa mea, de data asta, 3 persoane. Primul era deja "în lucru" cu o problemă, nu am fost foarte atentă, dar l-am auzit urlând la un moment dat "dar chiar vă bateţi joc de noi pe banii noştri?" Ei, bine, da! A doua persoană fusese chemată, prin telefon de la centrul RDS, să-şi ridice aparatul de telefon fix, că i se aprobase cererea de branşare la serviciu. Dar era o problemă, normal. Avea domiciliu în Periş, iar în zonă nu exista acoperire RDS!!!! Urlete, semne de întrebare fără răspuns. Tânărul la fel de inocent.

În spatele meu se aşează un domn în vârstă. Băietul se uită la el şi-i spune: "doamna în verde (adică eu) e ultimul client, că la 1 intru în pauză de masă". Unde scrie că aveţi pauză??? "Aici" şi ne arată un scris miiiic şi puchinos, în josul programului scris maaaare 9-18, pe o hârtie lipită pe spatele monitorului. Domnul în vârstă nu renunţă. "M-am aşezat la coadă la 12: 45, când nu eraţi în pauză". Răspuns fără clipit: "Nu termin cu doamna în verde (la naiba, trebuia să-mi pun un ecuson cu numele) până la 1, imediat după intru în pauză". Bietul nene începe şi el să urle. Mă uit la tânărul masochist şi îi spun: v-aţi gândit să puneţi, în loc de automat de cafea, un automat de Distonocalm? Hihihi zâmbeşte el larg. Ne, ne, ne, să nu îţi închipui că ne împrietenim acum, păpuşel! Iar şi-a înghiţit respiraţia.

Fata din faţa mea vroia să-şi pună net. I-am şoptit cât am putut de tare: e ţeapă! Nu face cu ei contract că o să-ţi blestemi zilele! Din spate, un alt domn a confirmat: nişte ţepari ordinari şi imbecili! Fata a plecat. Cucoana de la ghişeul "Relaţii clienţi" s-a uitat urât la mine. Sictir şi ţie, fă!

Am ajuns pe scaunul de client după fix 40 de minute. Băietul a operat cu hârtiile cât a putut el de repede, fără să se uite măcar o secundă la mine. Mi-a dat hârtii să semnez de reziliere, contract de reînnoire pentru cablu. I-am dat punguţa cu telefonul făcut ţăndări. Nu a spus nimic. În 3 minute eram gata. S-a uitat triumfător la mine: "vedeţi că se poate şi fără ameninţări?" Păpuşel, mai am şi contractul pentru cablu de reziliat, dar te caut eu luna viitoare. Poate îţi vine mintea la cap şi îţi cauţi alt job.

Am ieşit pe uşă de parcă câştigasem la loterie. Soarele strălucea mai puternic, vrăbiuţele reîncepuseră să ciripească. Mie mi se zbătea un ochi. De data asta de bucurie. Aveţi nevoie de cineva să vă ameninţe toţi furnizorii de servicii? Count me in! Pentru o sumă modică, îi aştept şi seara la plecare, cu un sac de pus pe cap...