Vulpea buboasă iremediabil, cu net furat, dar cu gadget

Pe principiul toate "câte bube rele, toate-n curu babei mele", m-am trezit acum vreo lună cu o zgaibă în colţul stâng al gurii mele mici, dar mari (când e cazul). Iniţial doar enervantă. N-a trecut de la sine după două zile cu strugurel pe bot. Aşa că m-am dus la farmacie. Help Net, brand, fiţe, halate scrobite. "Doamnă, am bubiţa asta la gură şi aş dori ceva să îmi treacă". Privire superioară, cu o strânceană ridicată. "E herpes. Zovirax". Nu, doamnă, NU e herpes, e numita "zăbăluţă". Strâmbat din nas şi pufăit. "Mda, vă dau o cremă cu propolis, foarte bună, vă trece garantat. 35 lei". Strâng din buci şi dau banii. Două zile mai târziu, deja nici să zâmbesc în gând nu mai puteam. Minunata cremă îmi arsese şi extinsese bubiţa la o ditamai rana. Pulsatilă şi dureroasă. Deja devenisem iritată şi nervoasă.
A doua farmacie. De data asta una naturistă, eco bla bla. Plafar. Iar o doamnă cu figură înţeleaptă. "Am buba. M-am dat cu propolis. Mi-a făcut mai mult rău". Privire cu sprânceană ridicată. "E herpes". Nu, doamnă, nu e herpes. În termeni populari se cheamă zăbăluţă. "Mda, vă dau o cremă foarte bună, eco, naturală, de gălbenele. Trece imediat şi hidratează zona. 37 lei". Băi, frate, cremele astea minune vin doar la sume din astea deloc modeste? Dau banul, iau crema, o desfac în faţa ei şi mă dau. E apoasă, miroase a levănţică şi are gust de ţeavă metalică. Cum dracu să fie de gălbenele? Dau să îi transmit aceste informaţii contradictorii cu părerile mele despre crema de gălbenele, dar dispăruse. Fabuloasa cremă naturală eco mi-a adâncit problema. Până la sânge şi dureri înfiorătoare. Nu tu zâmbet, nu tu papa, de alte chestii nici nu mai spun. Arătam deja ca Joker, cel puţin pe jumătate de faţă. Isterie maximă.
Caut pe net. Informaţii o grămadă. Care de care mai înspăimântătoare. Coadă de lemn încinsă. Da, dar asta trebuia făcut la început, nu când aveam deja rană deschisă cu sângele aferent. "Bunica mea spunea să spurc buba,când eram mică şi făceam dintr-astea" scria o doamnă pe un forum. Şi dăi, şi-njură şi spurcă. Cu pu, cu pi, cu fu, cu mama lu buba. Rana la locul ei. Dar măcar mi-au mai trecut nervii. Găsesc un alt sfat: "eu dau cu coada lu motanu pe la gură de 3 ori pe zi şi trece". Mă uit la Miqui. El se uită strâmb la mine şi începe să se lingă la coiţe. Mda, trecem peste.

Sun la dermatologul meu. E în concediu. Fuck! Mă apucă revoluţia. Mama zmeilor, românu se pricepe la orice, de la politică, maşini, la fotbal şi medicaţie fără reţetă. Mă duc la a treia farmacie. De data asta Sensiblue. Am o bubă, cum procedăm? "E herpes. Zovirax". NU E HERPES în pizda mă-sii de treabă! Că ăla se face pe buză, nu în colţ de gură, arată altfel, se comportă altfel. Doamnă, am încercat propolis, o cremă naturală eco dubioasă, care era orice numai de gălbenele nu, am încercat şi zovirax deşi ştiam că nu e cazul. "De plasturi aveţi nevoie". Făi, tâmpito, plasturii sunt tot pentru herpes, în plus, sunt de pus pe buză, nu în colţ de gură!!! Şi mai costă şi 500 de mii, ale dracu de medicamente scumpe pentru care luaţi voi comisioane! De nervi, am ridicat tonul, am deschis larg gura şi era să leşin de durere. Cu ultimele puteri i-am spus că îmi fac eu singură tratamentul, ea să fie doar atentă la mine. Baneocin - are antibiotic, costă 4 lei. Cremă de gălbenele de-adevăratelea, aia de arată ca o untură şi e foarte galbenă - 2 lei. O zi mai târziu, Vulpea râde cu toată gura, mănâncă îmbucături mari, nu mai e iritată. Concluzia? Şi de-o fi caz de vreo operaţie, de acu înainte merg pe cuţitul meu de bucătărie.

Ieri, ajung acasă, disperată să trimit nişte mailuri importante, să scriu texte frumoase. Conexiunea la RDS: eroare. Jălanie! Iar să mă apuc de lătrat la telefon? Şi eram aşa de calmă. După 5 minute de melodie teoretic relaxantă, dar repetată obsesiv, mâncam jar. Identificare mai rău ca la poliţie. Cod client, cnp, adresă. "Stimată doamnă, este o problemă în zonă, s-au furat nişte echipamente şi într-adevăr, nu aveţi conexiune". Păi, ce credeai, bre, că te mint??? Bun, când se rezolvă. "Colegii mei sunt deja pe teren şi în cel mai scurt timp posibil se va rezolva". Cât de cel mai scurt timp, în seara asta? "Se fac toate eforturile ca în cel mai scurt timp...". Alo! Eşti un roboţel tâmpit? Se rezolvă în seara asta da sau nu? "Nu vă putem garanta, dar în cel mai scurt timp posibil...". Am închis telefonul şi am început să urlu. Miqui s-a ascuns între sacii din sufragerie. Scăpase el nejumulit de coadă, dar la isterii cu RDS-ul mai bine să te fereşti din calea mea.
Au trecut aproape 24 de ore. Am sunat la ei. Alt băiat, sunt convinsă. Aceeaşi voce moartă, politicos-robotic. "Stimată doamnă, da, nu aveţi conexiune, în zonă s-a furat nişte echipament, colegii sunt pe teren şi în cel mai scurt timp posibil se va remedia". Băăă, în primul rând, nu mă face doamnă pe tonul ăsta că parcă mă înjuri! În al doilea rând, cât dracu durează la voi cel mai scurt timp posibil? În ce falie temporară existaţi voi??? Dacă eu plătesc cu întârziere de o zi, voi îmi tăiaţi ţeava şi mă reconectaţi după 48 de ore. Voi ce-mi plătiţi că eu acum nu am net? "Stima..., ştiţi, ne pare rău, dar vă garantăm că în cel mai scurt timp posibil...". Frate, v-aţi molipsit toţi cu "garantatul" ăsta de la Băselu? E înregistrată convorbirea, da? Mă piş pe firma voastră de căcat şi voi, roboţi imbecili să sugeţi biiiip! Am trântit telefonul şi m-am uitat urât la cele două tanti colege de birou care se uitau şocate la mine. Dar nu au spus nimic. De frică, sunt convinsă.

Peste turbările de mai sus şi incapacitatea şi imbecilitatea unor care ar trebui să ne ofere servicii bune pe banii noştri, a venit azi un balsam. Tocmai de la bancă! Unde eu până acum am reuşit să dau numai de uni-neuroniste. Ca să nu mă mai certe Neamţu Ţiganu că nu poate să-mi trimită pentru copii bani tocmai din Jermania că am cont prost, m-am dus cu teamă la ING să întreb care e faza cu contul în euro. Ştiţi, trebuie să vă mărturisesc că din cauza atâtor cretine întâlnite pe la bănci, eu am frică de orice ţine de servicii bancare. Pentru mine scos bani de la bancomat şi verificat în calculatorul de la sediile ING soldul sunt cele două chestii pe care le cunosc. Nu plătesc facturi la bancă, nu fac transferuri bancare. ING-ul de la Cotroceni, noul loc de muncă (zona Cotroceni, nu chiar palatul, da?) are un sediu care îmi place tare mult, într-o casă veche renovată, cu o uşă bestială de lemn masiv. Miroase frumos înăuntru. Cele două fete mi-au zâmbit şi m-au invitat să mă aşez. Le-am privit suspicioasă. Aş vrea să aflu cum pot deschide un cont în euro? Am deja un cont în lei la voi. "Foarte simplu, îl facem pe loc". Hmmmm. Şi de când va fi utilizabil? "Imediat". Dar am contul făcut în altă sucursală. Unde nu ajung niciodată că e după 6. "Păi, dacă doriţi, mutăm contul la noi aici". Cât durează? "Pe loc". Toate astea cu zâmbetul pe figură. Oare visez? Oare m-am teleportat în altă realitate? Ţac-pac, câteva taste, buletinul, zâmbet, gata! "Nu doriţi şi internet banking, să vă fie mai uşor să verificaţi conturile, să le gestionaţi?" Cât de complicat e? "Păi, intraţi pe site-ul ăsta, un click aici, un pin, un cod pe care vi-l generează aparatul ăsta şi gata". Îmi pune în braţe un mic gadget gri, ca un calculator din ăla de buzunar. Pe roz nu aveţi? Hihihi, se hlizeşte ea foarte plăcut la mine. "Încă nu, dar vom sugera conducerii". Totul a durat maxim 5 minute, atmosfera m-a relaxat total, domniţele m-au impresionat de-a dreptul. Oamenidarnici are cont şi în euro acum, eu pot să verific şi să printez oricând extrasele de cont. Doar grija unui nou lucruşor la mine în geantă mă apasă.

Pentru câteva minute am fost relaxată, am zâmbit, m-am simţit ca un om normal. Dar mi-a trecut repede când mi-am dat seama că trebuie să mă rog iar de nu ştiu ce mecanic să se uite de ce îi curge Friedei antigel, că netul de la RDS tot nu a venit deşi se fac "toate eforturile", că afară plouă plouă ...