Shrek and the (Far Faraway) City with a touch of Braveheart

N-am idee de unde ştiu Hotcity şi Cireaşa exact când am eu nevoie de o pauză de relaxare, dar le iese de fiecare dată. Aseară am primit invitaţie la avanpremiera Shrek 4 - Forever after. Dacă pe primul l-am iubit, al doilea mi-a plăcut, iar al treilea m-a dezamăgit, am mers la numărul 4 cu bucuria unei ieşiri din programul haotic, dar şi cu teama că nu o să-mi placă. Ei, bine, m-am înşelat la partea negativă. În primul rând, a fost o încântare să mă reîntâlnesc cu fetele: Cireaşa, Ciupercutza, Ruxandra şi Pietricel. Hlizeală, papa delicios, popcorn, suculeţ şi inevitabil ochelarii pentru 3D. Da, fiţele mele se extind. De la plimbat doar cu maşina pentru că transportul în comun îmi pute (la propriu), la filme la sala VIP cu scaun de milioane, acum la IMAX la 3D. Oare o să strâmb din nas dacă mă mai scoate cineva la Scala?

Să ne întoarcem la Shrek. Care s-a maturizat, e familist, are probleme de om normal: rutina. Deşi nevasta îl iubeşte, cei trei copii sunt drăgălaşi, prietenii îi sunt mereu aproape, oamenii îl stimează, el e frustrat că ce flăcău (recte căpcăun) era odată, ce ursuleţ de pluş banal a devenit. Şi la nervi şi supărare spune că ar vrea să fie iar ce-a fost odată, căpcăun înspăimântător, liber de contract şi obligaţii, nu soţ de Fiona şi tată de copilaşi pişăcioşi şi urlători. Pe principiul ai grijă ce-ţi doreşti că ţi se poate întâmpla, în scenă intră infamul Rumpelstiltskin (vă aduceţi aminte din poveştile fraţilor Grimm de piticul ăsta iritant şi rău care îţi îndeplinea dorinţe dar îţi cerea în schimb lucruri care pe termen lung ţi-ar fi distrus viaţa). Rumpel îţi dă o stranie senzaţie de deja-vu, pentru că seamănă perfect cu un funcţionar de bancă de la care iei un credit. La început e mieros şi drăguţ şi îţi oferă luna de pe cer, te convinge să semnezi, după care iţi ia şi pielea de pe tine pentru că nu ai văzut condiţiile scrise cu litere miiiiici.

Şi uite aşa Shrek al nostru primeşte o zi de hălăduială fără griji, dar se trezeşte că preţul plătit înseamnă o lume în care nimeni nu-l cunoaşte şi care arată foarte rău. În lumea lui Bizzaro Shrek (fanii Seinfeld şi Superman ştiu despre ce vorbesc), în loc de rege şi regină, palat frumos şi săteni drăguţi şi zâmbitori avem la conducere pe ticălosul Rumpel şi gaşca lui de vrăjitoare rele, palatul kitchos şi sătenii rupţi în fund, căpcăunii nu sunt prieteni cu oamenii, ci au fost goniţi în subterane într-o mişcare de Rezistenţă care aduce aminte de Mel Gibson şi Braveheart. Donkey e slugă la vrăjitoare, prăjiturica aia drăguţă se luptă în noroi cu biscuiţi fioroşi pentru a mai face şi el un ban cinstit, Fiona e şefa dură a armatei de căpcăuni, femeie acrită de atâta aşteptat după iubire, iar luptătorul Puss e un pisoiaş supraponderal răsfăţat şi puturos. În realitatea asta paralelă întunecată, Shrek trebuie să îi recucerească pe rând pe Donkey, Puss şi mai ales Fiona (dacă nu o pupă cu iubire până la răsăritul soarelui, adio Shrek). Treabă nu aşa de uşoară. Lupte, răsturnări de situaţii, şuturi în gură de la aspra, dar severa Fiona, finalul nu vi-l spun că stric toată distracţia.

Filmul nu m-a dezamăgit. Am zâmbit, am râs, m-am emoţionat, m-am relaxat. 3D-ul începe să-mi placă tot mai mult. Dar dacă nu v-aţi dat seama încă, Shrek nu mai e un film de desene animate pentru copii, ci s-a transformat într-o poveste de viaţă reală pentru adulţi. Pilde, poveţe, alegeri, dragoste, familie, priorităţi, frustrari. După cum spuneam şi în titlu, o combinaţie de frământări de genul celor din Sex and the City cu bătălii din Braveheart într-un desen animat 3D. Din păcate, Shrek nu mai e acelaşi personaj spumos, cu replici pe măsură. E un pic cam trist şi ... banal. Dar din fericire, Donkey (Eddy Murphy e genial chiar şi doar prin voce) şi Puss (şi aici, vocea lui Banderas e de milioane) sunt în continuare plini de gaguri, replici, faze care te fac să râzi cu gura până la urechi. Umorul se reîntoarce în Shrek 4(după semieşecul cu seria 3) şi chiar dacă nu reuşeşte să atingă nivelul primei părţi, e cumva o întoarcere "la origini".

Chiar dacă nu eşti mare fan Shrek, eu zic că merită să îţi iei soţul/gagicu, soţia/gagica la film, pentru o oră şi ceva de relaxare simpatică. Sinceră să fiu, eu nu aş duce-o pe Mara la el, că nu îmi pot închipui ce i-ar amuza pe copii la Shrek 4 (faţă de prima parte, care pe ea a amuzat-o peste măsură). Dar s-ar putea să mă înşel, ei oricum văd altceva, înţeleg alte mesaje. Aşa că vă rog să-mi daţi de veste cum le-a plăcut copiilor voştri filmul, că sunt tare curioasă.

Weekend fain!