"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 24 august 2010

Alți pași, bucăți de viață, oameni și cutii

Ieri seară am pus în mașină ultimele pungi și cutii cu lucrurile mele de la apartament. Deși același mobilier, aceiași pereți, dintr-odată casa mea nu a mai fost a mea. Cu o pauză de 3 ani, cât am stat la părinții mei la casă și curte, apartamentul a fost căminul meu de când m-am născut. Acum fix trei ani îl terminam de renovat după gustul și plăcerea mea. Doar pereți colorați, mobilier puțin, raftul cu pisici de porțelan, dulăpioarele colorate și lada de zestre făcute de draga mea Cati, tonele de cărți. Casa mea. De două săptămâni adun și sortez, arunc și pun bine. Ce să iau cu mine departe, ce să las la mama în pod. Vineri l-am dus pe Miqui la ai mei. Aveam emoții, e un motănel ciudățel și bătrân, cu hachițe, dar foarte cuminte. Mara l-a luat la pupat și iubit din prima, a stat sub un dulap câteva ore, dar pe seară deja mâncase, iar noaptea a dormit când cu mama în pat, când la tata la picioare. Am bifat o reușită pentru care îmi făceam ceva probleme.

Am crezut că voi avea probleme cu hainele, dar alea deja nu mai sunt așa multe, 5 saci și gata. Dar să scormonesc prin milioane de hârtii, cursuri din facultate, facturi, contracte, să decid ce arunc, ce păstrez, a fost îngrozitor. Florile s-au împărțit între vecina și Iulia. Cărțile. Doamne, câte cărți am de citit! Și gata. Am încuiat ușa, am păstrat cheia, dar de acum voi mai merge acolo doar în vizită, sunând înainte, că așa e frumos. Ciudat, dar mult mai puțin traumatizant decât mi-am închipuit.

Miercurea trecută am mai bifat o experiență. Mi-am dat seama că am multe lucruri pe care ori nu le-am purtat, ori nu le mai port, dar sunt încă foarte bune, argintăreli, gentuțe, haine, ba chiar și un covor. Și mi-am chemat gagicele la un garage sale. Ca în străinătate. Le-am expus frumos, fiecare lucrușor cu povestea lui, iar fetele și-au ales ce le-a plăcut. Am stat de povești, la o limonadă și o salată de fructe, la hlizeli și momente emoționante cu Iulia iYli, Oana Shmeny, Ada, Rodica, Jane, Nina, Tiza Lia, Mika și Mircea, Roxana Evergreen, Dana, Oltița. Niște fete minunate, femei deosebite, prietenele mele. Am fost extrem de emoționată. Nu știu dacă am fost cea mai primitoare și atentă gazdă, dar aș vrea să știe că întâlnirea noastră a fost și este un moment pe care o să-l iau cu mine în suflet. Le mulțumesc că mi-au luat lucrușoarele, sper să se bucure de ele și să le facă plăcere să le poarte, jumătate din bani i-am dat deja pentru doi copii speciali din campania oamenidarnici. Pe care aș vrea să nu o uitați nici voi.

Am spus la revedere unei case, am viața materială în cutii și saci, mi-am vândut din lucrurile personale. Nu a fost ușor, dar nici așa dificil. A fost cumva .. ciudat. Experiențe și lecții. Oameni lângă mine. Emoție enorm de multă. Am un nod în gât și cuvinte puține și sărace. Mai e puțin.

49 de comentarii:

  1. pfui, de-abia te-am gasit si dispari! no, lasa ca nu pleci in alta galaxie

    RăspundețiȘtergere
  2. toate lucrurile(bunurile) lumesti sunt facute sa ne tina sa nu zburam fericiti spre cer si spre unde ne duce inima. cu cat renuntam mai din timp la povara lor cu atat putem trai mai frumos si mai liber.

    RăspundețiȘtergere
  3. Se spune că Doamne Doamne ne dă doar cît putem duce. Nu mai mult, nu mai puţin. Aşa şi cu tine. El ştie că poţi duce şi mai ştie că noi, de mai aproape de tine sau de mai departe, suntem fiecare, în felul nostru, cu tine. Eu sunt cu toată puterea mea de "minunată". Îţi mai spuneam eu, cîndva, că nu-s deloc aşa, dar nu mă mai războiesc cu tine. Din papucii mei spun doar că plecarea ta pentru mine, din "depărtarea" mea de tine nu există. În puţinele noastre "intervenţii" am ştiut că vei fi aici mereu. Aici - este la mine în suflet. Dacă nu ai înţeles, încă...Nu te dă nimeni afară! Nu pleci, de fapt, nicăieri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur enorm ca te'am cunoscut si parca mi-e ciudă că s-a întâmplat târziu şi pleci. Dar eu îţi ţin pumnii!!!

    E greu să arunci bucăţi din viaţa ta, dar aşa e bine (cred) pentru sufletul nostru

    RăspundețiȘtergere
  5. eh, eu am invatat sa nu mai pun atata pret pe lucrurile materiale odata de mult, cand am ramas pana si fara casa. a fost dureros, dar nu foarte. oamenii sunt mai importanti. te pup, sa-ti fie de bine pentru un nou inceput!

    RăspundețiȘtergere
  6. Lia, fii tare mami... Și fă pașii pe care îi ai de făcut. Știu poate prea bine prin ce treci. Dacă îți pot întinde o mână, știi unde mă aflu. Casa mea ți-e deschisă!

    RăspundețiȘtergere
  7. Vulpeo, puteai să mă inviţi şi pe mine la garage sales, că eram pe-aproape. Mai ales c-ai promis că mă caţi de-o cafă. Tare mă mai superi cu plecarea asta. Dar mă şi bucur. Căci aerul de-acilea devine din ce în ce mai nociv.
    Să-mi spui tu, înţeleapto: să rămîn trist ca o stridie goală, sau să mă bucur ca o picătură de apă în cădere spre plita fierbinte?

    RăspundețiȘtergere
  8. "Am spus la revedere unei case, am viața materială în cutii și saci, mi-am vândut din lucrurile personale. Nu a fost ușor, dar nici așa dificil. A fost cumva .. ciudat. Experiențe și lecții. Oameni lângă mine. Emoție enorm de multă. Am un nod în gât și cuvinte puține și sărace. Mai e puțin."

    Frumoase cuvinte, propozitii foarte puternice. o tensiunea retinuta in ele. ai redat foarte bine atmosfera. cuvinte de final de roman. ultima propozitie extraordinar de inspirata, parca lumineaza altfel totul. precis nu te-ai gandit la efectul literar cand ai scris, ai scris poate nervos, repede, ai scris scurt contextul. dar ai scris frumos.

    ai talent.

    p.s. - nu ma banui de nimic, te rog, cautam date despre viena, marturisiri ale unor romani calatori pe acolo, caci urmeaza sa "dau si eu o fuga". un search pe un blog a dat un link catre blogul tau. mi-a placut. numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  9. Oh,ce mi-a placut!Gentile sunt la mare pret,iar cu cerceii am facut furori :PLimonada si celelalte mi-au ajuns unde trebuia :))))))))) :P
    O sa-mi fie dor de tine si o sa-tin pumnii stransi-stransi!
    Si stii ce cred?Tu vei fi,peste putin timp,fata aceea cu fatza senina si fara stres,vazuta de voi!
    Imbratisari stranse si multa bafta!

    RăspundețiȘtergere
  10. Cind pleci, pleci, formatezi discu dur si gata, un nou inceput.
    Am plecat cu o geanta de mina si un copil in alta mina, geanta mi-a fost furata, copilu, nu.

    De nostalgii, sentimentalisme, dor, vei avea timp mai tirziu.
    Numai cei puternici reusesc.

    A pleca inseamna a muri un pic!

    RăspundețiȘtergere
  11. Mult noroc! Sunt sigura ca indiferent ce vei alege sa faci in viitor, cu atatia prieteni in jurul tau, este imposibil sa nu reusesti.

    RăspundețiȘtergere
  12. Shmeny, la ce povești lungi o să am de spus, vă săturați voi de mine :)))

    Dush, eu probabil că o să fiu foarte liberă, că mai mult de două genți n-o să am cu mine :) Cu oamenii e mai greu ...

    Karma, cam 6 săptămâni și gata :)

    Irina, după cum am mai spus-o, cel mai fain lucru câștigat cu blogul sunteți voi, oamenii minunați, prietenii mei. Și oriunde m-aș duce, voi îmi veți fi aproape. Și știu eu că veți râde cu mine când voi povesti amuzamente, mă veți îmbărbăta când voi mai pica și eu, gândurile voastre bune vor ajunge la mine cu toată energia voastră bună :)

    Ever, eu sper să mai bem un șpriț și o cafea chiar înainte să-mi iau zborul :) Sper să fie cu energii pozitive lucrușoarele de la mine :)

    Zazule, nici eu nu am sentimentalisme legate de obiecte propriu-zis, am povestit că ne-a ars casa și am ramas cu o salopetă și un tricou. Dar acum a fost altfel, nu doar renunțat/aruncat lucruri materiale, ci cumva am realizat că închid un capitol :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Dupa un accident de masina in care am scapat cu viata (masina am dus-o la fiare vechi) mi-am dat seama ca tot materialul il poti pierde intr-o secunda. Viata mea era cea mai importanta, restul sunt nimicuri cu care ne amagim.

    Unde pleci?

    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  14. Catherine, mulțumesc :)

    Paul dragule, mai e puțin și de-aia devin și eu puțin sentimentală. Pas cu pas le fac eu pe toate :) Și sper ca prima vacanță să fie la tine și la Anto :) Te pup tare tare!!!

    Valule, a fost miercuri, n-am știut că ești aici :( Și sâmbătă nu am mai dat niciun semn că am terminat cu împachetat și curățenie noaptea târziu. Eu sper să mai vii în septembrie și să bem cafeaua aia atunci :) Nu plec chiar așa de departe și chiar așa de definitiv, de citit o să ne tot citim, numa bine, o să vin și eu cu subiecte proaspete :p Zilele astea am tot mers cu mașina și pentru prima dată în ani de când am carnet mi-a fost frică de demenții din jur. Și m-a scuipat unu pe picioare, că eram în spatele lui și el a scuipat alături. Pe picioarele mele. Nu te întrista din cauza mea, promit să-ți trimit pachet cu cafea, blugi și ciungă :) Și mai promit multe povești, lungi, așa cum îmi place mie să vă plictisesc :)

    Anonim, mă bucură întâmplarea prin care ai ajuns la mine în vizită. Sper să te mai întorci :) Îți mulțumesc de cuvintele frumoase, de complimente. Nu te bănuiam de nimic, nu-s chiar așa de paranoică :))) Dar ai simțit exact cum am scris. Emoționată, un pic agitată, m-am gândit mult la cuvinte pentru a le pune repede în scris, nu m-am gândit la efecte literare, am scris ce simt, pur și simplu :) Nu e sfârșit de roman, e final de capitol :) Te mai aștept! Să-ți fie vacanța la Viena relaxantă și minunată!

    Rodica, să le porți sănătoasă și cu multă plăcere! Și mie îmi va fi tare dor de voi, dar ne vom citi mai cu nesaț :) Visez la fața aia :)

    iYli, right back at you! :)

    Neamțule asprule, mă mai alint și eu așa un pic :) Cu mașinuța, două genți și gagicu plec și eu, cu ai mei și prietenii în suflet. Cu emoție, speranță, curaj, dorință, putere, hotărâre, dar și conștientă că acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă, că nu mă așteaptă covorul roșu, că o să am de tras, de trecut peste greutăți. Fără păreri de rău, idei preconcepute, entuziasm exagerat. Să mi se scuze patetismul, dar în acest moment, și a sta aici înseamnă a muri câte puțin în fiecare zi. În spirit, în energie, în optimism, așa că nu mor mai mult plecând.

    Andra, bine ai venit! Ce-mi place blogul tău! Și ținând cont că un vis de-al meu e să am florăria mea, o să te pun în lista de prieteni :) Îți mulțumesc pentru urări, sunt convinsă că gîndurile lor bune mă vor însoți și ajuta :) Te mai aștept!

    RăspundețiȘtergere
  15. Mihaela, după cum spuneam, după ce ne-a ars casa am mulțumit lui Dumnezeu că ai mei erau întregi, că am fost sănătoși și puternici să reconstruim casa, împreună. Ne-a unit ca familie, până la urmă a fost o experiență care ne-a ajutat :) Am rămas fără haine, fără multe, dar de atunci am realizat că sunt doar niște cârpe și nimicuri, că altele sunt importante. Exact unde plec o să spun când o să ajung acolo, e așa, o mică superstiție :) În Europa, oricum.

    RăspundețiȘtergere
  16. Drum bun si cale batuta (accesorii lipsa in Romania, de altfel). Inchizi si deschizi usi, o sa devii, o sa te regasesti, vei fi la un moment dat un hibrid identitar, si asta n-are leac, dar poate fi cu folos. Departarea e relativa, timpul in epoca low cost la fel. Ne revedem undeva in Europa.

    RăspundețiȘtergere
  17. Exact acum 2 ani faceam exact ca tine!
    E greu, e dificil dar intr-un final o sa fie bine.
    Iti doresc multa putere, sanatate si multe zambete.

    RăspundețiȘtergere
  18. Anto, am învățat tare multe de la tine și ți-am admirat de când te-am cunoscut mobilitatea. Cu riscul de a părea o suficientă căreia îi pute România, momentan mă simt aici ca un transexual care știe că e e femeie, dar îi atârnă o puță între picioare. Nu mă mai identific cu "spiritul" românesc, nu o să scuip de sus la plecare, dar momentan îmi asum ideea de a fi un hibrid. Chiar îmi doresc ca primul drum de vacanță să fie la tine și la Paul :)

    Camelia, îți mulțumesc din suflet, o să vă țin la curent :)

    Diana, zâmbesc deja. Înseamnă enorm mesajul tău. Mulțumeeesc!!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Sanatate, drum bun, Doamne ajuta, pace si numai frumos sa fie pe noul drum apucat de tine... de abia astept impresii. Te pup, Adamutza

    RăspundețiȘtergere
  20. Liuta, faza cea mai faina cu netu e ca poti scrie de oriunde si nu se vede ca esti away from home.:)) si faza si mai buna e ca ai mereu unde sa te intorci daca ceva nu merge bine.( mama , tata si matza:P). Draghe scutura emotiile, this is a begining of a beautiful......life. succes, sperante, bucurii si imbratisari iti trimit. te pup si drum bun si astept vesti de bine. paaaaaaaaa Liutsa Vulpitsa calatoare:************

    RăspundețiȘtergere
  21. Stiu ca este greu, am facut-o si eu acum trei ani, dar important este sa privesti inainte, nu inapoi, sa inchizi emotiile intr-un colt pentru mai tarziu si sa te concentrezi pe ce ai de facut acum, pas cu pas. O sa fie bine...

    RăspundețiȘtergere
  22. Oana, Miru si Smara25 august 2010, 10:48

    Sa te ajute Doamne Doamne oriunde te vei afla! Sunt emotionata si fericita ca te-am cunoscut. Sunt mereu alaturi de tine cu gandul si sufletul. Te admir enorm pentru tot ceea ce faci, meriti tot binele din lume! Sa fii plina de noroc si fericire draga Lie!!

    RăspundețiȘtergere
  23. Adamutza, te pup și eu! Mai am de alergat pe aici deocamdată, din astea administrative, niște analize, dar oricum, trece așa repede timpul :) Îți mulțumesc din suflet pentru gandurile bune!!!

    Crisu, trăiască internetu care este el! :)) Vă mai stresez câteva săptămâni cu prostioare de pe aici, dar abai aștept să ajung acolo să văd cu ce subiecte vă voi plictisi :) Te pupez!!!

    Danangib, doar înainte privesc, împăcată cu trecutul și aranjând frumos și prezentul :) Mulțumesc!!!

    Oana draga mea dragă, îți mulțumesc din tot sufletul pentru veșnicul tău entuziasm și că mi-ai fost de la început alături. Musai ne vedem înainte să plec. Vă pup tare tare!!!

    RăspundețiȘtergere
  24. Multa bafta acolo "departe"... Multe lasate in urma sunt doar lucruri... Iar oamenii iti vor fi mereu alaturi, indiferent de distanta... Si amintirile oricum le ai la tine, in suflet... Pupici

    RăspundețiȘtergere
  25. Lia draga, ma bucur tare mult ca te-am cunoscut si-n persoana. pe net o sa te tot citesc, sper si eu sa imi regasesc cheful de povestit mai devreme sau mai tarziu. si mai sper sa fii intampinata cu covorul rosu. ce atata 'expect the worst"? :)
    te pupez cu drag si sper sa ne mai vedem inainte de plecare.

    RăspundețiȘtergere
  26. Tizo, momentele petrecute săptămâna trecută la tine şi o anumită expresie a ochilor tăi, îmi vor rămâne veşnic în memorie. Inelul nu l-am mai dat jos din seara aia, şi îmi place să cred că te am tot timpul cu mine. Te îmbrăţişez cu drag, de undeva de la malul mării :*

    RăspundețiȘtergere
  27. M-am mutat de aproximativ 5 ori de cand sunt kid... nu e easy... :)

    RăspundețiȘtergere
  28. offff ! si tu? :(
    drum bun si multa sanatate !

    RăspundețiȘtergere
  29. Drum bun, Lia! N-avea grija de 'bucatile' din tine care raman pe aici - avem noi, restul, grija de ele si ti le restituim intacte, cand te intorci. In rest, vorba unui antevorbitor, capul sus, pasul elastic si ochii inainte. Sa fie-ntr-un ceas bun!

    RăspundețiȘtergere
  30. Vulpea mea preferata, sa-ti fie bine. Am sa te insotesc cu gandul si am sa te citesc cu drag. Traim in una si aceeasi lume, prin urmare, nu vom fi prea departe unii de altii, nu? (n-am spus-o eu, e un citat din numaistiucine). Te pup, desi nu te cunosc de-adevaratelea, si am incredere ca acolo iti va fi mai bine decat aici, ca vei fi pretuita si greul ti se va parea mai putin greu.

    RăspundețiȘtergere
  31. Juliana, de lucruri chiar nu-mi fac grijă, deja am dus majoritatea la mama în pod :) Cu oamenii e mai greu, dar nu ne pierdem noi așa ușor, nu? Vă pup și eu din tot sufletul și sigur ne vedem înainte să plec.

    Jane, eu te tot verific, să știi :p Nici chiar cu covor roșu, dar măcar cu flori :)))

    Tizo, nu mai spun nimic :)

    Iulia, și eu m-am mutat de câteva ori, dar acume un pic altfel :)

    Cristi, mulțumesc din suflet!

    Zânaeficienței, ochii foarte înainte,ținând cont că o să am de condus vreo 3000 de km :D Mulțumesc de gândurile bune!

    Angela draga mea dragă, adevărat a zis numaiștiucine :) Am spus de mai multe ori în ultima vreme: ne asumăm un risc plecând în necunoscut, dar suntem inconștienți masochiști dacă mai rămânem acum. Te pup și eu cu mare mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  32. Pai da, plecati toti, uamenii misto... O sa tragem usa si o sa stingem lumina, cat de curand.

    Ai dreptate, exact ca un transsexual d'ala ma sintz si io, da' nu stiam sa ma exprim.

    Baftaaaaaaaa!
    Sa le arati tu si alora de pe unde pleci ce inseamna o vulpe si o LieLie adevarate!

    RăspundețiȘtergere
  33. Madelin, na și io, e o soluție și o decizie, nu mai cred în chestii de genul definitiv, forever, never etc, dar acum e momentul. Chit că unii mi-au urat cu drag să mă întorc cu coada între picioare, să împing tăvi, să plâng de rău ce mi-o fi, eu prefer să iau la suflet doar vorbele voastre astea frumoase :) O să fac tot posibilul să le arăt personalitatea mea multiplă cu toate fațetele :))) Te pupez!!!

    RăspundețiȘtergere
  34. De cand cu lumea virtuala, nu mai exista distante, nimeni nu mai poate fugi, te muti de colo dincolo, dar esti tot aici. Sa fii fericita!

    RăspundețiȘtergere
  35. Toate acestea palesc ca intr-o fotografie supraexpusa daca traiesti o astfel de experienta:
    http://desprecancer.wordpress.com/2010/06/04/am-cancer/
    Lucrurile dupa care oftezi nu inseamna nimic. Gandul unui prieten, gand de grija si de bucurie pentru cele care ti se intampla tie, valoreaza cat toate cele de care te-ai despartit si de care, oricum, nu erai foarte legata. Cat au fost la o intindere de mana, nu te-ai prea sinchisit de cea mai mare parte a lor.
    Gresesc?

    RăspundețiȘtergere
  36. Tizule, așa să-i rămână numele! :) Și voi să fiți fericiți!

    Virtualkid, slavă Domnului că nu trăiesc personal o astfel de experiență, e cumplit :( Dar de aproape 2 ani, prin campania oamenidarnici am trăit alături de oameni cu tot felul de probleme și drame. Cred eu că ai înțeles un pic greșit, chiar nu oftez după lucruri, haine, nici măcar după casă, ci e așa, conștientizarea închiderii unui capitol. Cuvintele mele sunt sărace nu din cauza hainelor, ci exclusiv a oamenilor minunați care îmi vor fi mai departe de o cafea în curând. Sunt un pic melancolică, îmi așez amintirile și îmi doresc ca și de acum încolo să pot fi alături de oamenii din viața mea, o depărtare fizică să nu însemne și o îndepărtare spirituală.

    RăspundețiȘtergere
  37. Inca nu am apucat sa te cunosc (in sensul ca nu am terminat de citit arhiva), dar imi esti draga si-mi pare rau ca treci prin starea asta. Dar noi toti oricum suntem cu tine (traiasca netul) si asa cum spuneai tu mai sus o sa te ridicam atunci cand cazi si o sa ne prapadim de ras cand o sa ne povestesti vreo aventura de-a ta. Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  38. totusi, ai simtit nevoie sa povestesti despre lucrurile pe care nu o sa le mai ai cu o usoara tristete....

    RăspundețiȘtergere
  39. Draga Lia, am sa te urmez foarte curand. Mult noroc si sanatate sa ai, iar covorul rosu il vei simti intins ori de cate ori mergi la medic, la posta, la administratia financiara sau ai de-a face cu alte institutii in noua ta tara. Cu covorul rosu te vor intampina in trafic si pe strada. Nu e putin lucru. Te admir si-ti doresc sa-ti fie foarte bine! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  40. Mădălina, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase, sper să ne cunoaștem măcar virtual prin povești :) Pupez!

    Virtualkid, totuși, nu ai înțeles exact ce vroiam să spun :) Atâtea lucruri pe care trebuie să le așez, împart, dau, sortez chiar nu mă întristează, din contră, aș vrea să scap mai repede de ele. Să-mi închid și las casa care mi-a fost cămin 99% din viață nu a fost dificil pentru că am plâns după pereți și zugrăveală, ci un pic ciudat pentru că pot închide ochii și văd joaca cu frate-meu pe hol, temele făcute la birou, prima suferință din dragoste înăbușită în pernă, patul în care mi-am trăit prima experiență sexuală, bucătăria în care am gătit bunătățuri pentru prieteni, etc. Aș fi un om anormal dacă nu aș simți o ușoară melancolie, nu crezi? Eu "simt nevoia" să scriu și despre imbecili din trafic, și despre întâmplări cu conțopiști și funcționari, și despre grădina părinților, și despre întâmplări haioase aparent superficiale, și despre cazuri de copii bolnavi care au nevoie de ajutor. Fiecare în felul ei e o experiență și îmi place să scriu despre ele :)

    ChriSmilla, poate plecăm în același timp :) Noi prin octombrie ne punem la drum, acum ne agităm cu ultimele detalii (acte, aranjat mașina, văzut oameni dragi). Îți doresc și ție să-ți fie plecarea cât mai ușoară, primirea cât mai frumoasă, greul cât mai puțin, adaptarea cât mai lină, dorul cât mai ușor de alinat. Din ce spui, nici tu nu pleci de foame, ci din dorința de a simți că se poate altfel, mai bine. Nu vor fi puțini cei care se vor uita de sus la noi, ne vor face lași, căpșunari (cu acel ton superior și jignitor), cetățeni de mâna a 10-a printre străini reci, etc., dar vor fi mult mai mulți cei care ne vor trimite energie frumoasă prin gândurile lor bune. Cei din urmă contează. În rest, nu avem de dovedit nimănui nimic, doar nouă eventual :) Toate bune îți doresc!!!

    RăspundețiȘtergere
  41. Habar n-ai cat din tine ai transmis la o limonada cu fetele. O parte am luat-o eu si promit s-o pastrez exact asa cum ai face-o si tu. Viata frumoasa iti doresc, oriunde te-ai afla! :)

    RăspundețiȘtergere
  42. da!
    te-am inteles gresit!
    si mie imi este dor de casa de la tara unde ma invata bunicul meu cum sa prin "vocea americii" la un radio cu lampi, imi este dor de bundita si de securea pitica, de cutitasul pe care il burtam in braul de canepa....
    eu le-am lasat fara sa pot sa ma gandesc la faptul ca as putea sa-mi amintesc cu atata nostalgie despre ele....
    iti multumesc!

    povestea este cu atat mai valoroasa. aproape ca ma duce cu gandul la edith piaf. oare regret ceva????

    RăspundețiȘtergere
  43. Este tare greu să treci dintr-un loc în altul. Eu am făcut-o de puține ori spre bucuria mea.De fapt am stat în cinci locuri:un an la bloc,un an și jumătate la spital o jumătate de an la hotel(a fost cel mai nasol)și două locuri(cu actualul) la casă mulți ani.Cred că trambalatul cu boarfele este cel mai traumatic.

    RăspundețiȘtergere
  44. Baftă oriunde pleci, fericire oriunde vei ajunge. Un om ca tine nu are cum să nu reușească indiferent pe unde îl vor duce pașii. Sper să ne întâlnim și noi cândva... undeva prin Europa :*

    RăspundețiȘtergere
  45. DRAGA LIUTA ,NU POT SA NU-TI SCRIU CITEVA CUVINTE CARE TU STI CA IN SUFLETUL NOSTRU E O MARE DURERE CA O ASEMENEA PERSOANA CA TINE ,RAR FOARTE RAR INTILNESTI ,SA-TI LASI APROAPE TOTUL IN URMA NUI USOR ,DAR CRED SI SINT SIGURA CA DECIZIEA PE CARE AI LUATO SA-TI FIE PLINA DE REUSITE SI INPLINIRII .,,,SI ITI DORIM DIN SUFLET MULTA SANATATE SI MULTE BUCURII ASA CUM AU FOST ZILELE NOASTRE SI A MULTOR COPII PARINTII CARE NU TE VOR UITA NICEODATA IN VIATA SI NE VOM RUGA CIT BINE AI FACUT DUMNEZEU SA-TIL INTOARCA .PENTRU FAMILIA NOASTRA VEI RAMINE O ZINA PE NUME LIUTAAAAAAA

    RăspundețiȘtergere