De ce ești supărată, Lie?

Ce faci, Lie? Ce-i cu tine, parcă nu eşti în apele tale, nu mai zici mai nimic, nu mai comentezi, nu tu o glumă, eşti supărată? Ei, măi Lio, şi tu acum. Nu sunt supărată, dar sunt al dracu de amărâtă. A înnebunit lumea sau m-am prostit eu? De unde atâta ură şi atâta patimă? Mi-a zis la un moment dat cineva tare drag mie că nu mai e vremea de haz şi miştouri. Aşa e, dar mie mi-a sunat ca o sentinţă de moarte pentru umorul meu. Care n-o fi fin, dar e al meu şi mi-e drag, că mă scoate din rahat de multe ori. Şi după ce s-a dus umorul la culcare, a urmat relaxarea firească. Aia cu care îmi permiteam mereu să comentez orice, chiar când nu eram de acord cu ce spunea interlocutorul. Care relaxare s-a crispat toată la vederea virulenţei nu neapărat a textelor, cât a răspunsurilor date celor care nu aveau aceeaşi părere: "băăă, eşti mov/verde/portocaliu/căcăniu! Dacă îţi permiţi să mai comentezi la mine, te şterg şi te banez!" sau "voi, ăştia nostalgici comunişti ar trebui să muriţi!". Am căutat cu disperare echilibrul, obiectivitatea, sânge rece: frate, suntem în căcat, pe X şi clica lui îi consider mortali, aşa că votez cu Y, care are şi el clica lui, dar mi se pare mie mai ok. Ghinion de neşansă!
Cei care i-au arătat cu degetul pe Videanu, Berceanu i-au uitat pe Mitrea, Dan Ioan Popescu. Panaramele de Udrea şi Ritzi cu ce or fi mai jegoase decât madam Stănoiu şi Puwak? "Românii au acum şansa de a scăpa de Iliescu, Năstase, Vanghelie, Hrebenciuc, Mazăre". Da, ca să rămână liniştiţi cu Berceanu, Prigoană, Pinalti, Boureanu. Moamă, ce i-a dat Băselu la gioale lu Geoană la dezbatere!!! Băă, ce de căcăt s-a făcut Băselu la dezbatere!!! Al nostru e campion! Ba al nostru, bă, coaie prăjite, vă rupem picioarele! Și noi vă scuipăm și vă dăm o karată!

Băi Lio, au ajuns oameni cu scaun la cap, pe care îi știam faini și raționali, să îi facă pe unii șansa la democrație și pe alții stindarde anti-comuniste! S-au bătut și înjurat în simboluri și bieți morți. La unii mi s-a părut chiar că am văzut urme de sânge la gură. Mi s-o fi părut. Poate erau doar spume.

Și s-a dus lumea la vot, Lio. Unii să salveze neamul de dictator, ceilalți să salveze neamul de plaga roșie. Și s-au bucurat de ziceai că au câștigat la loterie. Unii prematur. Ceilalți ca proștii, cum că "cine râde la urmă, râde mai bine". Or fi râs până le-au rămas doar lacrimile? Acum se bat în fraude și contestații. Bine că celelalte merg bine, că n-avem decât grija asta. Unii se bat în piept ce grozav e învingătorul lor, care a câștigat în ciuda mogulilor și atacurilor. Eu aș zice că tocmai datorită. Că românu e milos, când vede copiii că dau cu pietre în șobolan, dă un șut în cur copiilor, ce mai contează că șobolanul i-a ros prin cămară și i-a îmbolnăvit copiii?

Și ăștia de cred că au pierdut ceva, spre deosebire de ăia care cred că au câștigat ceva, au pus și etichete, știu ei că numai bețivii, interlopii, țiganii, maneliștii și agramații l-au votat! Treaba asta scrisă chiar de cineva care spune că "hoarda portocalie va chefuii și Băsescu va sărbătorii". Și au găsit și vinovați: mârlanii plecați afară! Huo! Să le rupem picioarele! Să le interzicem dreptul de a vota! Să nu-i mai lăsăm în țară!

Și au mai găsit vinovați. Cei care nu au mers la vot. Să li se ardă un semn distinct pe frunte! Să se știe! Să fie arși pe rug! Și eu ce fac, Lio? Că pentru prima dată de când pot vota, din 96, NU m-am dus la vot! Nu de lene, nu de lehamite, nu de lipsă de responsabilitate civică. Ci pentru că, spre deosebire de 2000, când de frică m-am făcut vinovată de votarea lui Iliescu (pe care tare mi-l doresc mort, măi Lio!), acum nu mi-a mai fost frică decât de mine. Că aș putea să mă fac vinovată de a alege între un mariaj, într-o colivie aparent de sticlă, cu un moș libidinos căruia nu i se mai scoală, dar care mă forțează să-l stimulez oral în fiecare seară și să-i mai și spun că îl iubesc și un viol în grup, zi de zi, pe drumul de la muncă acasă. Și n-am putut să-mi găsesc nici scuza "măcar îmi dă un blid de mâncare" și nici "măcar așa mă mai fute cineva și pe mine". Și uite așa sunt vinovată, Lio. Aștept să fiu scuipată între ochi. Că prin lipsa mea la vot am futut destinul țării.

Am ajuns la situația ciudată ca nu ai mei, care își doresc de mult să mă vadă plecată într-un loc mai bun, nici situația de căcat pe zi ce trece mai împuțit, ci ura și exaltarea oamenilor faini să mă facă să decid: da, în maxim un an, sting lumina. Și pentru că tot sunt o paria că nu am votat, îți dau o dedicație, Lio, ca să se știe că îmi plac țiganii cum cântă, îmi sună mie bine la ureche cum sună limba rusă cântată și îmi doresc să fiu un veșnic Wanderlust. Deh, din țigănie și circ, tot mi-a intrat ceva în sânge.



Măi Lie, tu chiar ești supărată! Nu sunt supărată, Lio, sunt doar tristă. Și hotărâtă. Dar chiar nu sunt supărată pe nimeni. Deși alții sigur sunt. Și pe mine. Hai, să ai grijă. Stingi tu aragazul și eu lumina, ok?