Analiză blondă de întâmplări recente

Dragă jurnalule, sunt eu. Cum care eu? Blonda ta preferată. Iubita lui Ţuţi. N-am mai scris de mult pentru că am fost foarte ocupată. De când Ţuţi e deputat şi nu doar un simplu membru de partid, am mult mai multe responsabilităţi. A trebuit să-mi găsesc un salon unde manichiura nu e un rahat de 2 milioane. Şi vopsit şuviţe plus tratament costă cel puţin 10. A trebuit să dau o tură şi pe la Milano, să-mi împrospătez garderoba. Sunt altele pretenţiile şi aşteptările. În plus, a trebuit să mă pun şi eu la punct cu politica asta, că doar mi-am schimbat poziţia în societate. Cică au fost alegeri. Şi s-au găsit câteva milioane de proşti să şi voteze! Hahaha! Eu eram la Paris. Cu treburi, ştii tu. Încep şi eu să fiu mândră că sunt româncă. Suntem un neam de învingători. Cel puţin aşa am văzut la televizor. După care n-am înţeles de ce nu s-a întâmplat nimic. Toată ziua filme. Scenarii peste scenarii. Multe mi s-au părut simpatice. Ştii că mie îmi plac filmele porno cu scenariu. Din toate reieşea că iar e Băselu mare păpuşar. Apropo, că mi-am adus aminte. Am de ceva vreme o dilemă. Şi nu, nu aia a caprei. La cât de jmecher şi umblat pe mări şi ţări e Băselu ăsta, de a dat la rame pe unde a vrut ştremeleagu lui învârtoşat, cum i-o fi supt-o de măiastru Nuţi de l-a făcut să o dea la o parte pe Pufulica? Că nu părea prea periculoasă, aşa grăsuţă şi cu taioraşe din alea de fată de pension.
Aşaaa, ce-am mai văzut zilele astea. Ah, da. Bad fashion taste. Măi, nea Tăriceanu, te dădeai de mare manechinuit la Apaca şi apari cu cravata aia de cacao??? Oi fi vrut tu să dai o limbă în cur lu tolomacu ăla de Geoană (apropo, mai du-te, fată, şi tu la un peeling, la un solar, că arăţi de parcă numai vata în nas îţi mai lipseşte), dar nu te mai da rotund cu cravata ta de la Berlusconi, că a trecut de mult sezonul lui. Acum fashion statement-ul de sezon e Sarkozy. Ţăranule! Am mai văzut-o şi pe misa aia de Roberta Anastase. Cu dupiesurile ei din revista Femeia. Cu părul ăla de zici că i-a murit stilistul şi nu poate să treacă peste durere. De ţoapa de Nuţi nu mai zic nimic. Atât poate. E deja tot mai clar că bărbaţilor ajunşi sus le plac boarfele. Că astea cu clasă îi inhibă şi castrează. Şi Ţiţi al meu, când m-a cunoscut era director de firmă, modest. Mă plăcea în rochiţe primăvăratece, pastelate. După aia, când a ajuns la partid, a cotit-o spre costume de menajeră perversă. Acum mi-a făcut cado un costum de latex animal print şi o cravaşă. O fi gay. Impotentu dracu. Deh, cam toţi sunt. Mi-au spus fetele. De unguri nu zic nimic. Bine, Marko ar putea să facă ceva cu vocea aia din nas. Că ştie toată lumea că accentual e la mişto. Sună ca naiba. O fi de la gulaşu prea condimentat. Sau de la băţul în cur că poate nu mai prind şi acum scaun cald, de cherestea fină?
Mi-a plăcut că în afară de nemuritorul Iliescu, şi-a mai dat cu părerea şi o altă relicvă a copilăriei mele. Alt dandy expirat. Petrică Roman le-a spus liberalilor să strângă din buci. Pardon, din dinţi. Cu demnitate. Că cică “un partid în Opoziţie este uzat numai dacă este un partid fără istorie, un partid de adunătură”. Eu îmi aduc aminte de PNL când ajunsese pe la 5% deşi era la putere. Şi ce de adunături a adunat de atunci.
Şi ajungem la marea mea problemă. De ce naiba, dacă tot au rămas doar patru la masă, nu s-au combinat ei să facă o majoritate de 100%? Să se integreze toţi în absolut. Eu sunt total împotriva opoziţiei şi a violenţei. De ce să-i lase pe bieţii liberali singuri de partea cealaltă? Că oricum o să fie linişte şi o să se pună batista pe ţambal (am învăţat expresia asta de la un lăutar de la Golden Bliţ) şi toată lumea o să trăiască criza cuminte la locul lui. De ce sunteţi răi? Vă place vouă să-i vedeţi pe Crin sau pe Bogdănel cu mucii lumânare la nas şi lacrimile înnodate în barbă? Apropo de lacrimi. Că sar dintr-una în alta. După un premier prea delicat şi uşor gay (chiar, ce-o mai face badigarda aia de-i apăra curu în perioada aia), după un altul constipat şi cu celulită (i-am văzut eu la mare colacii puhavi atârnaţi peste chiloţi), altă variantă decât mortăciune ăsta cu vocea lui sacadată de te plictiseşti până scoate două fraze, cu figura aia de mă apucă frigiditatea mai tare ca atunci când îl apucă pe Ţiţi dorul de misionar, nu puteau găsi? O variantă mai macho aşa, un Mitrea cu mustaţa lui virilă pe oală, un Berceanu cu barba lui neglijentă atent tunsă prin tifon, un Mazăre bagabont aşa, cum le place fetelor. Lipsă de imaginaţie.
Pffff, hai că m-am plictisit. Mă doare neuronul şi mi se zbate un ochi de cât am gândit. Mă duc cu fetele la Bamboo. Mai aflu şi eu una alta. Ce-a mai scos Armani. Cine o să fie ministru. Cât mai e kilu de Hermes Birkin.