Primele daruri, mai cu tristețe, mai cu veselie

Ieri, joi, am început să duc darurile la copii. Primul drum a fost tare trist, din păcate. La Oncologie, la Budimex. Atât de mulți ... Atât de mici ... Nu ai voie să plângi, să le arăți că te afectează suferința lor. Așa că am râs, ne-am jucat și m-am bucurat că măcar pentru o oră, cât am stat la ei, s-au bucurat, au alergat pe holuri, s-au jucat cu mașinuțele, cu păpușelele. 30 de cadouri, câte unul pentru fiecare, cu jucăria pe care și-o doreau: o mașinuță, Albă ca Zăpada, o păpușă blondă, un bebeluș în costum de fluturaș, un super-erou. Pachețelul lui Fabian, cu Spider-man, o să fie dăruit luni, cînd se întoarce la analize. Tare mi-aș dori să nu am cui duce jucării acolo ...









Azi a fost o adevărată aventură. Eu am dat la zăpadă de mi-am rupt spinarea, dar adevărata eroină e Frieda, care a mers, draga de ea, prin nămeți, prin șleauri, n-am accelerat-o, a băgat a I-a de i-a ieșit pe nas, dar am reușit tot ce ne-am propus: dus colete la poștă pentru Ana Maria, ursuleț și fata cu care stau și cei 4 copii ai ei, pentru Bianca și familia ei, pentru fam. Vasilache, lângă Bârlad, cu cele 3 superbe fete și băiețelul Andrei, apoi întâlnirea cu Mariana, care a adus din partea firmei Legend Com srl o donație impresionantă de carioci, creioane, caiete, prostioare pentru școală, următorul drum, și cel mai lung, la Asociația Fraților Maristi. 2 ore am făcut de la mine până la ei, dar am zâmbit tot drumul pentru că mi-am impus de la plecare că sutele de șoferi ieșiți pe nebunia de afară nu sunt nebuni care nu vor să meargă cu metroul, ci oameni buni care duc la rândul lor cadouri la copii. La Maristi m-au prins la înghesuială cei 34 de copii zurlii și am uitat și de nămeți și de trafic și de oboseală și am râs și m-am hlizit și m-am pupat cu ei. S-au bucurat tare mult de tot ce au primit (apropo, după cum vă spuneam, înseamnă enorm pentru ei să primească în mânuțele lor un cadou doar pentru ei, pentru că asta m-au întrebat de când am ajuns: și primim fiecare câte un cadou? Și eu?).




Copiii vă mulțumesc, chiar dacă nu știu exact cine sunteți. Ei știu că oamenii se gândesc la ei și le fac cadouri. Și tare se mai bucură!