"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 23 iunie 2010

Centrul vechi - ce mireasă putea fi, ce curvă a ajuns

De când mă știu, pentru mine centrul vechi a însemnat București, parte din mine și identitatea mea de bucureșteancă. Copil fiind, înainte de 89, plecam cu mama de la serviciul ei (policlinica din Beldiman) și mergeam la magazinul Victoria, la magazinul mare de pantofi vizavi de Banca Națională (acum e sediu BCR), la magazinul 3 ursuleți, pe Lipscani de unde își cumpăra ghemuri de lână, ațe și nasturi (am și acum niște pulovere și căciulițe superbe făcute de ea) sau la cinematograful Doina, unde am văzut 101 dalmațieni și alte filme de desene animate. După 90, zona Lipscani s-a umplut rapid de tarabe cu blugi și țoale vândute de țigani bișnițari, dar și de zeci de magazine cu rochii de mireasă. Mergeau și micile magazinașe de meșteșugari ceasornicari, cizmari, bijutieri.

În plină adolescență, prin 92-93, am descoperit și viața de noapte a centrului vechi, în Club A, pe str. Blănari. Apoi Backstage și Fire pe Gabroveni. Underground-ul mergea de minune. Tot pe atunci au început să se vadă dărăpănăturile, câinii maidanezi, gunoaiele neridicate, șobolanii. Și țiganii aciuați ilegal prin casele de altădată, din ce în ce mai zgomotoși, agresivi, deranjanți.

În 95 am ieșit prima dată din țară, m-am îndrăgostit la prima vedere de Gamla Stan, centrul vechi al Stockholmului, și mi-am dorit să am așa ceva și acasă. După ce am văzut și agitația de zi și relaxarea boemă de noapte pe Vaci Utca în Budapesta, eleganța discretă a teraselor și străduțelor vieneze sau centimetru lângă centimetru de istorie superb întreținută în Praga, am știut că Bucureștiul are nevoie ca de aer de un centru vechi aranjat, cochet, cu magazinașe, bistrouri, cafenele și terase. Anii facultății tot prin zonă mi i-am petrecut, zi de zi băteam străduțele murdare, mă uitam cu tristețe la vitrinele prăfuite, rochiile de mireasă kitchoase, geamurile sparte, fațadele tot mai năruite. Dar speram, ascultam dezbateri la tv, arhitecți, specialiști, primari. "Centrul vechi va reînvia" era cel mai arzător slogan.

Ca un bărbat tânăr, îndrăgostit de o adolescentă prea fecioară, am așteptat cu răbdare dureroasă ca fecioara mea să crească, să se maturizeze, ca să o iau de mireasă. După ani de degradare și gunoaie, acum câțiva ani am început să văd schimbarea. Market 8, Amsterdam Cafe, picături de apă proaspătă în oceanul de mizerie. Am trecut cu stoicism și peste gropile și șanțurile și podețele extrem de periculoase pentru picioarele trecătorilor. Ca bărbatul din poveste, care se gândea că fata lui feciorelnică e la facultate, să învețe. La fel și eu, speram.
Anul trecut deja Smârdanul arăta superb. Dale noi pe jos, felinare, câteva terase frumoase, cu ceva spațiu între ele, atmosferă boemă. După ce l-am auzit în primăvară și pe marele primar în viață spunând cu asprime cum va avea el grijă de zona veche, am spus că gata, anul ăsta punem de nuntă! După câteva zile, seri și o noapte petrecute în zonă, pot spune că adolescenta noastră fecioară s-a maturizat rapid la facultate: se fardează strident, și-a pus silicoane, are fusta puțin sub cur, a devenit curva facultății, ba se mai duce și pe bani cu moși libidinoși.

Am fost vineri după-amiaza cu drăguța de Tomata, venită în vizită de la Timișoara, și Ciupercuța, pe Smârdan. La ora 6 deja găseai cu greu un loc la o terasă, dar încă se putea respira. Am fost literalmente șocată să văd câte baruri cu terase au răsărit, ca ciupercile după ploaie. Majoritatea foarte frumoase, cochet aranjate, elegante. Dar atât de înghesuite, că nu sesizai când se termină una și când începe cealaltă, ca să te așezi la o masă trebuia să deranjezi pe toți cei din jur, scaunul tău se lovea de cel din spate și din lateral, chelnerii se strecurau cu tăvile pline pe deasupra capetelor clienților, ca să te ridici deranjai iar pe toată lumea și inevitabil dădeai cu capul într-un colț de umbrelă. Dar poveștile cu cele două fete minunate au reușit să-mi îndepărteze primele umbre din sufletul meu.

Pe la 11 noaptea, tot vineri, cu gagicu, Iulia și Claudiu, am plecat de la o cârciumă să bem un frappe în centrul vechi. Știind că nu e voie cu mașina în zonă, am lăsat-o frumos pe a noastră la Tribunal. De departe intrarea în centrul vechi părea un câmp de bătălie. Credeam că s-a întâmplat ceva. Mașini claie peste grămadă, o șpagă la băiatu și ți se ridica frumos bariera. Și uite așa, sub privirile impasibile a vreo 10 jandarmi și din ăia cu ordinea publică, jmecherii cu mașini scumpe își putea înfige bolizii în șanțurile zonei pietonale. Agitație infernală, pițipoance care își rupeau gâtul în figuri pe tocuri de 12 prin gropile și dalele desprinse, de la fiecare terasă altă muzică, hărmălaie. Am găsit cu greu o masă liberă după ce am trecut de cel puțin 20 de terase. Urlam unii la alții ca să ne înțelegem, meniul a venit cu greu, comanda tot cam așa. Prin toată frunicăraia aia au trecut bârâind puternic 3 băieți cu motoare. Băiatul care strângea mesele, din cauze de aglomerație, a dat cu tava de pământ și a umplut de cioburi și de respect mesenii. Nu-mi dau seama dacă am plătit mult sau normal, pentru că am plecat chiauni de la masă. În clubul din subsolul barului cu terasă se dăduseră bașii la maxim și totul se resimțea la suprafață. Am ieșit prin str. Franceză, unde se continuau în același stil, sufocate una de alta, terasele. Am dat de o clădire aproape căzută, pe care era un semn de "monument". Am vrut să văd despre ce e vorba, dar mi-a fost teamă că balustrada de fier forjat ruginit care atârna la balconașul de deasupra intrarii să nu cedeze chiar atunci. Am plecat spre casă năuci, bulversați, obosiți, dezamăgiți, cu un gust extrem de amar. De curiozitate, am trecut cu mașina și pe bulevardul Decebal și pe la Dorobanți. Mda, toată protipendada de fițe, bășini și aere s-a mutat în centrul vechi.

Sâmbătă la prânz, o altă întâlnire cu oameni frumoși. Paul, Anto, Mikka au stat la taclale și povești și hlizeli cu mine și gagicu. Tot în centrul vechi. Mai aveam un dram de speranță, poate că ziua ... De data asta am găsit și terase aproape goale, peste tot sprițere din acelea cu apă, împotriva caniculei. Dar aceeași înghesuială sufocantă, iar la lumina zilei combinația de baruri cu aer franțuzesc sau englezesc, scaune comode cu perne moi, ruine de fațade și clădiri, magazinașe cochete lângă vitrine dintr-o epocă de tristă amintire, câini vagabonzi, tomberoane uriașe pline de gunoi, șanțuri și dale lipsă, balconașe putrezite care sfidează gravitația, toate la un loc dau un rezultat dulceag grețos cu tente de dramatic și amărăciune. Nu am pozat noaptea, probabil nici nu aș fi putut de câtă înghesuială era, iar ziua am evitat să imortalizez cele mai urâte imagini. Le-am preferat pe cele frumoase, dar au mai fost scăpări.

Deși sunt încă în picioare și frumoase câteva din clădirile mele preferate din București (CEC-ul, biblioteca, Banca națională, Mănăstirea Stavropoleos, Biserica rusă), deși știu că voi mai merge ocazional la un frappe sau o salată în zonă, mă simt furată. Și în mine a murit ceva.

30 de comentarii:

  1. Cam acelasi gust amar l-am avut eu acum vreo o luna intr-o seara de vineri...
    Si imi amintesc ca acum 2-3 ani inca "te mai rupeai de lume" la Arcade , in terasa interioara, in tot centrul vechi erau 2-3 terase si iti riscai picioarele pe podetzele acelea doar pentru a avea o ora-doua de liniste...
    Acum e...un fel de balci...
    Agansat din pacate...
    Inca un loc pe car-el sterg de pe lista...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam acelasi gust amar l-am avut eu acum vreo o luna intr-o seara de vineri...
    Imi amintesc ca acum 2-3 ani inca "te mai rupeai de lume" la Arcade , in terasa interioara; in tot centrul vechi erau 2-3 terase si iti riscai picioarele pe podetzele acelea doar pentru a avea o ora-doua de liniste...
    Acum e...un fel de balci...
    Agasant din pacate...
    Inca un loc pe care-l sterg de pe lista...

    RăspundețiȘtergere
  3. Sabbra, din fericire, acel separeu din spate de la Arcade încă există și poți avea senzația de rupere de lume. Exact la un bâlci mă gândeam și eu. Luminițe, sclipici, băutură, spoială, lipsește femeia cu barbă :) Nu există o bancă pe care să te poți odihni dacă nu ai chef de terasă, doar cârciumi peste cârciumi ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pacate exact. Mai nou, la Hanul cu Tei nu mai au loc galeriile de arta de terasa Embassy, iar la Curtea Sticlarilor, care ma fascina in copilarie nu mai e nici un sticlar, ci alte crasme.

    RăspundețiȘtergere
  5. tiganii au ramas si vor ramane indiferent de numarul de dale si terase care apar. din nefericire noi nu vom avea niciodata nici Viena si nici Praga. S-a dus dracu' si povestea cu micul Paris... sunt tare trista. si eu iubesc centrul vechi. altfel, ce-as putea iubi in orasul asta?

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu cred ca treptat zona se va "spala"/ civiliza, odata cu noi-toti. De cate ori trec pe langa o cladire veche, lasata in paragina, nu doar in Bucuresti, ma ia "de inima". Valori care se pierd si nu se pot recupera, valori pe care altii, mai isteti/mercantili le-ar plati cu greutatea lor in aur. Mult de scris, pe scurt, arhitectii sunt principalii vinovati pentru degradarea/ demolarea/ incadrarea cladirilor vechi intre kitschuri, si, binenteles, noi toti...

    RăspundețiȘtergere
  7. Oana, Miru, Smara23 iunie 2010, 17:33

    As fi vrut sa nu am de ce, dar nu am cum, deci iti dau perfecta dreptate in tot ceea ce ai relatat atat de fain. Nu pot sa nu ma intreb, acum fiind pe litoralul bulgaresc cu familia, respectiv suntem langa Sozopol, la un "resort&spa", al 3-lea an la rand la mare "la bulgari", de ce la ei se poate (si inca atat de frumos si civilizat) si la noi nu?! De ce aici e totul atat de normal ca pret si calitate, ba chiar super, pe cand la noi la mare iti rup picioarele?! La intoarcere promit si poze, mai ales din Sozopol - orasul vechi. Nu credeam, dar trebuie sa ma inclin in fata bulgarilor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma doare sufletul cand vad ce se alege de Bucuresti...mai ales cel vechi...

    RăspundețiȘtergere
  9. In mainile omului totul se transforma, fie in bine fie in rau... Unele locuri, din centrul istoric, sunt faine...dar cum omul "sfinteste" locul...iar banul face legea...se pierde tot farmecul. Prea multi...altfel. Eu am sa merg in continuare...macar sa mai prind "in viata" ce a mai ramas...pana cei ce n-au habar ne vor sterge istoria si cultura pentru bani.
    "Niste bieti bogati, reci si aroganti
    Care cred ca sufletul inseamna bani
    Niste bieti patroni cu pretentii de domni
    N-o sa aiba niciodata decat bani"

    RăspundețiȘtergere
  10. ... hmmm! club A????
    nice!

    cine este barbatul fermecator din fotografie??? este ala de "piaptana praf"?
    mi-ar fi placut sa pot sa-l complexez cu copilul meu, despre care a recunoscut ca are ascendet in fata lui......

    poate ca trebuie sa mai astepti, cine stie, vine zana buna cu bagheta si o transforma pe curvulita in mireasa visurilor...

    RăspundețiȘtergere
  11. N-am mai fost de peste 15 ani pe acele strazi batute cu piciorul ani la rand. Cred ca as avea aceeasi senzatie ca anul trecut cand am intrat cu Ciupercutza si ceilalti in pasajul Villacroix si am simtit ca sunt in alt oras, nu cel de care sunt indragostita iremediabil inca din copilarie.

    RăspundețiȘtergere
  12. Anto, asta e marea problemă și durere, că scopul cultural al zonei lipsește cu desăvârșire. Băutură și femei, ce mama mă-sii!

    Ever, să știi că țiganii din zonă nu mai sunt atât de mulți, ușor ușor îi scot de acolo, sunt deja multe clădiri recuperate de vechii proprietari, sunt interese prea mari pe acolo ca să nu se facă curățenia asta. Pentru mine de ceva ani mica mea Vienă sau Praga este Sibiul. Se pot ofusca toți bucureștenii, dar pe mine orașul ăla nu m-a dezamăgit niciodată. Și e locuit tot de oameni :)

    Tizule, mi-aș dori să am optimismul tău vizavi de subiect. Lucurile vor evolua și acolo și în ideea în care și o boală evoluează într-un anumit ritm ... înțelegi tu :)

    Oana-Miru-Smara, da lasă că românii sunt frumoși și deștepți, nu bulgăroi cu ceafă lată care cresc castraveciori ... Of! Distracție plăcuta, draga mea, abia te-aștept cu poze bronzate :)

    Oana, eu am de gând, cât de curând, să iau la pas Bucureștiul și să fac poze tuturor clădirilor frumoase, ca să nu le uit niciodată. Măcar atât.

    Clau, ai punctat prea trist de bine ...

    Virtualkid, nu vrei să știi ce e prin Club A acum :( Abia dacă mai e o noapte pe săptămână cu atmosfera și muzica aia atât de "Club A". Dar ce amintiri :D Daaa, domnul sobru și bărbos la tricou roșu e măturătorul de praf :) Cred că și lui i-ar fi plăcut. Să știi că deși a murit, se poate naște oricând altă mireasă. Aș fi tare fericită. Așa că speranța moare ultima.

    Vio, poate mai prin august așa, te scot la o plimbare, măcar de curiozitate. Pasajul Vilacross e așa de câțiva ani buni, e un loc prea mic să te sufoce, dar și pe acolo începuturile au fost frumoase, urmările ...

    RăspundețiȘtergere
  13. whoaaa, mie imi plac la nebunie terasele alea!! cand au aparut?acum vreau acasa sa beau un capucino la soare :P
    btw,poza 10 e in cafeneaua unde am iesit noi prima data la date? ;) aaa, si cainii, sarmanii, uitamsem complet de ei.. te pup. o sa ii duci dorul ;)

    RăspundețiȘtergere
  14. Vero, terasele, luate una câte una sunt de la drăguțe la superbe! Dar dacă de deasupra nu atârnă vreun balcon putrezit, cu siguranță nu ai loc să te miști de la una la alta. Nici nu se mai sesizează că sunt mai multe terase. Tragi de vreun chelner și îți spune că nu te poate servi, că nu e terasa lui! În plus, am zis că am vrut să fotografiez mai mult frumosul, nu urâtul. Dar noaptea e așa un haos :( Pe bune, așa de tare mi-aș fi dorit să povestesc entuziasmată că minunat e centrul vechi ... Daaa, chiar! Our first date :))) Acolo am fost, dar din păcate exact separeul ăla superb nu mai e, l-au închis și l-au făcut loc de depozitare :(( Dorul nu știu cât o să-l duc, dar m-ar bucura reîntâlnirile. În vacanțe :D Te pupez și eu !!!

    RăspundețiȘtergere
  15. LiaLia, eu nu sunt bucurestean, sunt viitura. Cand m-am mutat, acu' vre-o 10 ani, Bucurestiu' era o buda. Acu' e de n ori mai curat, cu flori, lumea a inceput sa stranga kktii dupe cotarle, noi-biciclistii ne-am inmultit si avem si piste, multe se schimba in bine. Nu atat de repede cum mi-as dori, dar mai mult in bine. Parerea mea!

    PS- Sozopolul e DE VIS!;)

    RăspundețiȘtergere
  16. si la noi se intampla acelasi lucru cu partile vechi ale orasului. cred ca o sa mai dureze pana sa intelegem ca "vechiul" ala face, pana la urma, parte din noi.

    ce s-a pastrat vechi si n-o sa se innoiasca never ever e cimitirul:-??

    RăspundețiȘtergere
  17. Draga mea, mi-i dor maxim de tine... maxim, am zis! :)
    Am fost saptamana trecuta in Centrul vechi... am cautat o masa libera ceva timp, ma simteam ca la nunta, muzichii din toate partile, ba mirosea a gratar, iti sufla vecinu' in spate, mesele inghesuite, pana la urma am cedat nervos si am schimbat locatia :)
    Croco

    RăspundețiȘtergere
  18. Tizule, la câți bani s-au păpat, pierduți în găuri negre imense, după 20 de ani mi se pare jignitor pentru mine însămi să mă bucur de câteva floricele și că se mai ridică gunoiul. La mine la bloc de când mă știu ieșim să săpăm curticica, să adunăm frunzele toamna. Acum că mulți au îmbătrânit sau nu mai au timp, toți suntem de acord ca din fondul blocului să îi dăm niște bănuți fiului femeii de serviciu ca să sape și să pună iarbă. Și arată frumos de ani de zile fără ajutorul primăriei! Partea cea mai tristă știi care e? În condiiile în care eu nu am aere de superioritate de bucureșteancă și admir și respect pe toată lumea, din orice oraș ar fi venit aici. S-au mutat în ultimii 5 ani în chirie, din provincie, în vreo 10 apartamente. Unul nu iese vreodată la treabă! Își lasă mașinile cum apucă, nu salută, nu se implică nici cât un vârf de unghie. Și asta e foarte trist! Am scris mai demult exact despre treaba asta, cum se uită de sus ceilalți la bucureșteni și nu au decât vorbe urâte de spus, dar să-și asume ceva din orașul ăsta nu se bagă. Cât despre Sozopol, e ca-n treaba aia cu vara nu-i ca iarna. Nici Sozopolul nu-i ca Eforie sud :)))

    Camelia, cred că edililor le cam lipsește viziunea, mai ales aia pe termen lung, de aici o grămadă de probleme. Să iasă banu repede și ușor, nu contează cum, așa că la ce să ne mai batem capul cu rahaturi gen centrul vechi, istoria orașului, un dram de cultură?

    Crocoooo, de săptămâna viitoare mă eliberez (termin cursurile) și am vb deja cu Ada să punem de-un frappe. Găsim noi unde să-l bem :) Te pupez!!!!

    RăspundețiȘtergere
  19. mdea, eu inca mai sper. s-a mai schimbat ceva pe ici, pe colo, dar ritmul e din pacate lent. prefer sa imi pastrez insa optimismul, desi azi o dau cu deprimarea pe blog. ia du-te si raspunde-mi si tu la metafizica intrebare :)). pupez.

    RăspundețiȘtergere
  20. LiaLia, ideea de voluntariat pentru comunitate cica-i comunista, ca si cand comunistii ar fi inventat asta. Acum 17 ani, locuiam in Petrosani, aveam bebe nou-nascut. Sedinta de bloc, ad-hoc. Ma nimeresc in zona, asa ca-mi dau cu parerea:
    "-Mai, hai sa facem ceva cu zona verde, copiii nostri se joaca aici, e a noastra, nimeni nu vine s-o aranjeze. Cine poate, munceste, cine nu pune ceva bani, pentru rasaduri, unelte, alea-alea..."
    Parere, aprobata unanim:
    "- Bai Tizule, tu ai ramas comunist!"
    Dar de comentat, toti comentau ca-i najpa, ca de ce nu SE face ceva...
    Despre primaria Bucurestiului:
    Banii se risipesc oricum, chiar si pe nimic (vezi autostrada rasului-curului!), macar vaz ceva schimbat (e drept ca la preturi astronomice!!!). :-)))

    RăspundețiȘtergere
  21. Multa lume mi-a zis in ultima vreme: "Ai vazut ce frumos e in centrul vechi?" Incepusem sa cred ca sunt singura nebuna care nu e fascinata de aceasta relativ noua atractie bucuresteana. Gasesc in postarea ta toate motivele pentru care mie nu-mi place sa ies la un frappe in centrul vechi. Si ma gandesc cu tristete ca, de as fi avut norocul sa vizitez Gamla Stan si Praga in 95 sau pe aproape, si nu acum 2-3 ani, poate as fi fost fascinata acum de pitorescul mizeriei dintre mesele aglomerate, caci as fi trecut pe Smardan doar cu ocazia vizitei la prietenii sau rudele ramase acasa... Ma rog, zic si eu acum, ca n-am vrut niciodata sa plec cu adevarat, dar ma intreb: daca totusi as fi descoperit Europa cand eram mai tanara... as fi avut curaj???
    Felicitari pentru postare! :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Zazu, voi dezvolta pe larg subiectul zilele astea, ok? Pupez

    Tizule, mi s-a spus și mie :))) Care aveam 10 ani jumate în 89, mare comunistă cu mega creieri spălați :))) Dar mi s-a mai spus ceva, când am spus că eu nu mă simt româncă împuțită, leneșă și victimizată, ci occidentală cu capul sus: "du-te și împinge tăvile cu occidentalii tăi și nu te mai pișa pe români". Halucinant? O, daaa!!!

    Irina, bine ai venit! Pentru mine acel 95 a fost prea devreme, din păcate, dar din toamna asta sper să ajung și eu doar în vizită pe aici :) Sper că nu sunt prea misterioasă, dar momentan ... păstrez misterul :))) Foarte fain forumul plimbărici, mă voi înscrie și eu. Foarte frumos și interviul cu Antoaneta, draga mea dragă! :) Te pupez și te mai aștept!
    P.S. și eu sunt fan Croația :D

    RăspundețiȘtergere
  23. Eu sunt fan Olanda.
    Merita si ei o cupa, daca luam in consideratie istoria. Daca nu a luat-o Van Basten, macar urmasii lui sa o faca.
    Dar sunt sceptica.
    Si ma bucur atat pt Ghana, cat si pt Urguay.

    RăspundețiȘtergere
  24. But after 89 never INVESTING IN restoring.

    RăspundețiȘtergere
  25. Ce asteptari sa ai de la romani, in general?
    Praga, Budapesta, Varsovia, Berlin, astea-s orase cu istorie, cu oameni mandri de tara lor, cu oameni care isi iubesc mostenirea, cladirile.
    Eu deja m-am resemnat.Daca vreau sa vad istorie, prefer sa savurez din aerul de alta data al vecinilor.

    RăspundețiȘtergere
  26. Multumesc pentru primire >:D< Am sa revin negresit, e greu pana incepi :)

    RăspundețiȘtergere
  27. HEEEE... Acu' vad ca ai pus pozee... Fain moment, zambete si lene...
    Am trecut ieri cu Ajnanina pe splai, pe la 22 s'un pic, era gura de strada si trecerea pe la bariera spre Smardan plina de masini. Am vazut lumea asta de care zici, furnicar si plin de pitzi. Plin-plin-plin. Zgomot si... nu, nu furnicar. Viermuiala. Cred ca asta e cuvantul cel mai potrivit. Viermuiala. Cu un brrrrr! am catat s-o stergem cat mai repede. Sa nu ne ia durerea de ochi si de cap...

    Pup dulce si-ti doresc viata de libertate adevarata. Vara lunga si buna, sa te bucuri de timp si de dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  28. TattooFan, dar ce vecini aşa antici ai? :D

    Mikka, o să-ţi dau pe mail pozele. Eu de atunci nu am mai fost, deşi iubeam zona aia. Doamne ajută să se îndeplinească urările tale :) Te pupez tare şi eu! Cât de curând (cam în 2-3 săptămâni) poate ieşim şi noi la o cafea în cartier :)

    RăspundețiȘtergere
  29. stiti cumva unde s-a mutat CURTEA STICLARILOR?

    RăspundețiȘtergere
  30. Anonim, din ce știam eu, sticlarii au fost mutați și acolo e acum cârciumă Curtea Berarilor. Am dat pe net de un site al lor, dar nu găsesc detalii (dși văd că e update din iunie 2010). Poate ai tu mai mult noroc http://urbo.ro/arta-mestesuguri/curtea-sticlarilor-63094

    RăspundețiȘtergere