Povești cu jucării pentru copii și adulți copilăroși

V-am spus zilele trecute că unul din visele mele era, încă de când nepoată-mea se afla în burtica lui Cati, să fie destul de măricică încât să ieșim la dixtracție doar noi două, ca fetele, să ne răsfățăm. Și când am primit de la Ruxandra și Cireașa invitație la Toy Story 3, am zis că ăsta e momentul. După o mică aventură cu adrenalină (voi reveni cu detalii), am ajuns cu pitica la Afi Cotroceni, cu vreo două ore înainte de film, să avem timp și de joacă. Am donat jucăriile (trebuie să vă spun că a ales singură două jucării mari și frumoase din ale ei și le-a pus foarte serioasă în cutia de donații, pentru copiii care nu au jucării), după care ne-am dus la joacă.

Topogane, alergături, s-a împrietenit imediat cu drăgălașele fetițe ale Ninei, Iulia și Sonia, a mâncat brioșe, a fost adorabilă! Am făcut poze cu personajele (din carton, pe cele în mărime naturală le-am ratat din păcate), am luat cutia maaare de floricele și ochelarii 3D și am intrat în sală. Pe fățuca ei mică ochelarii (locolalii în limbaj de Mara) arătau foarte amuzant, zici că se ducea la ski. I-a pus, i-a scos, nu s-a înnebunit prea tare după 3D, că "vin oamenii peste mine!". Singura problemă a fost sonorul, un pic prea tare chiar și pentru mine, așa că în mai multe momente a stat cu mânuțele la urechi. Și cu picioruțele goale la mine în brațe.

Toy Story 3 este un film adorabil, mai bun decât precedentele, băieții de la Pixar chiar știu ce fac. Dialogurile spumoase și pontoase, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Personajele principale, șeriful Woody și luptătorul galactic Buzz sunt la fel de curajoși și simpatici ca întotdeauna, dar de data asta ies în evidență Barbie și Ken. Scene, replici, discuții despre haine, răsturnări de situații, ce mai, fură câteva scene importante. Foarte haios și momentul când Buzz este resetat și vorbește spaniolă, dansează și e foarte romantic. Emoționantă scena când personajul uman, stăpânul jucăriilor Andy pleacă la colegiu și mama lui își ia la revedere. Acțiune, umor, culoare, emoții, drăgălășenii, un film tare simpatic, atât pentru copii, cât și pentru adulții care nu au uitat de copilul din ei. Și când vă duceți să-l vedeți, nu uitați să luați cu voi și o jucărie, un puzzle, pe care să le puneți în cutia de la intrare, pentru copiii mai puțin norocoși, care nu au o jucărie. Să nu uit, filmul e dublat în română foarte bine, vocile sunt foarte potrivite, ceea ce se întâmplă cam rar.

Am ajuns târziu acasă, Mara a adormit în mașină, dar odată ajunsă le-a povestit rapid cum s-a jucat ea cu fetițele găguțe, cum a avut locolali la ochi, cum s-a dat în topogan și ce prăjitură a mâncat. Și cel mai important, că i-a plăcut și mai vrea să iasă la plimbare și film cu mine.