Din cauza oamenilor bolnavi psihic

Am primit zilele trecute de la drăguța de Erys o leapșă despre blog. Mi-am adus aminte că am răspuns întrebărilor acum ceva vreme, chit că erau puțin altfel, ideea generală e aceeași. Din păcate, ceva s-a schimbat de când am spus "Ca și în viața reală, și pe blog sunt curioasă de reacțiile oamenilor, așa că accept orice reacție. Mai puțin mitocăniile și prostul gust". Ieri am bifat o premieră: am șters primele comentarii. Nu am șters înjurăturile unui anonim angajat RDS când am scris despre minunata companie, deh, bietul om avea o motivație, îi vorbeam de rău angajatorul. Nu am șters nici comentariul vulgar al unui comentator la adresa altui comentator, fiecare își poate exprima părerile. Nici pe anonima înțepată care dădea lecții despre cizmele UGG nu am șters-o, deși o dăduse deja prin porumb. M-am amuzat trist când un alt blogger m-a numit "otravă, toxică" pentru că mi-am permis să îmi expun părerile despre naționalismul isteric și nefondat al românilor. Nu v-am povestit despre scrisoarea de 7 pagini primită pe mail de la un om care, cu doar câteva zile înainte insista să facă un reportaj despre mine și oamenidarnici și posibilitatea schimbării și în bine. Scrisoare înspăimântătoare pentru un om mai slab de înger. Nu e cazul meu. Pe mine doar m-a întristat să descopăr câte probleme, frustrări și lipsuri de satisfacții sexuale are un om pe care l-am privit ca pe un prieten la un moment dat. Nu v-am povestit nici de vomele demente primite de la o femeie, de data asta, supărată că nu am vrut să o mai pup pe frunte când deja scrierile ei deveniseră obositor de plictisitoare și repetitive. N-avea rost să mă plâng sau să-mi arăt dezamăgirea vizavi de niște oameni pe care îi cunoșteam cât de cât, cu care schimbasem idei frumoase la un moment dat. Pur și simplu atât au putut ei, eu mi-am văzut de ale mele. Slavă Domnului, au avut un dram de demnitate și creier să înțeleagă tăcerea mea drept răspuns.

De ieri am început să șterg comentarii (puteți vedea la postarea cu România câte comentarii am șters), de azi mă văd nevoită să și moderez comentariile. Blogul e ceva personal pe care l-am făcut public asumându-mi asta, cu tot ce implică. Am deschis ușa casei mele și v-am invitat la cafele, povești, controverse, intimitățuri, discuții în contradictoriu constructive. Unii se mai îmbată și mai sparg câte un pahar, alții vin cu prăjituri cadou, unii stau cuminți pe fotoliu și nu spun mai nimic, dar sunt atenți la discuții, alții vorbesc și râd mult. Oaspeți normali, pe care îi aștept cu drag în vizită. Dar ce mă fac atunci când vine un dobitoc neinvitat și se cacă direct în mijlocul sufrageriei, că el vine de la țară și acolo asta face, la margine de drum? Care vorbește urât cu invitații tăi, te amenință fără motiv, îl apucă paranoia și urlă isteric? Îl iei de urechi, îi dai un șut în fund pe scări și încui ușa, cu riscul ca alți oameni de treabă să facă un pas înapoi la o ușă încuiată. Cam așa și pe blog. Unde s-a dezlănțuit în demența sa un anume Joker. Am fost politicoasă, ironică, amuzată, dar furia lui bolnavă nu are limite. Am șters comentariile, acum le-am și pus la moderare. Mi-a umplut deja mailul. Stimabile, degeaba ameninți cu colocviul internațional de psihanaliză la care te lauzi că ai participat. Poate în calitate de subiect! Urlă fustrarea, ura bolnavă, demența și incoerența din comentariile tale trunchiate, că nu ești capabil să scrii o dată și bine. Cauți trafic făcând scandal pe la alții? Ia cu distonocalm înainte de asta! Sau în cazul tău, cu ceva mult mai puternic. Un om cu creier și rațiune renunța de la primul șut în fund. Tu văd că revii obsesiv. Ești și masochist? Ai avut trei orgasme de fericire că m-ai făcut să moderez comentariile? Uite, poți să mai ai unul, că ți-a acordat cineva câteva minute în care te-a băgat în seamă. Acum gata, treci la locul tău în hrubă, ia cuminte pastilele și visează iar cum ești tu vindecătorul și salvatorul oamenilor. Șșșș, gata, a trecut!

Dragii mei prieteni și cititori, îmi pare tare rău că trebuie să fiți martorii așa unei scene neplăcute. Și sper să îmi înțelegeți decizia de a modera, pentru o perioadă, comentariile. Știu că asta nu vă va împiedica să îmi scrieți în continuare. Pentru că, deși pare încuiată, ușa mea e larg deschisă pentru oameni cu idei frumoase, gânduri bune, ba chiar și pentru critici constructive. Vă mulțumesc și vă aștept în vizită. Am pregătit o limonadă cu mentă rece!