Despre o cafea

Mi-a scris azi un amic pe mess "ce-i mai faci la cafeaua aia?" Era vorba de "cafeaua aia" cu care ne amenintzam cunoscutii: "ce ma bucur ca ne-am vazut/am vorbit! Hai sa ne vedem la o cafea". Am fost luata putin peste picior, ca deh, "rupi usha la 4, ce faci in rest?", fapt ce m-a iritat pe moment, cine ce treaba are sa imi analizeze/critice programul??? Dupa care am stat putin si m-am gandit, chiar, ce naiba fac de nu apuc sa ma vad la o cafea cu unul, doi, zece amici si prieteni? Ca nu se pune problema sa-i ametzesc cu promisiuni desarte, numai sa scap de gura lor, daca nu as avea chef, le-as spune direct. Cum decurge o zi/o saptamana de-a mea? Sa zicem ca incep cu 11 noaptea, cand lucrez de acasa ceva pentru a fi gata la ora 9 dimineata musai-musai (in mod normal, ar trebui sa fiu la birou la ora 8, sa turbez lucrand cu un net obosit si un calculator de mult expirat, ceea ce nici in povestile cu zane in care ajungi cand trebuie la birou, cand dispar 90% din mashinile din trafic, nu se poate; asa ca am facut un aranjament cu super shefa mea si lucrez noaptea si dimineata ajung pe la 9-10). Termin pe la 1 noaptea, pana ma bag in pat, pana mai vad un sfarsit de documentar, se face 1 jumate. La 7 jumate dimineata tzipa alarma pe care o mai amagesc vreo 20 de minute. Desi nu sunt treaza la propriu, reusesc in 15 minute sa fac un dush, sa ma imbrac, sa il injur pe Miqui de doua-trei ori, sa il si pup la plecare (deh, it's a love-hate relationship). Petrec aproximativ 1 ora -1 ora jumate in trafic spre birou, am o senzatie redundanta de deja-auzit pentru ca stirile de la radio imi sunt cunoscute de noaptea, din ziarele on-line, mai o melodie, mai un dans inghesuit la volan. La birou treaba, mai o barfa, mai un motiv de nervi. Pe la 4 (desi am zile cand plec si la 6) plec de la birou, inca o ora in trafic. In patru zile din cele cinci "lucrabile" am meditatii, de trei ori la mine acasa, o data la nepoata-mea, in cealalta parte a Bucurestiului. Termin pe la 7 dupa care, macar de doua ori pe saptamana merg la sala. Cu toate termin cam pe la 8 jumate cand ajung acasa, unde am, in ordinea numerelor de pe tricou: de spalat, de strans prin casa, de spalat Miqui, foarte rar, pur si simplu de zacut ca nu mai pot. Cu greu, ajung sa ma vad cu prietena mea ce amai buna cam o data la doua saptamani, cand fugim amandoua fara sa ne uitam in spate, bem o cafea, povestim pe fast-forward, muah-muah, vorbim, da? Sambata si duminica imi permit luxul de a ma trezi la 100, fara ceas, cu telefonul dat pe mute si ascuns printre haine, sa nu simt nici macar ca vibreaza. In general sambata merg la ai mei, aer, verdeatza, flori, nepoata zuza si haioasa, un gratar, soare, relaxare. Seara mai iesim, desi destul de rar. Iar duminica, uneori alti parinti, alteori vizitat prieteni. Ce mai ramane? Printre pricaturi, imi permit sa imi ofer si mie timpul meu, cu mine insami. La care as putea renunta pentru X sau Y. Dar nu vreau. Pur si simplu, criticati-ma, injurati-ma, spuneti-mi ca sunt egoista. Imi asum toate astea.
Da, as vrea sa am timp pentru fiecare prieten in parte, poate nu in fiecare zi sau saptamana, dar macar asa, din cand in cand. Cand o sa il am, o sa il ofer, pe cuvant de onoare. O sa mi se spuna ca am o viata anosta, ca e rutina. Ma voi apara in avans si voi spune ca nu e chiar asa, nu am intrat in detalii amanuntite, am generalizat putin si mi-am permis sa las anumite lucruri din program nementionate. Eu stiu ca sunt acolo si e tare bine. In plus, uitati-va in jur, la propria voastra viata, la propriul vostru program. Cat de mult mai spectaculos ca al meu e? Eu nu ma plang, tocmai mi-am luat banii de credit, cat de curand imi voi lua noua mashinutza si ma gandesc deja la vacanta prin Europa pe care vreau sa o fac la vara. Eu zic ca nu e asa de rau :)

P.S. Daca as bea intr-o zi cate o cafea cu macar un sfert din oamenii cu care chiar vreau sa ma vad la o cafea, as face stop cardiac. Si e tare bine sa stiu asta. Apropo, voi cu cate cafele ati ramas restanti?