Balans intre misoginie si misandrie

Ante scriptum: In urma unui articol al unui ziarist american, postat de Iuliana (de citit si comments), care spunea foarte frumos despre femeia la 30 de ani, un domn anonim desfiinta (cam superficial, zic eu) "postulatele". Ca o Berbeaca ce se respecta, am sarit cu capul la inaintare si am contraatacat. Problema e ca ambii doi aveam dreptate! Doar ca unul gandea general (gen toate plantele din Gradina Botanica), iar celalalt individual (eu si ghiveciul meu). Problema-mi ramasa obsesiv din "duelul" nostru, e o intrebare pornita de la o afirmatie de-a mea: de ce mimeaza femeile orgasmul ca sa-si tina barbatii langa ele? Raspunsul meu de berbeaca de 30 de ani a fost la o prima strigare: pentru ca sunt tampite! Dupa care am inceput sa nuantez: in general, pana pe la 24-25 de ani, femeile nu prea stiu ce si cum le place, au orgasm foarte greu, si de teama ca o sa-l frustreze pe respectiv, mai bine mimeaza. Problema e ca ele se obisnuiesc sa mimeze, iar ei considera ca sunt asa eroi ca nu isi mai dau nici o silinta. Si uite asa ajung ele niste frustrate care isi isterizeaza partenerii care nu au coaie sa puna piciorul in prag (sa discute, sa intrebe, eventual sa rupa relatia), lasa capul in jos in fatza ei, se plang prietenilor, si mai devreme sau mai tarziu, ajung in alte paturi. Si ele se intreaba furioase: "DE CE??? Eu nu sunt de ajuns?". Doamnelor, cu tot respectul cuvenit, si cu riscul de a-mi da cu posheta in cap, povestea cu "genetic si ancestral, TOTI barbatii vor sa-si imparta samantza peste tot, de-aia insheala" e un big bull-shit in viziunea mea. Si mai cred ca a fost inventata de femei frustrate (ca a fost scuza cea mai la indemana) si de barbati impotenti (ca sa se scoata si ei). Hai sa fim seriosi, barbatii nu se impiedica pe strada de femei cracite si cad dezechilibrandu-se. Au si motive, de multe ori din cauze domestice. La fel cum exista un numar foarte mare de femei care insheala, doar ca nu se face atata tam-tam (tot din cauze de idei preconcepute cum ca barbatul cu multe femei e macho, iar femeile cu mai multi barbati e curva). Daca ma gandesc mai bine, cred ca in randul cunoscutilor mei (foarte multi), sunt mai multe femei care au inshelat decat barbati. In concluzie, am niste curve de prietene, nu? :))
Sa revenim. Cred cu tarie ca femeile in general au scenarii in cap si fantezii (nu erotice) mult mai multe ca barbatii. Daca el nu le spune te iubesc, spun ele dublu. Daca el e mai rece, exceleaza ele cu pisicelile. Unde nu exista, crosheteaza ele. Dar femeia fantezista care tzese la gherghef mai e si paranoica. Analizeaza fiecare cuvant/gest, brodeaza, isi aduce aminte de o experienta total irelevanta a unei prietene, interpreteaza halucinant si bang! o tigaie in cap nenorocitului. Care clar nu intelege nimic si are un nou motiv sa i se contureaza tot mai clar in minte imaginea colegei simpatice si tot timpul zambitoare. Si, apropo, nu va blocati aiurea in "foste", sunt mult mai multe shanse sa apara una noua. In continuare, tot cu femeile am o problema. De ce stau femeile?
Dupa ce si-o incaseaza - pentru ca sunt inconstiente si traiesc dupa principiul "rau cu rau, dar mai rau fara rau". Dupa ce sunt inshelate si umilite ca "pana la urma, eu sunt iubita/nevasta, celelalte sunt doar curvele lor". Cu betizvul care pute si leshina pe canapea pentru ca "cand e treaz e un baiat minunat". Eventual ajung sa se bucure ca nu mai fac efortul de a iesi cu baietii si bea acasa. Si ca sa ma intorc la prima intrebare, stau mimand orgasme, ajungand aproape frigide, incancenate si pline de ura, dar stau ca lemnele in pat, cu gandul ca "nu conteaza ca eu nu simt mai nimic, daca el capata multa bucatzica de la mine, sigur nu se va duce la alta!". TREZITI-VA!!! De-aia se ajunge la stereotipii imbecile, de-aia suntem toate bagate in aceeasi oala, de-aia sunt atat de multe nefericite, pentru ca singure isi semneaza nefericirea, si mai sunt si mandre de asta (deh, statutul de victima e foare onorabil).
Inainte de concluzii si aprecieri finale, am o treaba si cu purtatorii de putza si titulatura de sex tare. Voi de ce stati cu coada intre picioare cand va toaca marunt cate o nebuna? Care va cauta in telefon, in mail, in portofel, in buzunare. Care va iubeste asa cum sunteti, dar vrea sa va schimbe. De ce naiba, daca vi s-a taiat maioneza, nu dati dovada de un minim de curaj si respect fata de ea, si-i spuneti direct "nu mai merge"? Chit ca ea va sari de cur in sus "o sa o facem sa mearga, bla bla", va plange, va ameninta, va arunca. Pur si simplu nu mai merge, taiati coada catzelului dintr-o lovitura! Nu dispareti in ceata fara nici o vorba, "dupa un pachet de tzigari". Nu va purtati mitocaneshte ca sa le faceti pe ele sa realizeze ca nu mai merge si sa o taie ele. Ca dupa cum am spus mai sus, ele nu gandesc asa! Si va pierdeti amandoi inutil energia, viata, bucuria, intr-o zeama acra si borshita. Si ramaneti cu sechele si buba la cap de care urmatorul/urmatoarea nu va fi niciodata vinovat, desi va fi o victima.
In final, sub ploaia voastra de roshii moi si oua stricate, imi permit sa fac niste indemnuri. Domnilor, oricat de comod vi s-ar parea orgasmul mimat de ea, concentrati-va sa va autodepasiti, sa fiti atenti, sa o simtiti vibrand de-adevaratelea, si daca ii veti vedea un ranjet pe toata fatza si a doua zi dimineata, fiti siguri ca you've hit the G spot! Si de aici lantzul slabiciunilor (varianta pozitiva). Va fi mai dragutza, mai relaxata, te va toca mai putin la cap. Pe de alta parte, impuneti clar, de la inceput: telefonul si mailul sunt PERSONALE, INTIME, si de neimpartit. Daca se albeshte la fatza ca inaintea unei crize de personalitate, vedeti-va de drum. Va va face mari probleme. Si cu riscul de a ma repeta: asumati-va terminarea unei relatii! Nu pe mail, nu prin post-it, nu prin porumbei calatori, ci fatza in fatza, cu ochii in ochii ei. Si incercati sa dati, pe cat de bland posibil, si un motiv real. Nu de alta, dar daca descopera ea dupa, aveti mari shanse sa capatati niste experiente neplacute (mai ales in caz de despartire din cauze de alta femeie).
Doamnelor, good sex e sanatate curata! Iar punctul G e in creierul vostru, nu doar 2 cm in nordul vaginului. Cand faceti sex, uitati de facturi, tocanitza, mama, dead-line. Cereti ca sa primiti. Oferiti ca sa vi se ofere! Si cand nu are chef, sta apatic pe canapea si priveste in gol, nu e din cauza ca nu va mai iubeste, nu va mai doreste, are pe alta, se gandeste la ea. In 99% din cazuri, e din cauza ca pur si simplu nu are chef de sex in momentul ala (yeah, it happens! si nu e nimic anormal!), e apatic, vrea sa zaca pe canapea si nu se gandeste la nimic! Nu faceti o catastrofa din asta, nu va napustiti cu intrebari si shurubelnitze infipte in capul lui sa aflati ce-i inauntru, ca sigur nu i se va scula ... interesul din asa ceva! Pupati-l pe frunte, vedeti-va de altele, si daca va trebuie musai sex, puteti sa incercati singure, ca poate asa va dati seama exact ce si cum va place, il veti ghida si pe el mai ushor data viitoare (da, barbatului trebuie sa ii dai mici indicii, nu e Neghinitza sa ghiceasca exact ce si unde iti place tie, de la inceput), si nu va mai trebui sa mimati orgasmul ca sa il tineti langa voi! By the way, daca e sa plece, nu il va tine nici amenintarea voastra, nici actul de casatorie, asa ca nu mai disperati atat sa va maritati, ca nu creste cu mult gradul de siguranta.
Hai sa traiti, sa iubiti si sa fiti iubiti (de preferat de aceeasi persoana), sa faceti sex/dragoste/amor (dupa cum doriti) cu pasiune si finalizare, sa va relaxati (ca doar vine weekendul si curand si concediul) si sa zambiti, ca puteti schimba lumea cu un zambet. Trust me on this!

P.S. Mi-am permis toate afirmatiile de mai sus pentru ca si eu, la randul meu, am mimat (de mult) orgasmul, pana am invatat si ca trebuie sa mi-l doresc, dar si ca ma pot simti superb in pat si fara orgasm (1 data de doua ori, sa nu exageram). Am invatat si sa-i spun lui asta, zambind, nu dand cu parul. Am trait si eu blocata obsesiv intr-o fosta, si ironia sortii mi-a adus una noua care ne-a despartit. Si si eu am stat aproape nefericita intr-o relatie pentru ca imi bagasem in cap ca daca m-am indragostit atat de profund si minunat la inceput, nu se putea sa nu il si iubesc mai departe (desi chiar nu il iubeam!).