Kafka, frate! sau Cum m-am maritat cu mashina mea

Daca as fi stiut ce si cat aveam de tras, probabil ca m-as fi gandit de vreo 2-3 ... sute de ori inainte de a ma decide sa ma marit cu o mashina straina. Ne-am cunoscut pe internet, eu inca marcata de despartirea de Ticutz si de mersul cu metroul, cautam neamtz sobru si de incredere, nu chiar pushtan cu coshuri pe fatza, nici babatie pensionata. Sa ne intelegem de ce ma asteptam sa gasesc un barbat: pai, in primul rand Opel, ce poate fi mai masculin si mai de incredere? In al doilea rand, un diesel credeam eu ca e intotdeauna barbat. Am dat comanda: tanar Opel Corsa respectabil si serios, patru ushi, modelul ala mai vechi, nu primul, dar nici ultimul (ala are inca coshuri si costa prea mult tratamentele si fitzele). L-am vazut si pe net, foarte frumos. Problema a fost ca eu sunt nebuna in capul meu si desi stiam ce model am ales, m-am uitat vreo 3 saptamani pe strazi numai dupa ultimul model. Si in ziua in care m-am intalnit cu pretendentul la mana mea, am spus scurt: asta nu e mashina mea! Nici mashinii nu i-a placut de mine la prima intalnire, si-a oprit motorul de vreo 2 ori, m-a frustrat putin, in plus, vorbea parca alta limba decat cea pe care o stiam eu. Putin indoita, am batut totusi palma cu petzitorul si a ramas ca in urmatoarele zile sa facem repede actele sa ne casatorim cum trebuie. Asta se intampla acum doua saptamani, putin inainte de 1 iulie. "Hai sa asteptam sa intre noua taxa de bine-ai-venit-in-Romania, sa fie mai mica". Pe 2 iulie, cu buletinul lui nemtzesc tradus, hai la RAR, la analize. "A, nu, nu se poate pe loc, e cu programare. Veniti peste 5 zile". Am preferat sa las mashina cu petzitorul. Intre timp, am inceput sa imi schimb sentimentele. Curutzul lui era mai micutz si mai dragutz decat la modelul nou, stopurile pe spate la fel, alura generala mai finutza. Vine vineri, analizele ies perfecte, bucurie mare, hai la taxa. "Nu se poate incasa, nu stim formula". Whaaat? Afara din Popa Tatu, revolutie, oameni cu furci si topoare, crize de isterie si multa carne pentru frigiderele lu Tariceanu, Vosganian si restul. Incercam saptamana viitoare, pana atunci, traim in concubinaj. Mi-a adus petzitorul mashina, cu actele provizorii pe numele lui, dar cu cheile la mine in posheta. Trebuie sa recunosc ca eram emotionata si brusc si feciorelnica. Am asteptat sa se lase seara, sa plece oamenii rai si agresivi de pe strazi. Ne-am luat ushor de mana, timid, dar mi-a trecut repede timiditatea cu valul de pasiune si entuziasm aparut dintr-o data in sufletul meu. Eram indragostita la a doua vedere! Ne-am iubit in seara aia, si sambata si duminica. Toata numai zambete! I-am facut cadou o jucarioara sa si-o puna la oglinda. Mi-am dat seama si ca limba ciudata pe care o vorbea era dieselul, care suna altfel decat benzina, si per total, cu totul altfel decat Ticutzul. Totul era roz si plin de amorashi. Pana luni, cand realitatea m-a lovit de la prima ora: degeaba e iubire, daca nu e acte! Ca daca vroiam sa plecam in luna de miere in strainataturi peste 12 zile, musai acte, ca altfel, ghinion. Luni la prima ora, ma suna petzitorul: "nu am putut plati taxa pe loc, bip bip biiip! a trebuit sa fac un dosar cu actele si ne calculeaza taxa in 2 zile". Bip bip biiiiip! In pizda ma-sii! Intre timp, merge omul la diverse birouri de taxe si biruri, la politie pentru contractul de vanzare-cumparare, plateste, scoate, face, ne intalnim ca dealerii de droguri noaptea sa imi paseze mie actele. Azi de dimineata luam si noi drumurile la roti. La taxe si finante locale fac copii, platesc impozite, taxe, ma duc cu un vraf de hartii la o tanti care dupa jumatate de ora (cu pauze de pipi, cred) imi spune "hartia roshie din contractul de vanzare-cumparare la mine", iar dupa 2 minute in care eu intzepenisem cu ochii in pata de igrasie dintr-un colt, ridica o privire sictirita+tonul: "Asta-i tot! Ce mai asteptati?" Flori, doamna, flori. Jerbera roshii daca e posibil. De acolo fugim la Popa Tatu unde ne intalnim cu petzitorul. Actele lui, cu actele mele, ne asezam la o coada. De unde ni se da o hartiutza cu o stampila. "Parter, ghisheul 7". La ghiseul 7 ni se da o alt hartiutza cu suma de plata, stabilita dupa o formula pe care un copil de clasa a 5-a ar fi putut sa o rezolve in maxim 5 minute. La functionarii nostri a durat 48 de ore. Ma mananca in hemoroid si intreb: "nu e nicio problema daca taxa e platita de stapanul provizoriu si tot azi o pun la politie pe numele meu, nu?" "Aaaa, nu se poate! Trebe domnu sa o inmatriculeze inca o data si abia dupa aia sa v-o vanda. Mai dureaza inca 2-3 zile". Pai, stai, nene, ce-are sula cu prefectura? Taxa asta e a mashinii, nu a mea sau a lu mama, nu conteaza cine o plateste. "NU! Trebuie sa faceti cum am zis". Esti sigur? "Nu, dar e treaba dumneavoastra". Si a inchis gemuletzul pufaind. Deja ne uitam disperati unul la altul, si eu si petzitorul. Ce facem? Pai, hai sa-l ignoram pe retardul asta care oricum nu stie nimic decat sa latre prin gemuletz (oare le pune ceva in apa de la dozator de au toti atitudinea asta gretzoasa si vomitiva?) si sa platim si vedem la politie. La casierie, alta coada, normal. Cu inca doua hartii in dosar, pornim pash, pash spre noua Udriste din Pipera. Cand m-am suit in mashina, am avut o revelatie: o fi Opel si diesel, dar mashina mea este femeie! Foarte baietzoasa si cu personalitate, dar femeie! Si la prima cheie mi-a shoptit si numele: FRIEDA! As simple as that!
La noua Udrishte se ajunge greu si cu multe injuraturi. Ca sa intri in curte, trebuie sa te strecori printre camioane si basculante. Ca sa gasesti un loc de parcare, trebuie sa fii ca o fiara la panda si sa te napustesti imediat ce da cineva semne ca ar pleca. Inauntru racoare si spatiu mare, dar fffff multe cozi. "Hai sa luam bon de ordine". Ghinion, azi nu e cu bon de ordine, azi au fantezii oamenii de la ghiseu cu sclavi care stau inshirati ca vacile la abator. Oare de ce la o coada oamenii se inghesuie, au impresia ca luandu-i si ultimul atom de intimitate spatiala celui din fatza, ajung mai repede la ghisheu? Stresul crestea, vena de la gat imi galgaia, iar tamplele imi zvacneau: daca nu avem toate actele? Noroc ca pe aia din fatza i-a trimis ba dupa o copie, ba dupa alta, si asa am fost si noi pro-activi si ne-am luat din timp. Bine-nteles, la coada se leaga prietenii, se socializeaza. Ce a patit el, ce a patit ea. Si intr-un glas: multa m..e lu Tariceanu si Vosganian si restul. Ajungem in fatza, ne ia ala dosarul (26 de hartii in total), nici nu se uita bine la ele si ne da inapoi 24. Pai, de ce ne-am mai chinuit, dom'le, cu restu', daca ni le arunci peste ghisheu? Ca noua nu ne trebuie! Normal, nici nu a contat cine platise taxa de poluare. Semnez, mai platesc o taxa si mi se da o chitanta pe care scria: 13:56. "Veniti in 2 ore".
Il pup pe petzitor, ii multumesc inca o data, dupa care ma iau de mana cu Frieda si plecam de nebune. La shopping! Punem motorina, leshinam cand vedem cat costa plinul, luam parfumel, odorizant, inca o jucarie. Merita inca una, nu? Daca ea a papat motorina, pap si eu un sandwich. Si o inghetata :D Ne pierdem vremea
cunoscandu-ne mai bine. Descopar butoane, ei ii place, mie si mai tare. Ascultam muzica, ne racorim. Ne intoarcem vesele si pline de speranta. Ne asezam la inca o coada, descoperim prieteni de la coada trecuta. Lumea din fatza zambea larg cand primea numerele si talonul, parca ar fi cashtigat la loterie. Abia asteptam si eu senzatia, cand imi taie elanul un nene de langa mine: "ce ne mai bucuram, parca ne-ar da ceva, 'tu-le muma in cur de nenorociti!". Cum, dom'le, nu ne da nimic? Ne da statul mue si dreptul de a fi cetatzeni platitori de taxe si impozite in Romania! Ajung in fatza unde un tip tanar si cu mult umor, credea el, imi spune: "e 15:49, nu sunt inca gata, nu au trecut 2 ore". Nu stiu ce privire i-am aruncat, ca s-a tras in spate si mi-a balmajit: "Am glumit, imi cer scuze, sunt gata, semnati, poftiti talonul si numerele". Cu privirea incetzoshata de oboseala, praf, soare, aer conditionat, am iesit afara, am pupat-o pe Frieda si am spus: am invins! "I now pronounce you woman and car!". M-am bagat in intimitatzurile ei si i-am schimbat numerele: B 87 FCZ. Adica un fel de Fuck zyou! Am fugit cat am putut de repede, cu 5-10 km/h, sa ma vad si cu tanti care ne va face asigurarile. Dupa care am pornit cu fata mea spre casa. Era 18:45. Eram plecate de acasa de la 9 dimineata. Am ajuns cu greu, dar cu zambetul pe buze. In fatza blocului mi-a dat de inteles subtil ca abia asteapta noaptea nuntii, cum ii promisesem, tarziu, pe shosele goale, doar noi doua, cu vantul prin geamuri si muzica tare. Cu ochii pe jumate inchishi, cu neuronul isterizat, m-am uitat trist la ea si i-am spus, cel mai sincer din viata mea: "Iubito, iarta-ma, stiu ca am promis, dar imi plezneshte capul de durere, ma dor obrajii curului de cat am apasat pe pedale si mi-e teama sa nu adorm in timp ce. Dar stai linistita, avem ani de zile de acum in fatza. Ich liebe dich, Frieda!"