La multi ani, Maggie!

Azi e o zi speciala. 4 iulie. Ziua lui Maggie. Printzesa noastra cu picioare lungi si cea mai mishto gura din lume. Nu mai stiu exact ziua cand am intalnit-o prima data, dar stiu cand am cunoscut-o. A venit cu Iulia in Vama, unde eu stateam deja de vreo saptamana. Le luasem si lor o camera la o tanti care statea intr-o fundatura. Plouase si pe jos era o clisa noroioasa ushor alunecoasa. Si praf, si gropi, si pietre. Si Maggie s-a dat jos ca o doamna, si-a scos bagajul cu rotitze, si a venit demna, in papucii ei cu toc, in camera. Unde, pe pereti, era o carpeta cu rapirea din Serai si alta cu Cerbi care beau apa. A pufait din prima :) Shocul meu cultural a venit dupa o ora si ceva de asteptat, cand cele doua au iesit (repet, eram in Vama Veche) tzup-tzup in fustitza, poshetutza, fardate, cu papucei cu toc. Frazele ei preferate au devenit "in kktul asta de Vama" si "nu-mi place, impachetam si plecam". Cu toate astea, am iubit-o din prima. Iar ea a venit inca ani de atunci cu noi in Vama. Si am admirat-o intotdeauna. Pentru ca desi numai ea stie prin cate greutati a trecut si inca trece, a afishat intotdeauna un aer de printzesa si o atitudine de femeie rasfatzata de soarta. Nu am auzit-o plangandu-se de multe ori. Decat de prostioare. Maggie e acum cu un picior in State. Unde ma rog pentru ea sa isi gaseasca drumul, implinirea, bucuria, fericirea. Si in timp sa ajunga sa nu mai stie niciodata ce inseamna sa tragi cu dintii de fiecare moneda din buzunar. Sa fie rasfatata, iubita, apreciata. Pentru ca in ciuda diferentelor de personalitate dintre noi, e un om minunat, o femeie superba, pe care o iubesc, o respect, o ador, o tachinez cu drag cand pot si pe care nu o voi uita niciodata. Si vorba Iuliei, triunghiul nostru magic nu se va schimba niciodata, nici cu alti oameni in viata noastra, nici cu Oceanul intre noi, nici cu anii ce vor trece. Te iubesc Maggie! La multi ani!