"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 10 decembrie 2008

Vulpea critic de artă

Am primit azi o provocare. Majoră. “Ia, isteaţo, tu care le ştii pe toate, scrie acu dacă mai poţi”. Vai, cum! Vulpea analist politic, Vulpea şoferiţă, Vulpea aspră dar severă, romantică sau melancolică. Credeam că le-am atins pe toate. Ei, bine, nu. M-am trezit goală şi virgină în faţa următorului subiect: scrie o poveste despre unul din cele 5 tablouri ce pot fi văzute în perioada asta la Galeriile de artă Artmark şi cu povestea ta poţi participa la concursul organizat de Dgeneration. Poţi câştiga 500 de euro. Până să văd exact despre ce e vorba, m-a ameţit premiul. Deh, plec la Viena şi acolo fericirea exprimată în vin fiert, wurşti şi haine reduse se cumpără cu euro.
Aprofundând subiectul, Vulpea materialistă a fost copleşită de Berbeaca ambiţioasă care vrea să fie bună în toate. Şi chit că nu e expert, are totuşi o părere. Şi în orgoliul meu nemăsurat, am zis dacă tot e să vorbesc pentru prima dată în viaţa mea despre artă, let’s make it big. Şi am decis să nu vorbesc despre un tablou. Ci despre toate 5! Chit că nu câştig banii ăia (ce, mă fac pe mine 500 de euro? Aaammm, cam da).

Melancolia lui Pallady m-a făcut să pufnesc nervos. Să dau un şut în fund motanului. De draci. Măi, nene, ce-i cu femeile astea? Păi, cu aşa coc de tăntică, sâni plaţi şi şolduri late, aş sta şi eu şi mi-aş boci de milă şi m-aş gândi la băiatul slab cu ochelari fund de sifon de la Contabilitate pe care l-am ratat că s-a băgat pe fir boarfa aia de la Bibliotecă, cu fustele ei îndrăzneţe, de i se văd genunchii când merge. Păi, bine, măi, femeie, nu sunt destule reviste glossy din care să te inspiri? Du-te şi tu la un gym, la un spa. Fă un filmuleţ porno şi pune-te pe youtube. Să vezi atunci ce o să mai curgă ofertele de n-o să mai ai timp nici să silabiseşti me-lan-co-li-e. Asta e pentru fete bătrâne, cu goblenuri şi dulceţuri pe foc. A trecut vremea lor. Acum găina bătrână nu mai face supă, ci se despoaie pe afişe, militează pentru cauze nobile şi se laudă obsesiv cu potenţa mult mai tânărului iubit. Tu unde naiba trăieşti? Eeeee....

Despre Păunii privitori, cu ce aş putea începe? Păi, în primul rând, figura centrală mă duce cu gândul la o ... ceva anume. Cu mulţi ochi. Languroşi. Cu gene false. Din alea aplicate separat. Doar la colţul extern al ochilor. Ceva anume cu mai mulţi ochi??? Hmmm, asta da viziune! Îmi şterg interpretările pornografice din cap şi îmi amintesc de copilărie, când băgam nasul prin gardul de la vila aia din Neptun, unde se plimbau prin curte semeţi păuni. Şi ce oooh-uri şi uuuu-uri când unul dintre prinţi îşi deschidea lenos bogăţia de coadă! Vroiam şi eu pe vremea aia să fiu frumoasă ca un păun. Dar când am aflat ce minte mică şi goală au frumoşii ăştia, am decis să cer zânelor să mă facă mai urâţică, dar cu măcar 3-4 neuroni în cap. Să nu se plictisească. Şi mi-am mai adus aminte de basul ăla şmecheros şi funky din piesa celor de la Red Hot Chilli Peppers, Apache Rose Peacock. “You won’t believe what I’ve seen, sitting on a sack of beans”. Pam pam! Mi-aş vedea peretele gol din sufragerie împodobit cu Păunii ăştia. Bine, cu ei pe perete mi-aş vedea şi sufrageria ceva mai mare. De vreo 4-5 ori mai mare? Cam aşa. După care mi-aş pune un tapet de mătase. Ultima fiţă.

Eeee, şi ajungem la tabloul meu favorit. Portretul unui contabil, al lui Corneliu Baba. Pe care, dacă aş dori să nu mai fac sex niciodată şi nici să nu mai am vreodată vreun instinct sexual, mi l-aş pune în dormitor, în faţa patului. Ochii ăia atât de viu de severi şi dezaprobatori. Sprâncenele alea stricte. Gura strânsă până la refuz. M-aş trezi noaptea transpirată, urlând: Am fost rea! N-am rezolvat toate problemele la matematică. Şi nici nu mi-am plătit toate impozitele! Merit să fiu pusă la colţ. Pe coji de nuci! Vă stă foarte bine cravata, domnule! Ca să îmi treacă tracul şi stresul în faţa unui domn interlocutor dominator, m-a învăţat o prietenă să mi-l imaginez în desuuri de damă. Roz. Cu Hello Kitty. Hehe, ce ziceai, frăţică? Du-te, mă, cu taxa ta radio-tv de plătit retroactiv! Şi cu radicalii tăi. Tatae!

Coloana lui Horia Damian mi-a blocat imaginaţia pentru câteva secunde. Sunt o limitată. Dacă spun eclatant, mirobolant şi fantasmagoric, primesc vreun punct? După care m-a lovit. Iniţial am crezut că e o p**ă semeaţă şi falnică, dar s-a dovedit a fi o puţă ofilită, cu ejaculare precoce. Este silueta premierului cu care ne tot ameninţă Băselu de atâta vreme! Dreaptă, cu maxilarul strâns, cu vorba sacadată. Proiectată pe o mare combinaţie de interese pentru popor şi bunăstarea neamului. Idilic, nu mai există putere şi opoziţie. De ce să nu se bage toţi la guvernare? Să se pupe pe gură în prime-time. Năstase cu Boc. Tăriceanu cu Berceanu. Marinescu cu madam Ciocu-mic. Cu limba. Marko Bela cu Mitrea. Prigoană cu Vanghelie. Nuţi cu Daniela Popa. În ciocolată. O mare de consens şi înţelegere, pace şi prietenie. O mare gri-şobolan. Cu tente rozalii. Şi miros de pucioasă.

Am ajuns şi la Ţărăncuţa lui Grigorescu. Putea lipsi? Până să văd ochii strălucitori şi vii, zâmbetul abia schiţat, buzele cărnoase şi sfioşenia ascunsă sub mândria spatelui drept, am văzut preţul. Atât mai costă o ţărăncuţă în vremurile noastre? Mai bagi 8.000 de euro în nişte silicoane de firmă, câteva milioane bune în epilat de mustăţuri şi alte tufişuri. În peeling şi scrub nu trebuie să investeşti mult. Are piele fină şi frumoasă. De cât lapte a băut direct de la ţâţa vacii, de pe câmp. O înveţi să nu răspundă la întrebarea „unde aţi făcut ultima dată dragoste?” cu „în fund”. Îi pui o rochie Armani pe ea. Şi o lansezi. Model de urmat pentru alte ţărăncuţe. Şi după ce îi faci o cultură, să afle şi ea că geanta nu se poartă pe cap, îi cumperi un tablou de Grigorescu. Să vadă şi ea de unde a plecat. Şi ce departe a ajuns, nu-i aşa?

Am terminat scurtul, dar frumosul periplu. Mi s-a făcut poftă acum să şi ating uleiurile. Să le miros. Să devină şi mai tari în mine senzaţiile. Dar mi-e teamă că o să pună domnii de la Artmark bodyguarzii pe mine. Şi ar fi păcat să încheiem relaţia aşa brutal de cultural.

29 de comentarii:

  1. draga mea, recunosc, sunt socata...
    si nu stiu daca e musai de la starea de gripa pe care o am si oboseala dupa o noapte nedormita...
    cred totusi ca nu ma asteptam la asemenea "expuneri" pe marginea unor tablouri... si daca la primele patru mai pot ingurgita ceva, la ultimul nu stiu de ce dar parca am o strangere de inima...
    e drept ca eu din tot luvrul ala doar etajul pictorilor italieni l-am putut strabate cap coada...
    iar singura mea experienta "artistica" a fost cand profa de filosofie antica din primul an de facultate mi-a spus ca am o "figura petrarciana", ce-o mai fi insemnand si asta...
    dar parca tot asteptam alte "critici" de la tine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Realităţile ce ne înconjoară, mediocritatea "modelelor culturale" din jur, in care tot mai multi se recunosc, din pacate, nu mi-a permis să fac uz de o ironie mai voalată. Poate data viitoare :) Ştiu că ar fi frumos să vedem mai multă artă şi să o comentăm decent, dar uneori e bine şi să nu te iei prea în serios. Până la urmă, dacă umor (chiar şi negru sau uşor vulgar) nu e, ce ne mai rămâne?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma gandesc ca ideea concursului e tocmai sa renuntam la atitudinea constipata de-a licita zeci de mii de euroi pe niste picturi care ajung sa reprezinte un peisaj sumbru in cine stie ce palat "haurit mancatzash"
    Cei ce liciteaza pentru ele, inteleg valoarea acestora, dar pana la urma arta este pusa in valoare de ochii privitorului.
    Eu una as cumpara tabloul cu nea contabilul din descrierea Liei.
    Altfel, nici moarta!
    In alta ordine de idei mi s-a parut la fel de reusita abordarea lui Mr. Bean cu tabloul acela "matern", care m-ar fi facut sa cheltui o avere pentru cel mazgalit, in favoarea celui constipat :)
    Io zic, iti tin pumii, daca si baietii de la Artmark rad ca mine, ai sanse bune :)

    RăspundețiȘtergere
  4. :))) bravo lia, portretul tarancutei e demential!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc Anonim, pupi Maria :) Am emoţii :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Felitari LiaLia!! Coloana lui Horia Damian mi-a placut cel mai mult cum ti-ai imaginat-o tu, dupa ce ti s-a deblocat imaginatia, evident! Sa inlocuioesc cuvantul tau scris acolo "premier" cu Stolo?! "Vorba sacadata", dadada! Te apreciez mult mult si ma bucur cand te citesc !! Keep going!!
    P.S. Cred ca am ramas inca sub impresia postarii tale din 9 dec!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mulţumesc mult, Cris! Am vrut să spun "siluetă robotică" dar nu mergea :))) Cât despre cealaltă postare, nu ai zis nimic, deşi am aşteptat :p

    RăspundețiȘtergere
  8. Trimit si eu mai departe altor prieteni din ceea ce scrii pe acest blog! Sa se mai destupe si ei la minte!
    M-am conformat si cu postarea din 9!

    RăspundețiȘtergere
  9. Liutza, cum sa fac sa iti pot trimite poze cu mine si cu mandrele mele cele micutze? Mi se pare corect sa ma vezi si tu pe mine, nu doar invers!

    RăspundețiȘtergere
  10. Apropos de arta, ia asculta tu, pls, David Archuleta - Crush, Until June cu Sleepless, Jason Mraz cu Luky si Life is wonderful, Chris Isaac cu Shadows in a Mirror si Damien Rice cu Blower's Daughter. Si sa-mi spui si mie daca ti-au placut, pls!!! Have a nice evening, lady!

    RăspundețiȘtergere
  11. Cris, mă flatezi şi deşi nu sunt modestă, îmi plac complimentele :)))) Poţi să-mi scrii pe mess sau mail lia_stoica la yahoo. Îţi mulţumesc sincer pentru recomandări :) Despre melodii acum. Primele două cam imberbe şi uşor prea lacrimogene pt mine, dar Lucky m-a uns pe suflet. Chris Isaac cu Shadows in a Mirror nu am găsit, dar am găsit cover după Roy Orbison cu Lhea :D Damien Rice e f mişto, mi-a plăcut filmul pe care e în coloana sonoră, Closer. Eşti cam melancolică :) Mare lux pe vremurile astea :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Esti dragutza...cateodata mai "is" si melancolica, poate uneori prea des. Closer mi-a placut si mie. Si la fel piesa Luky!
    O sa-ti scriu pe yahoo, promit!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Tre să te votez? Hai că te votez! Da zi unde şi cînd? Pe bune! Că eşti rea, da bunăăăăăă!_

    RăspundețiȘtergere
  14. Hihihihi, pupez Varanusul meu preferat :) Mulţumesc de ofertă, dar nu e cu votat aici. Cică vor decide cei de la Artmark ce ii face mai tare sa râdă. Eu sunt puţin dezamăgită că s-au băgat blogeri mai "celebri" aşa în seamă. Şi mi-e să nu se ajungă să câştige traficul, nu textul :)

    RăspundețiȘtergere
  15. era sa zic si io, precum ca papagalu', ca te votez repede-repejor, dar m-ai salvat cu comentariul tau de multumiri la adresa 'mnealui, varanusul. oricum, un critic de arta constipat cred c-ar da instantaneu in cufureala daca ar citi ce ai scris matale. chestia aia cu p**a si putza, mai ales, ar suna bestial in gura unui mosneag chelbos, cu cioc si idei multe despre pictura.
    io, unul, ma pricep doar la body painting, asa ca nu comentez la comentarii. ;)
    ce le bune,
    poe

    RăspundețiȘtergere
  16. Poe, să auzi cum sună din gura mea aia cu "p**a şi puţa" :)))) Mulţumesc pentru vot :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Moşneag chelbos,păduri cutreieram, şi fără cioc,făceam cîte-un bairam...
    Bă, sincer, îmi pare rău - cum zicea dom prezident- să mă esprim aşa, da ce mama dracului mă bîrfiţi în lipsă???
    Mai ales că şi io mă pricep oleacă la artă!
    Ia, mai domol cu flirtul!

    RăspundețiȘtergere
  18. Poveste erotica pt. adormit fete mari

    scenariu si regia NT
    Muzica NT
    In rolu principal NT si ia.

    Pa vrea cind mergeam cu RATB se forma o comuniune mocnita de grupuri care plecau la aceeasi ora si mergeau pe acelasi traseu. In ingramadeala din autobuz fiecare incerca sa-si ia o pozitie cit de cit protejata sa nu-i fie atinse organele sensibile. Uneori insa mi se-ntimpla ca fetite dulci din Bucuresti sa se aseze intrun fel care, ma-ntelegi.. ma tulbura. Asa s-a-ntimplat cu IA. Tinerica, nu as zice ca frumoasa da avea acel ceva pe care barbatii inteligenti il numesc "vino peste mine". se potrivea sa avem acelasi loc preferat in autobuz eram inghesuiti unu-n altu. Azi asa, miine asa, incepusem sa transpir... nu ne priveam niciodata direct ci cel mult prin oglinda ferestrei.

    Baiat sensibil mi se-ntimpla sa mi se incotosmeneasca scirbavnicu madular, fapt care cred ca era observat de ia, ca apropierea devenea si mai dinamica. Penibil era cind coboram din autobuz, ma jena tare la mers, mai ales ca se purtau pantaloni strimti si fermoaru ea in pericol sa plezneasca.

    Va urma

    RăspundețiȘtergere
  19. Intro bruna zi, inainte sa coboare, munceam in Militari, ia cobora cu doua statii inainte, imi sopti la ureche "vreau sa ma culc cu tine" si se duse.

    Pt. un barbat e un soc, iel e obisnuit sa vineze nu sa fie vinat, un iepure cazut in capcana nu-i ofera satisfactie.. La-ntoarcere, de regula nu ne potriveam la orar, da-n ziua aia de pomina ca un facut se urca si IA insotita de citeva colege. A trancanit cu alea pina apropape de destinatie si d-abia in treacat mi-a zis "miine la 6". Asta insemna sa plec de acasa cu juma de ora mai devreme, regula era 6.30.

    Imbaiat proaspat ma-nfintez a doua zi in statie. Luam autobuzu.. vad ca coboara mult mai devreme decit era normal...cobor si io, intra-ntrun bloc, dupa ia... intra-n lift...dupa ia..

    Va urma

    RăspundețiȘtergere
  20. Ahhh, Ţigane, iar mă laşi neterminată! :)))

    RăspundețiȘtergere
  21. Urmarea...
    In lift... ne prabusim tremurind unu in bratele celuilat, intram in casa, despachetam numai strictu necesar ne iubim, sau ne futem, nu mai tin minte exact, scurt si indesat, cu minie proletara.

    Era ca o ploaie calda de vara, ne uda da nu ne racorea, la doua trei zile faceam halta la statia intermediara, ca un foc pe care incercam sa-l stingem turnind gaz.

    Si-ntro zi ne-am iubit...

    va urma

    RăspundețiȘtergere
  22. Ultimu si cel din urma episod..

    Nu mai aveam jena la mers, fermoaru se tinea tare bine, era parca luni, era ziua cu ora sase, lunea era jaru si mai incins, era primavara, urcam in lift, ajungem la locu faptei, scurt, aprins, tare aprins, sufocant de aprins, suntem extenuati, uitam ca trebuia sa pontam intro ora, adormim... ne trezim cindva, nu ne mai intereseaza cit e ora, si ne iubim, ne iubim cu patima, da cu frica sa nu se sfirseasca prea curind, ne simtim unu-n altu...

    A fost ultima oara cind am vazut-o, cred ca s-a mutat in alt cartier.

    RăspundețiȘtergere
  23. Şi tu ai stat în Militari? Ce cartier de oameni faimoşi :p Măi, eu cred că a fost o aventură de o zi petrecută în mai multe zile. Şi uite cu ce amintiri frumoase te-a lăsat. O fi emigrat şi ea prin vreun colţ de lume, te-ai gîndit şi la varianta asta?

    RăspundețiȘtergere
  24. Tigane, ti-am zis sa nu mai iei ketamina ;)
    Lia, gata cu arta si picturile, uite ce ii provoci tiganului..

    RăspundețiȘtergere
  25. Mario, iubito, ce-i aia keramina? Sunt asa niste bunline mici albastre sau verzi pe care mi le da nefasta si zice ca sunt bune la ceva... da nu mai stiu la ce!

    RăspundețiȘtergere
  26. Tigane ma sperii, poate vrea sa iti faca felul. Desi albastre fiind, in nici un caz nu sunt periculoase :D

    RăspundețiȘtergere
  27. "Io zic, iti tin pumii, daca si baietii de la Artmark rad ca mine, ai sanse bune :)"
    Da. baietii de la Artmark au ras al dracu si inca rad. Iar sansele sunt bune in masura in care, momentan, un loc in finala e bine primit de tine :)) dimineata vom avea un castigator. momentan jurizam :D

    RăspundețiȘtergere
  28. Femeio..m-ai spart! :))))
    Am ras cu lacrimi, crede-ma!
    Chiar esti BUNA!!!

    RăspundețiȘtergere