"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 10 februarie 2009

Sistemul meu sanitar

Ne dăm cu părerea asupra oricărui subiect. Că le ştim noi pe toate. Că dacă nu ni s-a întâmplat nouă direct, sigur s-a întâmplat unei rude, unui prieten, unei cunoştinţe. Nu mai există cale de mijloc. Suntem exclusiv subiectivi. Cu ură şi pumnul strâns. Trebuie găsit un vinovat şi ars pe rug. Generalizarea şi etichetarea a devenit sport naţional. Zilele astea e rândul medicilor.

Am şi eu povestea mea subiectivă. Personală. Acum 9 ani de zile m-am trezit într-o dimineaţă de primăvară că abia respiram. Toată faţa umflată. Medicul meu de familie mi-a spus că e sigur ceva de ORL. Că o depăşeşte. Dar îmi recomandă o prietenă, chirurg ORL. După 5 minute în faţa specialistului, şoc şi groază: ai o deviaţie de sept urâtă, de-aia eşti umflată, mâine te şi operez! Ca un miel sacrificat, nici nu am apucat să protestez. A doua zi eram chiaună, bandajată, arătam ca Zorro. Cu sânge la nas. Şi dacă tot eram acolo, mi-a "topit" cu laserul şi bucăţi din amigdale. Că nu se mai poartă să le scoţi, barbar. Şi sigur nu voi mai avea probleme cu infecţia care îmi revenea obsesiv în analizele de sânge.
Am avut voie să ies iar din casă după mai bine de o lună. Trecuse primăvara. Nu m-am mai umflat. Dar în câteva luni, respiram din ce în ce mai greu, iar vîrful nasului meu drept începuse să coboare. Aveam dureri de cap. Nu respiram bine noaptea. Aveam coşmaruri din cauza lipsei de oxigen. Primăvara următoare, surpriză. Faţa umflată, respiraţie dificilă. Am ajuns la alt medic. Care mi-a spus: nu ştiu ce deviaţie de sept aveai, dar alergii multiple la polen, puf, etc etc ai o grămadă! Tratament la obiect, rezolvat problema.

După încă un an, analizele de sânge îmi spuneau acelaşi lucru: ai o infecţie în organism! Plus nasul care se coroiase vizibil, dureri de cap, respiraţie dificilă. Speriată mai ales de infecţia aia căreia nu-i dădeam de cap, dar care începuse să-mi facă probleme reale (crize de reumatism înfiorătoare), am ajuns la un alt doctor. Recomandat cu toată căldura de o asistentă, prietena mamei. Profesorul Viorel Zainea, de la Spitalul Dr. Hociotă, în spate la Marriot. M-am uitat din prima urât la el şi i-am spus că eu nu mai iau antibiotice. Şi că m-am săturat de medici. Mi-a zâmbit, deşi la prima vedere era cel mai sobru om pe care l-am văzut vreodată. În 3 secunde mi-a explicat că infecţia mea se trage de la amigdale, că ideea de "topit" pe un sfert e egală cu zero, că se scot gâlci şi la 25 de ani. Dar dacă tot eram lângă el, m-a întrebat: dar nasul ăsta "frumos" cu care nu poţi respira cine ţi l-a făcut? I-am spus povestea. Nu a scos niciun cuvânt urât la adresa măcelăresei, deşi după cum s-a înnegrit la faţă mi-am dat seama că ar fi strâns-o de gât.
Mi-a scos întâi amigdalele. Cu mari dificultăţi. Pentru că laserul făcuse mult mai mult dezastru decât era aparent. Pentru că nu îmi place în spital şi pentru că am spus, cu mâna pe inimă, că sunt ok, mi-a dat drumul acasă. După 8 zile de apă şi algocalmin, nespunând nimănui în ce hal de durere trăiesc, refuzând să mă duc la control (ce naiba, e o biată operaţie de duzină prin care trec milioane de copii şi nu se plâng), am făcut o hemoragie, noaptea. M-a găsit prietenul meu, zăcând într-o baltă de sânge, în baie. M-a dus la 7 dimineaţa înapoi. Zainea nu era încă. Medicul de gardă, un bărbat frumos, m-a luat în braţe când am leşinat. Asistentele numai că nu m-au pupat în fund. Când a apărut profesorul Zainea şi m-a văzut, m-a certat blând, cu zâmbetul pe buze. Mi-a spus că mă face bine şi nu mă lasă acasă până nu pun la loc măcar 5 kile din cele 10 pierdute. Am stat internată 7 zile, exact înainte de Crăciun. Asistentele mi-au făcut perfuzii, injecţii, mi-au dat de mâncare, mi-au schimbat plosca. Zâmbind şi glumind. Fără să le dau măcar 1 leu. Domnul doctor, după operaţii, venea la mine, se aşeza pe pat şi discutam cu el politică. Mama mea a simţit nevoia să-i recompenseze. Nu au acceptat decât un coş cu bomboane şi portocale. Iar asistentele împrumutau reviste de la mine. La plecare, doctorul mi-a spus să manânc carne şi să beau vin roşu, să mă întremez. Şi mi-a spus că mă aşteaptă în primăvară, să îmi rezolve şi nasul.

Anul viitor nu m-am dus. Abia după încă un an am ajuns. Oamenii erau programaţi la el cu 6-7 luni înainte. Tumori pe laringe. Pe corzile vocale. Oameni amărâţi. Pe care i-am văzut plângând pe holuri emoţionaţi, rugându-se pentru domnul doctor. Care îi opera nu doar fără să ceară ceva, ci chiar refuzând vreun ban. Mi-a spus că are programul foarte plin, dar pentru că situaţia mea s-a agravat, m-a internat şi mi-a promis că într-una din zile mă "strecoară" în program. După vreo 10 zile, am intrat în operaţie. Mi-a spus că piramida nazală aproape s-a prăbuşit, că e nevoie să îmi spargă nasul şi să-l refacă. În plus, zgârciul care susţine nasul e praf (i-am mulţumit în gând măcelăresei) şi s-ar putea să fie nevoie să ia de la ureche. Când am văzut instrumentarul, pulsul meu a luat-o razna. Ciocan şi daltă. Operaţia a durat aproape 4 ore. Mi-am revenit repede. Urechile îmi erau intacte. În schimb, aveam iar bandajul ăla sinistru de Zorro. Iar asistente cu injecţii. Cărora nu le-am dat niciun leu. Deşi în general controalele zilnice, din 2 în 2 ore, erau făcute de unul din cei 3 rezidenţi, nu a fost nicio seară în care Zainea să nu mă viziteze. Să nu se uite. Să nu mă încurajeze. De la 8 dimineaţa în spital, după multe ore în operaţii, cu cearcăne şi ochi injectaţi, vorbea cu mine despre campania electorală (din 2004). Şi despre teatru. Şi despre muzică. Şi despre vinuri bune. Pleca la ora 8 seara din spital, după ce trecea pe la toţi operaţii. Într-una din zile a venit o mămică înţepată, cu o puştoaică fotomodel, care vroia un nas perfect. "Nu contează cât costă, am auzit că sunteţi cel mai bun". Nu am crezut vreodată că omul acela sobru şi calm poate să urle atât de tare. "Cucoană, noi aici operăm cazuri, nu fiţe! Afară!"
Zainea era (şi cred că mai e şi acum) şef de secţie. Cu 3 rezidenţi, încă un medic şi câteva asistente. Toţi brici. Zâmbitori. Atenţi. La controlul din oră în oră, când trebuia să mă scobească în nas, să mă cureţe, o asistentă mă ţinea de mână. Iar el sau unul din rezidenţi îmi spuneau vorbe frumoase. Ştiau că mă doare. Şi încercau pe cât posibil să nu mă doară atât de tare. După încă 10 zile, mi-au dat jos bandajele. Urma să plec acasă. De drag, pur şi simplu, m-am dus la Zainea cu un plic. Era o sumă aproape simbolică, în jur de 100 de dolari. S-a supărat pe mine şi a vrut să mă dea afară din birou. L-am rugat să primească banii. Să facă ce vrea cu ei. Să-i dea moşuleţului cu cancer la gât la care nu venea nimeni în vizită. Să dea asistentelor care nu au vrut niciodată să ia măcar un leu de la mine. Şi l-am pupat şi l-am felicitat pentru tot ce face. Şi i-am mulţumit că există.

Acum sunt bine cu toate. Respir bine, infecţia mi-a dispărut din sânge. Pe rezidentul mâna-dreaptă de la operaţie l-am întâlnit în Vamă. Mi-a zâmbit uşor stânjenit, că era aproape gol. Dar i-am spus că pentru mine, tot domnu doctor rămâne. Şi am băut o bere. Acum era medic plin, dar tot în echipa lui Zainea. Pe care l-am recomandat tuturor prietenilor cu probleme. Cu mâna pe inimă.

Sistemul meu sanitar s-a împărţit între o măcelăreasă şi un profesionist cu har. Şi suflet. Unu mi-a spart faţa fără să fie nevoie. Altul mi-a spart faţa ca să mă repare. Spuneţi-mi voi cum sunt medicii? Am voie să generalizez? Am voie să arunc cu piatra? Îmi pare rău că ideea de malpraxis nu există real la noi. Că nu ştim să dăm în judecată. Să ne apărăm şi să pedepsim greşeala. Puteam să-mi rezolv problemele cu măcelăreasa. Dar altfel, pentru mine, medicii sunt oameni care muncesc enorm. Care ani şi ani tot studiază. Şi dau examene. Şi au o viaţă personală haotică. Şi dacă îi mulţumesc profesorului Zainea pentru ceva, nu e doar pentru nasul frumos cu care respir cum trebuie. E şi acel ceva, despre care vorbeşte în scrisoarea lui deschisă, un alt medic: încrederea.

28 de comentarii:

  1. Tu ai fost un caz fericit, chiar daca fericit la urma. tu ai avut curaj sa lupti, nu te-ai dat batuta.
    Nici eu nu pot generaliza. Slava Domnului nu am exemple personale, si ma feresc sa dau exemple "de la altii".
    Oamenii ajung la medici ca sa-si puna viata in palma lor. Dar cel mai important se constientizeze acest lucru si de catre doctori, si de catre oameni.
    Speram la ratiune, speram la civilizatie. Cum le construim?

    RăspundețiȘtergere
  2. n-am avut parte pana acum de doctori, slava Domnului, dar voi ajunge pe mana lor intr-o zi...
    cel mai groaza mi-e de dat plicul si varat bani in buzunare, pentru ca nu ma pricep deloc, iar daca voi avea "norocul" sa dau peste din aia care se asteapta sa primeasca, inseamna ca am mari sanse sa mor prin saloane de spital...

    RăspundețiȘtergere
  3. sunt inca multi medici care si daca nu vorbes minunat de frumos si nu zambesc isi fac treaba impecabil si care nu iau spaga. sunt foarte multi care fara spaga nici nu se uita la tine. sansa trebuie sa o ai sa ajungi pe mana cui trebuie, insa de cele mai multe ori ajungi la cei buni dupa ce treci prin cei varza. de aia e mai simplu sa intrebi dinainte, dom'le, recomanzi pe cineva...desi, problemele niciodata nu sunt aceleasi si nici rezultatele. insa multa stima pentru "impricinat" ca a avut curaj sa iasa in fata si sa vorbeasca.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sabbra, eu zic că am fost un caz. Din prostie şi lipsa de informare, mai întâi unul nefericit. Şi am mai făcut, tot din prostie, greşeli (am stat prea mult, am riscat aiurea). Eu am văzut că, în ciuda lipsei de bani şi a nenumăratelor probleme, se poate, cu mult efort, să faci ca medic o echipă şi să îi faci pe pacienţi să aibă încredere. Dar despre cazurile astea se vorbeşte rar sau deloc. Nu aduc audienţă :(

    Juliana, încearcă pe cât posibil să ai grijă de tine acum. Controale, analize, ce ne stă în putinţă (că de Doamne fereşte un accident sau ceva f grav, nu prea ne putem feri). În primul rând, nu eşti singură. Deci, dacă ar fi de plic, nu ar trebui să-l dai tu :p Dar există şi varianta de a refuza să dai plicul, de a te muta la alt medic, de a face scandal. Oricum, nu te mai gândi la drobul de sare :P

    Dush, eu aş transforma şpaga în taxă. Pe care să o dai pentru că vrei ca doctorul X sau Y să te opereze. Pentru că ştii că e bun. Şi aşa s-ar cerne mulţi. Poate sunt eu naivă ...

    RăspundețiȘtergere
  5. faina povestire, m-ai prins pana la final :)

    dar se vede ca nu esti informata. pai daca vrei deviatie de sept si amigdale rezolvate te duci frumos la primul racket de pe strada, ii zici vreo doua de ma-sa si dupa totul merge ca pe roate. si o sa aiba cel putin doi asistenti care sa te tina si de maini si de picioare. Ce v-ati face voi fara ghidurile mele practice!

    RăspundețiȘtergere
  6. btw, pune si tu commenturile in aceaasi pagina cu articolul (te invata varanus ce si cum) si scoate rogu-te prostia aia anti-spam, am dubii ca blocheaza foarte mult

    RăspundețiȘtergere
  7. :))) Hanule, cum le ştii tu pe toate! :)) Întâmplător (sau nu), deviaţia de sept s-a "datorat" şi unui pumn din partea fratelui meu (într-o pocneală firească şi frăţească) şi unei bătăi spectaculoase acu muuulţi ani, în Club A. Da' şi io am dat până mi s-a umflat pumnul :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Gata, Hanule, am rezolvat, Sper! :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt de acord cu transformarea spagii in taxa, e mai usor pentru toata lumea; de cele mai multe ori cand am avut nevoie de medic, am preferat sa sar peste medicul meu de familie si sa merg la cabinete particulare, desi su fost si perioade in care imi numaram fiecare banut; mi-era groaza de a sta in spitale si policlinici la cozi si de a nu stii sa "manuiesc" plicul ca lumea....

    RăspundețiȘtergere
  10. good good. auzi, da' daca ne-om vedea zilele astea nu vii sa dai, ok? Ca io-s micut, firav si nestiutor in ale bataii si mi-e frica sa patz vrun conflict. ca-s june cu educatie :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Thea, în afară de plicul de care am vorbit mai devreme, nu am mai dat altul. Dar la domnu doctor fiind ceva de drag şi plăcere, n-am avut mari stânjeneli.

    Hanule, acum m-am maturizat, nu mai dau cu pumnul, dau cu gura. Ceea ce cred eu că e mult mai rău :)))) Hai să iasă puţin soarele şi ieşim la un cico. Chip in taci

    RăspundețiȘtergere
  12. http://sebastian-corn.tapirul.net/370/scrisoare-deschisa-ministrului-sanatatii-un-autodafe/

    F.f. interesanta de citit!

    RăspundețiȘtergere
  13. Oana, dear :) Link-ul pe care l-am pus mai sus, la finalul textului, e scrisoarea domnului doctor :) Dar mulţumesc, oricum.

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu sunt de acord cu ideea ta de a plati o taxa, personalul medical nu este platit suficient pentru ceea ce face, a cui este vina? Ar trebui puse consilii de administratie la spitale, cum este si afara, sa nu depinda numai de buget, sa fie facute si campanii de strangere de fonduri...se pot face multe, vointa sa fie.

    Eu nu am avut experiente prin spitale, numai cu apendicita in 2003 si m-am dus la Elias, unde lucra sotia tatei. Chirurgul nu a vrut bani, anestezistul si asistenta au luat. In sala comuna unde am stat imediat dupa operatie asistentele se uitau la tv si n-au catadicsit sa-mi dea hartie dupa ce mi-au pasat plosca, s-au uitat la mine ca la filme straine fara traducere cand le-am cerut.

    Anul trecut in mai am fost in tara, aveam o cicatrice cheloida pe gamba, dermatoloaga de la Policlinica cu plata nr. 1 m-a "ars" cu zapada artificiala si m-a costat vreo 35 de dolari cu totul, n-am apucat sa revin. In decembrie in croaziera medicul vasului mi-a zis ca e o tampenie, mai ales ca se arde si pielea din jur, mi-a injectat cortizon si s-a retras umflatura, dar acum arata zona ca o harta veche...forever.

    Asa ca...Doamne ajuta, depinde peste cine dai.

    RăspundețiȘtergere
  15. test. non-captcha == spam in timp. si formularu-i stupid, face adresa de web obligatorie.

    RăspundețiȘtergere
  16. Gigix, please explain! :D Sunt f deschisă la sugestii şi sfaturi, mai ales pe un domeniu la care nu mă pricep :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Doctorul Kanabe, ginecologul unic de la Spitalul Comăneşti, de unde s-a declanşat ultimul tzunami al sănătăţii româneşti, este cumnatul meu. Am vorbit cu el şi e mai negru decît la moartea maică-sii. Pentru că, din 1973 de cînd e doftor, NU I-A MURIT NICI UN PACIENT!
    Un doctor din Comisia care anchetează cazul i-a spus: e vremea să te obişnuieşti, tinere!
    Oamenii mai mor, e un obicei din străbuni. Uneori mor şi în spital.
    După ce a adus mii de oameni pe lume, după ce a salvat sute de cazuri disperate, un doctor din România regretă că n-a spus mai demult NU unei slujbe în care e şi felcer, şi chirurg, şi asistentă medicală şi în care e de serviciu, în gardă, cîte 36 de ore. Unui sistem medical de căcat, într-o ţară în care e nevoie să moară cineva pentru ca lucrurile să se schimbe în bine.

    RăspundețiȘtergere
  18. mai Lia, si te plangeai tu de lipsa commenturilor pe FYT :))))

    RăspundețiȘtergere
  19. Sunt si medici pe langa jogodiile ce pot fi gasite in spitale. Sunt, dar putini. Acum 15 ani am avut sinuzita. Pana sa dau intamplator peste un medic care sa ma ajute (fara sa accepte bani), am trecut pe la alti 2 pe care-i durea in c...ot de mine, cu tot cu plicul de bani varat in buzunar. Si ma consider norocos, daca 1 din 3 ar fi medic in adevaratul sens al cuvantului, ar fi bine.

    Si da, as fi de acord sa trebuiasca sa platesc o taxa, dar in cazul asta sa nu mai platesc asigurari din salariul meu, sau sa decid eu daca am nevoie de asigurari de sanatate, sau sa am mai multe optiuni, nu doar una impusa de stat. Nu de alta, dar stii ca pentru sanatate statul incaseaza in jur de 500 milioane de euro lunar, considerand ca salariul mediu e de 500 de lei.

    RăspundețiȘtergere
  20. Rhodi, ieri eram supărată şi aveam nevoie să fiu băgată în seamă. Şi dacă nu de la voi atenţia, atunci de la cine? :))) Dar mi-am revenit, azi puteţi să mă ignoraţi :)))

    Sabotor, welcome back! :) Până la lucruri serioase, nu pot să nu-mi aduc aminte, apropo de sinuzita ta, de Kaa din Cartea junglei care îi spunea lui Bagheera: Ooh, my s-s-sinus. You have just made a s-s-s-serious mistake, my friend :)))) Cât despre asigurări, mie mi se pare normal să cotizez cu o anumită sumă din care să mi se ofere un minim de chestii (anumite analize de rutină, spitalizare în caz de, etc), după care din asigurarea privată să-mi plătesc lucruri mai complexe. Şi da, dacă doresc să fiu văzută sau operată de un anumit doctor X, de care ştiu eu că e super bun, sunt de acord să plătesc o anumită taxă.

    RăspundețiȘtergere
  21. ce noroc ai avut...
    am avut si eu doua experiente dragute...si ambele s-au petrecut de ziua mea...o data acum doi ani si alta data acum patru ani...aceeasi problema...o amigdalita foarte urata...atat de urata incat amigdalele aproape s-au lipit, nu puteam vorbi(la propriu), nu puteam manca, nu imi puteam deschide gura nici macar cat sa imi bag un stix in ea...(parca se numeste flegmon sau ceva de genul)
    Da, eu am aceasta problema...de obicei vara o gafez goaznic...
    Prima data can am patit asta am mers la doctorul de familie si acesta mi-a spus ca el nu imi poate prescrie medicamentul de care aveam eu nevoie(AUGMENTIN), deoarece e nevoie de semnatura si parafa unui medic specialist asa ca mi-a dat trimitere la ORL. Cand am ajuns la spital la ORL, programul era deja incheiat pe ziua respectiva asa ca a trebuit sa merg la urgenta...Acolo ce sa vezi...doctorul de garda mi-a spus ca nici nu vrea sa se uite la mine si ca de ce am stat atat de mult si m-a trimis acasa. Da, m-a trimis acasa...M-am dus din nou la medicul de familie si mi-a dat doza dubla de ospamox sa nu dau ortu pana luni(intamplarea avea loc vineri)...Cu doza respectiva evolutia bolii a stagnat.Luni am fost la ORL si s-a rezolvat...
    A doua oara, aceasi problema trasa la xerox. De data asta ajung la urgenta si era destul de multa lume asteptand sa intre in salon. Pana in momentul in care am lesinat nu m-a bagat nimeni in seama...
    Nu contest ca exista si doctori eficienti si care iau in seama juramantul pe care l-au facut...Dar personal nu am intalnit inca...Si de atunci ma feresc de mama focului de ei...mai bine beau zilnic 5 ceaiuri si iau suplimente de vitamine decat sa ajung la ei din nou.

    Era sa uit, am mai avut o divergenta cu ei cand a avut tatal meu nevoie sa mearga de urgenta la spital...iar tipul de la Centrala Telefonica avea chef de misto...Prima data m-a intrebat ce are...I-am raspuns..Hernie, apoi m-a intrebat de care ...Si i-am raspuns "De unde P&@%# m&#% vrei sa stiu, crezi ca sunt medic...daca eram nu te mai sunam probabil"...Astia prima data iti fac un portret robot detaliat si dupa aia mai trimit si salvarea, asta daca mai e cazul.

    PS. In anii astia de facultate mai aveam cate unul-doua cursuri pe saptamana la "Facultatea de medicina" ...Si cand ii vedeam pe "viitorii" medici ma apuca groaza....Sincer nu vreau sa ajung pe mana lor...

    RăspundețiȘtergere
  22. Student in anu intii, inainte de sesiunea din vara, ma pregateam sa ma fac cascador, visam sa cistig in vacanta bani la filmari. Sarit de pe o casa, odata de doua ori, a treia oara mi-am rupt ambele miini, mers cu tramvaiu la doctor, gips, miinile au ramas in S. La fotbal, mina rupta, mers in crampoane la urgenta, cu tramvaiu, gips, S-u a devenit dublu S. D-atunci nu-mi mai pot bate nefasta, in schimb pot da vremea probabila.

    Germania, inceput, munca la negru, de montat o usa de fier la un muzeu de tablauri, in pivnita. Cazut usa de vro tona pa mine, noroc ca s-a proptit intr-un colt si mi-a prins doar un picior. Altfel ma lua cu spaclu de pe podea. D-atunci nu pot suferi pictura. Spital, in Ge, bagat multe suruburi. Dupa un an din nou operatie, scos suruburi. Nu simt nimic, joc fotbal si schiez fara probleme.

    RăspundețiȘtergere
  23. Zup, din păcate nu am argumente să te "întorc" din gândurile şi experienţele tale. Dar ca o optimistă incurabilă, îmi doresc să cred că există mulţi doctori Zainea la noi. Despre noua generaţie ... Dumnezeu cu mila.

    Ţigane, păi de ce nu ţi-ai băgat nişte şurupe nemţeşti şi pe la mâinile în S, ca să poţi şi tu bate nevasta ca un român care se respectă?

    RăspundețiȘtergere
  24. Germania. inainte de Craciun, stat pe bloguri, mincat seminte, mincat seminte, mincat seminte... dimineata durere la lingurica, a doua zi durere la lingurica, a treia zi durere la lingurica, temperatura, mers dr. casa, imediat internat seara la 7, la zece toate analizele, singe, infectie, roengen, internat, bagat chestii prin vene, ancorat la pat, a doua zi dimineata computer tomografie, roentgen la plamini (!!!??), Darmspiegelung... a treia zi in spital, fugit acasa cu taxiu, suna sora la 3 noaptea, lipsa la apel spital, amenintare cu politia, inca trei zile spital... acasa, acces la prof dr., o juma de ora imi arata pe computer ce si cum.. totu platit de asigurarea de boala.

    P.S Ciubuc la doctor!!?? Nu cred ca exista acest termen in limba germana!

    PPS Batut nefasta cu picioru, sa nu mai ia seminte!

    RăspundețiȘtergere
  25. :)))))) tiganu ca de obicei, genial.
    Din fericire, exista o scapare si in Romania. Acum 2 ani, am facut o criza de bila cred si am chemat doctorul acasa (in regim de urgenta). intamplarea a facut sa ajung cu ambulanta la spital - la Medicover, ca pe vremea respectiva aveam un abonament la ei platit de firma la care lucram. medicii de nota 10, in urgenta, perfuzii, luat sange, facut analize rapid, administrat vreo 3 medicamente sa imi opreasca criza, facut eco abdominala tot la urgenta, etc. ce vreau sa zic e ca in Romania, se poate. Din pacate, intr-un sistem privat. pentru ca medica a fost nu doar draguta cu mine, dar m-a sunat in fiecare zi vreme de 3 zile, sa se asigure ca sunt bine (surprinzator ai zice, pt Romania, nu?), am vrut sa ii dau 1 banala cutie cu bomboane de ciocolata si un buchet de flori (ca asa cum zice Iuliana, nici eu nu ma stiu cu spagile, ma fastacesc, etc si nu doar, dar nu mi s-a parut niciodata normal si natural sa fac asta). Mare mi-a fost surpriza ca medica sa imi accepte florile dar sa nu vrea sa ia nici un cadou (resp cutia de bomboane). Mi-a zis ca asta e meseria ei si ca o face fara sa ceara nimic in schimb. Oricum, am inteles ulterior ca in spit private exista si o politica clara prin care nu au voie sa ia nici un fel de spaga/atentie. So concluzia: unde exista deja fonduri si medicii sunt platiti pentru munca lor, se poate. Si isi fac meseria ca orice alt om din alt domeniu.

    Anglia: urgenta - trimisa acasa pt ca nu exista specialist dar mi s-a dat un pain killer, cu sfatul sa merg a doua zi la medicul de familie. Acelasi lucru intamplat si altor cunoscuti de-ai mei, la aceeasi sectie de urgenta a spitalului: pain killer no matter care era cauza pt care s-a ajuns la urgenta. Am vazut de asemenea o fata care era stravezie, era sustinuta de alte 2 prietene ale sale sa stea in picioare si sa nu se imprastie pe podea, credeti ca a fost bagata in fata? NU. In adevarat regim de urgenta veneau cei cu infarct, stroke sau altele. In medie, se asteapta in jur de 2 ore, de unde deduc ca si ei sunt understaffed. deci se intampla si in alta tara, nu doar in Romania.
    Tot in Anglia, alt spital de data asta, medici care si-au facut meseria ca la carte si care la fel, au sunat a doua zi sa intrebe daca totul e OK.
    Nu vreau sa trag concluzii, dar probabil ca in Romania se intampla ce se intampla pentru ca e inca saracie mare, de unde pretentii daca bani nu sunt? :(

    RăspundețiȘtergere
  26. Referitor la doctorul Zainea nu este decat unul din multimea de medici comuni si banali cu care se pare ca s-a molipsit sistemul de sanatate romanesc, lipsiti de profesionalis, de interes pentru ceea ce fac si cel mai important - nu stiu sa comunice cu pacientii. Din greseala lui si din lipsa de preocupare pentru viata unui om pe care l-a operat 6 ore si caruia nu i-a explicat niciodata cat de grava a fost situatia (de altfel, se practica acum operatia dupa un RMN sau CT vechi de cateva luni, caci pana la urma avem de a face cu BANALE TUMORI MAXILOFACIALE)si i-a aplicat un tratament gresit persoana respectiva (care este de fapt tatal meu) a murit la putin 5 luni dupa operatie (de un cancer care de pe sinusuri i-a invadat creierul) la o varsta destul de tanara.
    in legatura cu asistenta sefa a acestui EMINENT doctor, care isi permite sa decida cand si cum sa moara un om, nu pot spune decat ca TAXA DE INTRARE PE CARE O PRACTICA ESTE PESTE 100 RON.

    RăspundețiȘtergere