Vulpea party animal

Pentru că Vulpea e în esenţă un animal foarte prietenos şi sociabil, plus mare dansatoare şi petrecăreaţă, am decis ca, în ciuda gradelor cu minus şi a vremii urâcioase, să ies din hibernare ceva mai devreme. Că destul am moţăit pe divan.
Am spart gheaţa acum vreo 3 săptămâni la un party mai altfel. Intrarea se făcea pe bază de invitaţie venită pe mail. Şi pentru că gagicul a primit o astfel de invitaţie, am fost legali. Petrecerea s-a ţinut într-un fel de depozit (se vedeau încă vreo 6-7 saci de rigips şi câţiva baloţi de vată de sticlă), iar intrarea ţi se permitea doar dacă aduceai o jucărie. Care jucării adunate se duceau a doua zi unor copii orfani. Atmosferă afumată, muzică de dj, dar cele mai tari au fost nişte jocuri de lumini foarte simpatice, pe tavanul încăperii. Plus nişte proiecţii geniale, cu bucăţi din filme de acţiune chinezeşti şi nu numai (scena în care Jean Claude van Damme, în colanţi albaştri, face şpagatul în faţa unor domniţe extaziate a făcut toţi banii). Una peste alta, ne-am simţit foarte bine, iar eu am fost extaziată de ideea că nişte puştani cu freze tăiate cu ciobul se pot gândi să facă lucruri frumoase pentru copii.

Din acelaşi registru, am fost pe 14 februarie la Anti-Valentine Party, la skate-shop-ul Base, transformat pentru o noapte în club foarte cool, cu două scene, doi dj şi băutură foarte ieftină. Ca şi la prima petrecere, oamenii prezenţi (foarte tineri şi haioşi) mi-au umplut sufletul de speranţă că viitorul nu arată chiar aşa de rău. N-am văzut niciun scandal, lumea se distra cu zâmbete pe buze, când treceau pe lângă tine în îmbulzeală spuneau "pardon" şi cel mai tare, deşi scrumierele erau rare, nu am numărat mai mult de 3-4 mucuri pe jos. Jos pălăria!

În mijloc de săptămână, joi 12 (bine că nu era vineri 13), am serbat-o pe cea mai drăguţă colegă de birou, Claudia, în cadrul unui bal mascat. Unde Vulpea s-a deghizat în pisică neagră. Ptiu, ptiu! Muzică, antren şi bună-dispoziţie. Din păcate, nu am stat până la final, când se anunţau câştigătorii concursului de costume, că în ziua aia fusesem şi Vulpea donatoare şi încă eram sensibilă, dar sunt convinsă că am fost cea mai neagră de acolo.

Între petreceri, am socializat din greu. E adevărat că mi-am neglijat puţin mai vechii prieteni, dar mă bucur că am reuşit să mă văd la faţă cu câţiva din mai noii prieteni făcuţi pe blog. După ce prin vară am cunoscut-o pe Maria, care mi-a intrat la suflet instantaneu, apoi pe Cireaşa, care e şi mai drăguţă în realitate decât e în scris (nu credeam că e posibil) şi pe Oana, care încă nu are blog, dar e comentator de seamă (şi cu care am găsit nişte coincidenţe senzaţionale, de la mama mea a lucrat acum ani de zile cu domnul doctor stomatolog tatăl ei, la reţinut figura ei plus cele două zgaibe de copile superbe pe care le are, de acum vreo juma de an, pe scaun la coafor), acum a venit rândul domnilor. Mai întâi am băut o cafea cu poveşti şi tâlc cu Varanus, un om absolut genial şi spumos. Iar zilele trecute, o altă cafea alături de Marele Han, o figură care inspiră dacă nu teamă, cel puţin respect, mare om, mare caracter şi un umor pe măsură. În curând sper să mai întâlnesc şi alţi doritori (Lavinia, eşti în cărţi :D) de socializare cu Vulpea :)

Tot săptămânile astea am fost şi la două botezuri. Două Mării drăguţe şi cuminţi, să trăiască şi să fie fericite! La primul m-a încântat peste măsură tinereţea şi vivacitatea bunicii care a dansat fără pauză, la al doilea ne-am reîntâlnit prieteni vechi de ani şi ani de zile şi tare a fost bine! Mă bucur nespus că prietenii mei fac bebei frumoşi şi sănătoşi şi poate mă apucă şi pe mine inspiraţia (nu săriţi, nu daţi cu capul, vă anunţ eu când e cazul :p).

Nu puteam încheia povestea mea despre petrecut şi socializat, fără a spune că ieri l-am sărbătorit pe cel mai drag băiat tatuat din viaţa mea, omul cu care împart bucurii şi nu numai, omul care mă face fericită, gagicul meu şi cel mai bun prieten. La mulţi ani, dragule! Şi pentru multe drumuri ce sper că vor urma, na şi o dedicaţie :)