S-a stârnit zilele trecute o discuţie: pentru a fi jurnalist, e nevoie de şcoală de jurnalistică? "Nu ai nevoie de facultate ca să fi un jurnalist bun. Ba chiar mai bine fără, aşa nu faci compromisuri şi nici prostituţie intelectuală", "nu-ţi trebuie nicio şcoală ca sa faci jurnalism, ca să ajungi un bun jurnalist, un adevărat jurnalist, trebuie să ai talent, să iubeşti cu adevărat meseria şi să ai noroc", "e recomandabil ca un jurnalist să aibă şcoala de jurnalistică, nu să înveţe pe apucate ... e nevoie de o cultură generală". Cam astea au fost răspunsurile voastre. Pentru unul de 18 ani, cu întrebarea pe buze, discuţia l-ar fi confuzat complet.
Dau filmul înapoi, la momentul când am terminat liceul. Unul ok, unde am învăţat cât am avut eu chef şi nu s-au legat de mine prea multe "impuse" băgate cu forţa. De exemplu, din cauza unor profesori tâmpiţi, n-am idee de biologie, geografie sau chimie, în schimb, datorită unor dascăli adevăraţi, mă încântă istoria, literatura şi engleza. De citit citisem una alta, din plăcere şi pentru că ai mei îmi puseseră la dispoziţie două biblioteci generoase, iar tata îmi promisese că nu îmi va da niciodată bani de ţigări, în schimb oricând pentru cărţi. Am terminat liceul de engleză, profil uman. Mama mă vroia stomatolog, tata la ASE. Eu o admir şi o respect enorm pe mama pentru dificila şi migăloasa ei meserie de tehnician dentar, dar eu mâna în gura omului n-am să pun vreodată. Vorba aia, nu e curul cum e gura. Şi tatei i-am spus că mie îmi place să am bani, nu să-i număr (cu atât mai puţin doar pe hârtie). N-am fost genul toceală niciodată, nu simţeam nevoia să mor învăţând tone de cursuri, vroiam să-mi dezvolt limbajul şi să fiu lăsată să îmi exprim opiniile.
Aşa că am cujetat puţin şi am decis de capul meu să mă duc la Şcoala Superioară de Jurnalistică. Unde am învăţat despre nişte lucruri superbe. De la nişte oameni care însemnau şi reprezintă puncte de referinţă în presa românească (asta neînsemnând că am fost mereu de acord cu ce au scris sau cu ce au făcut): Mircea Toma, Ovidiu Ioaniţoaia, Jeana Gheorghiu, Gabriel Stănescu, Ilie Şerbănescu, Sorin Roşca Stănescu, George Pruteanu. Plus cei mai tineri, pe val: Cristian Brancu, Robert Turcescu. Presa putere în stat, valoarea informaţională a ştirii, deontologie şi etică jurnalistică, presa - câinele de pază.
După câteva experienţe ori neplătite, ori cu "tentă" sexuală (ca să fiu delicată), mi-am dat seama că sunt o combinaţie tâmpită, fără mare succes în presă: îmi doresc bani, dar nu mă culc cu nimeni pentru ei. Aşa că mi-am ales alt drum, deşi cu multe tangenţe cu presa.
În 2000-2001, presa însemna pentru mine foarte mult. Investigaţii şi anchete tari, reportaje, talk-show-uri politice şi sportive, unde moderatorul aducea echilibrul între invitaţi. Dar şi emisiuni tv culturale, divertisment cu grea logistică în spate. Erau investigaţiile şi anchetele din Evenimentul Zilei, dar şi din multe alte ziare, reportaje de atmosferă şi de eveniment care te ţineau cu sufletul la gură, la tv Marius Tucă Show, Procesul etapei, Dana Deac mai întâi la TVR cu "Prezentul simplu", apoi la Antenă "Cafeaua cu sare", Stelian Tănase şi al său "Orient Express", Emil Hurezeanu şi "România mea". A apărut apoi Cristian Tabără şi a lui "Parte de carte". Toţi aceşti jurnalişti pe care i-am nominalizat, au ceva în comun: nu au făcut facultatea de jurnalistică. Şi mai e ceva. Nu i-am auzit sau văzut în scris să facă măcar vreodată un dezacord.
Blestemul ursitoarelor a fost că dacă îmi pot alege să nu intru în presă, atunci să am parte numai de joburi unde musai trebuie să citesc ziare şi reviste şi să urmăresc ştiri şi emisiuni de larg interes. Din acest motiv, mulţi cunoscuţi mă folosesc pe post de "ia, spune-ne, fată, ce se mai întâmplă important în lumea asta". De la o vreme încoace, mi se întâmplă un fenomen ciudat. Deşi citesc aceleaşi ziare, deşi urmăresc (e adevărat, mult mai rar) aceleaşi emisiuni de ştiri şi emisiuni, nu mai ştiu ce să le povestesc. Pentru că nici la mişto nu pot să vorbesc de mihaela rădulescu şi divorţul ei, de simona sensual, de elodia, etc etc.
Mă întorc la ceva învăţat în facultate: valoarea informaţională a ştirii. Făceam cursuri de Actualitate jurnalistică sau cam aşa ceva cu Robert Turcescu. Care la început de curs ne lua la şuturi: care a fost cea mai importantă ştire a săptămânii trecute? Într-un decembrie friguros, ne pune această întrebare, mie şi încă la doi colegi. Eu spun senină despre nu mai ştiu ce festival de film, un coleg spune direct "prima ediţie Playboy în România", iar al treilea relaxat "Steaua-Dinamo 2 la 1". Am crezut că bietul Turcescu o să moară sufocat de nervi şi spume. "Da' că n-aţi avut căldură în Bucureşti nu v-a durut???" a tunat el. "Păi, eu am centrală acasă şi nu, nu m-a durut" am răspund pe rând. Cum am învăţat de la manual, valoarea de informaţie a unei ştiri stă în interesul pe care îl suscita în fiecare.
Problema mea actuală e că nu mai găsesc nimic valoros informaţional în presă. La tv ştiri groteşti, despre violuri şi incesturi, dezbateri eterne despre cât de tare i-a dat X palma lui Y, moderatori pafarişti, dar cu un tupeu extraordinar (ţaţa aia de Andreea Creţulescu de la Realitatea e prima care îmi vine în minte). Divertismentul şi cultura se rezumă la Noră pentru mama, Trădaţi în dragoste, Test de fidelitate, Te pui cu blondele, Dansez pentru tine, Acces direct, Un show păcătos. În ziare, pe prima pagină, alte omoruri, alte violuri, mii de ţâţe şi buci, "anchete" la comandă, informaţii neverificate, sute de greşeli gramaticale, alţi pafarişti.
Undeva pe fundul Cutiei Pandorei, rămân "Garantat 100%", "Profesioniştii", nou descoperita "Dincolo de hartă" - toate la falimentara TVR. Minutul superb de "Omul care aduce cartea", uneori amuzant-serioasele discuţii dintre Stelian Tănase şi Mircea Dinescu. În ziare, din când în când, câte un editorial al lui CTP, sâmbăta (citesc lunea) Exarhu, Bref-ul Tiei Şerbănescu. Reportajele Oanei Dobre.
Marea masă de jurnalişti actuali e compusă din "tineret-mânia ţării", oameni de maxim 32-35 de ani. Care au prins trend-ul anilor '90 şi 2000 - facultăţile de jurnalistică. Cu riscul de a fi acuzată de generalizare, cu mici excepţii, sunt nişte căcăcioşi ignoranţi, care nu ştiu să-şi "facă temele" înainte de a scrie sau a-şi da cu părerea pe sticlă, care fac greşeli odioase de gramatică, cu un tupeu şi o obrăznicie ieşită din comun, care îşi asumă rolul de formatori de opinie şi de "gazetari", "câini de pază ai societăţii". Câinii latră, caravana trece ...
Din 2001 până în 2008, am făcut 3 lucrări de licenţă pe tema deontologiei şi eticii jurnalistice. În afară de faptul că, la partea teoretică, despre codurile şi
reglementarile din România abia am umplut 2 pagini, ce m-a marcat pe mine a fost uşurinţa cu care am găsit cazuri de încălcare a normelor deontologice. Aveam nevoie doar de două. De fiecare dată am găsit mult mai multe. Am găsit de curând o opinie, teoretic foarte avizată, o explicaţie pentru ratingulobţinut de emisiuni vulgare şi triviale. Madam Mona Segall, mare producător de emisiuni din "familia Pro": "Sunt perioade în care oamenii, spectatorii, au nevoie de tot felul de refulări, au nevoie să li se dea încredere în ei, au nevoie să ştie că sunt mai buni decât ceilalţi, că au o viaţă mai bună şi mai liniştită decât restul. Probabil că acum trăim o asemenea perioadă". Nu comentez nimic, pentru că am promis să nu mai înjur spurcat, măcar pe blog.
Pentru a fi un jurnalist bun nu-ţi trebuie şcoală de profil. Pentru că a fi jurnalist bun în România e ceva desuet. Pe cei care încă mai puteţi să luptaţi pentru pasiunea voastră de a face presă în adevăratul sens al cuvântului vă admir cum admir un temerar nebun care escaladează vârfuri de munte, deşi ştie că 9 din 10 au murit înaintea lui. Ştiu că gazetăria e boală grea. Şi tare mă bucur că nu am "prins" microbul.
![](http://sstatic1.histats.com/0.gif?1155444&101" alt=)
@LiaLia: ideea ca poti scrie presa fara sa ai scoala este una din ideile care m-a deranjat si ma deranjeaza cel mai mult in Romania. Revolta mea in fata amatorilor din presa nu a fost stinsa nici macar o zi. Nu am inteles niciodata de ce nu avem jurnalisti "plicticosi" care sa scrie asa cum au invatat ei la scoala, fara prea multa presupusa personalitate si fara prea mult presupus haz. A, stai ca stiu raspunsul, am inteles, de fapt: pai, jurnalistii de la noi nu au scoala de jurnalism.
RăspundețiȘtergereMi-a facut si imi face inca o placere extraordinara sa citesc cate un articol lung, bine documentat, perfect obiectiv din care nu vei afla nicicum parerea sau personalitatea jurnalistului. Se intampla in presa straina, niciodata in presa romana. Jurnalistii romani sunt toti presupusi formatori de opinie, presupusi eseisti, presupusi filozofi, presupusi scriitori - pe scurt, se considera mai presus de meseria de jurnalist dar, de fapt, sunt niste frustrati in meseriile, in aspiratiile lor si atunci incearca tot felul de acrobatii in presa. Exclud, evident, oameni ca Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Mircea Cartarescu - lor li se cere sa scrie presa pe langa meseriile lor, ei nu pretind a fi jurnalisti.
As fi vrut mai putin haz, mai putine eseuri si mai multa informatie. As fi vrut informatie structurata ca lumea, as fi vrut investigatii. Nu am gasit decat lucruri de ultima speta, scrise sub orice critica sau lucruri cu pretentii, scrise corect gramatical, ce-i drept, dar mediocre. Nimic nou, doar tafnele fiecaruia imbracate in fraze care se vor literare - presa devenind astfel un fel de holisor in care asteapta la nesfarsit tinerii dar mai ales batranii aspiranti la titulatura de scriitor. Mai presus de presa, mai prejos de literatura, intre lumi, asa cum e mai rau.
Conchid: daca as vrea sa scriu presa, m-as duce sa fac scoala. E o meserie. Cea de jurnalist.
oh draga mea, la gradul de analfabetism din romania crezi ca presa e pe alta treapta? maine poimaine, cand corectorii de varsta a 3-a, la care gramatica este ca aerul, n-o sa mai fie in viata o sa avem pline ziarele de "nam" si "i-au". iar de tv nu mai spun nimic, rar se intampla sa ma mai uit la posturi romanesti si de cele mai multe ori ma umplu de spume chiar daca ma uit la un amarat de F1 pe tvr. Prostia ne conduce si nimeni nu se revolta. asta este romania
RăspundețiȘtergereDespre experienta mea cu (din) presa am scris deja cateva "amintiri de ziar" in noiembrie anul trecut. Si nu vreau neaparat sa ma repet. O sa fac totusi cateva referiri stricte la textul tau.
RăspundețiȘtergere1. Faza asta cu "microbul" e un pretext. Vorba mamei: orice invat are si dezvat. Doar ca e intotdeauna mai usor sa faci ceea ce stii ca poti sa faci deja - bine, rau, nu conteaza, atata timp cat sunt altii care sa te creada si sa te plateasca pentru asta. Si nici n-am prea auzit exemple de jurnalisti care dupa 5-10 ani de dat cu condeiul s-au apucat de ferme bio.
2. Imi permiti sa ma mandresc ca am participat si eu la investigatiile de la EVZ din perioada 2000-2001, de care pomenesti tu? (asta asa, ca imi face bine la orgoliu, intr-o dimineata de vineri)
3. Ceea ce cred ca ii trebuie unui jurnalist bun (si nu ma refer neaparat la reporterii de investigatii, ci ala aia care dau stirile zilei, ca de-aia se cheama ca sunt jurnalisti) - probabil am mai spus asta - este simtul stirii, care, foarte adevarat, nu se invata in nicio scoala, ci pe teren (pacat insa ca jurnalistii de azi nu mai fac teren ci lectura de agentii si vizionare de stiri live pe canalele tv).
4. Ai uitat sa spui ca subiectul zilei (ma rog, la ultimelor zile) este treaba cu vrajitoarele (de parca fiintele astea ar fi aterizat ieri pe Terra cu un OZN). Aseara cred ca nu era post tv care sa nu dezbata problema (am inchis rapid si am plecat la plimbare aiurea pe strazi; mult mai bine pentru fizic si psihic).
5. Si eu cica trebuie sa citesc ziare la munca si cu toata sinceritatea spun ca nu stiu cum sa evit acest lucru. In mod sigur sunt vreo sase ziare (pe putin)care n-ar trebui sa mai apara pe piata. Cat despre ce contin toate... pe langa faptul ca sunt un fel de copii xerox pe alta macheta doar, nu iti trebuie mai mult de 15 min sa le rasfoiesti pe toate. Poate, cine stie, cu putin noroc, retii unul - doua titluri peste care sa te intorci mai tarziu pentru mai multe detalii.
Despre tv nu vreau sa ma pronunt ca ma ia cu ameteala. Degeaba avem nspe posturi, daca n-ai la ce sa te uiti macar cinci minute inainte de a adormi.
In concluzie - se poarta concluziile :D - nu regret deloc ca am dat cu sapa patru ani in presa si poate as mai fi fost prin zona daca altele ar fi fost conjuncturile; nu poti stii niciodata...
Oricum, daca nu plecam, nu te cunosteam, deci mai bine ca am plecat :D
CD, foarte de acord cu tine :) Apropo de "plicticos". 11 septembrie, gemenii - al doilea lovit în direct la tv. Urmăream Protv, Euronews şi CNN. Pe feţele celor de la CNN se vedea ceva îngrijorare, uimire, nedumerire şi ceva groază. Dar nu le-a tremurat vocea, nu au început să se isterizeze în direct. La Euronews "Oh, the second tower was hit" şi la fel, doar uşoare inflexiuni ale vocii. La Protv, Mândruţa urla isteric, "capitala SUA New York", apocalipsa în direct!!! Mă repet: eu am făcut o şcoală f mişto. Aerisită, deschisă, profesori de la care chiar am învăţat ceva (nu l-am numit pe Mihai Dinu că nu era în tema actuală). Cei pe care i-am numit chiar au făcut şi încă fac presă. Şi teoretic şi practic, deşi unii din ei au început să se simtă puţin dumnezei, că deh, oameni sunt :) Dar deşi nu sunt de multe ori de acord cu ce spun şi scriu, am un minim respect pentru multe făcute în timp. Eu nu fac presă, dar chiar şi într-un banal text pe blog mă informez din 10 părţi, analizez înainte de a da cu parul, îmi asum ceea ce scriu! Problema mea majoră e cu noua generaţie de "mari jurnalişti în viaţă", care tocmai, au făcut facultăţi de jurnalistică! Şi nu au rămas cu absolut nimic, ba din contră, fac exact contrariul. Şi da, toţi se simt formatori de opinie, toţi sunt dumnezei mai mari sau şi mai mari, Doamne fereşte să critici vreodată pe unul, că îţi sar toţi ca hienele în cap, pe de altă parte, între ei se mănâncă. Scuza lor la circul sinistru şi la vulgarul odios e "asta se cere". Pe ăştia nici nu-i mai bag în seamă. Mai răi sunt cei care abordează subiecte teoretic "serioase". Care îşi dau cu suficienţă şi vehemenţă cu părerea despre tot, de la factura la gaze, la politică, impozit forfetar şi justiţie. Pentru că le ştiu pe toate!!! Le-am propus anul trecut ziariştilor de profil economic să facem nişte seminarii gratis, să li se explice cum e cu energia pornind de la banalul kilowat, până la sistemul energetic în general şi în particular. Au spus da 2 ziarişti!!! Restul continuă să facă nişte confuzii îngrozitoare, să "analizeze" total pe lângă drum, fură din dreapta şi stânga, dar nu sunt capabili să facă documentare serioasă. Nu există legi deontologice care să dea cu ei de pământ, să-i usture la buzunar, aşa că spun şi scriu orice, fără să-şi asume nimic. Pentru că ei sunt Putere în societate şi dacă îi tragi de mânecă îi cenzurezi :) Sunt enorm de multe de spus, dar mi-e cam silă şi deja sunt în criză de bilă de 3 zile :)
RăspundețiȘtergereDush, deja e plină presa de nam şi dezacorduri. Mor de blazarea asta a noastră. Schimbăm cu silă postul, ne uităm pe Discovery. Dar nu e normal!!! Trăim şi noi în kktul ăsta de societate şi m-am săturat să se pişe toţi pe noi iar singura noastră reacţie să fie să deschidem umbrela.
RăspundețiȘtergereJuliana, pentru extrem de puţini, microbul chiar există. Ăla de-i face nebuni pasionaţi, uită de altele ca să găsească un subiect, nu dorm ca să monteze un documentar. Cei cu pretextul suferă de cealaltă boală asociată microbului: sunt "jurnalist", scriu la gazetă, apar pe sticlă, I'm a fucking god!!! Din păcate, deşi eu sunt mândră de ceea ce sunt (femeie, bucureşteancă, şoferiţă, etc), când e vorba de completat căsuţa cu "profesia" în formulare, a început să-mi fie cam ruşine să spun "jurnalist" :(
Dupa cum am mai spus si prin unele postari personale, sunt sigur ca cea mai mare parte dintre jurnalistii ep care in prezent ii vedem pe la Tv sau scriind articole prin ziare...si-au facut juraminte in facultate cum ca ei nu vor fi la fel, cum ca ei vor apara adevarul si nu vor face emisiuni doar de dragul ratingului. SI totusi...Cati dintre ei si-au respectat promisiunile. Eu nu inteleg cum pot trai cu ei insisi dupa ce se prostitueaza...
RăspundețiȘtergereDin punctul meu de vedere cel mai mare dusman al meu sunt chiar eu. Pe mine nu ma pot minsti, iar daca o fac, nu ma pot impaca cu gandul.
Bine totusi ca mai sunt cativa care "sa scape turma"
Îmi pare rău, dar și articolul ăsta-mi place mult. Ai mare dreptate aici, am mai încercat să zic și eu asta. Din păcate din astfel de articole nimeni nu învață nimic. Merge și el pe Blogoree Bligg.
RăspundețiȘtergerehttp://www.blogoree.ro/Media_advertising/De_data_asta_despre_presa
Nu-ti mai bate capul si nu te mai lasa furata de crize existentiale..... Continua sa scrii, e un lucru la care te pricepi foarte bine, eu trec pe aici si de fiecare data descopar cate ceva frumos.... E tot ce conteaza.... Salutari....
RăspundețiȘtergeree a doua oara cand scriu comentariul din cauza unei proaste coordonari deget-deget, si a unor taste proaspat descoperite, puse remarcabil de inteligent de catre ibm... asa ca nu mai am aceeasi curgere. dar:
RăspundețiȘtergere1. tanti aglaia senegal. intr'o lume'n care totul/ se incearca'ntai cu botu'... e simplu sa gasesti pretexte pentru productii cacofonice. ierarhia valorilor e supusa legii loto, adica invartim totu'n galeata si vedem care iese prima. asa ca se poate afirma ca este mai importanta satisfacerea unor potentiale dorinte/nevoi a majoritatii decat educarea acestora. Ca satisfacerea acelor dorinte nu le rezolva ci le potenteaza. Educatia, le’ar rezolva. Nu m’am ocupat cu gazetaria ci cu rotitele oamenilor. Si nici aglaia senegal nu se ocupa cu gazetaria, ci cu facerea banilor. ca sub inaltu'i patronaj ies productii cacofonice mai eficiente (financiar) decat orient express. Motiv pentru care acord numelui ei acelasi respect pe care pro il acorda consumatorilor sai.
2. ieri m’a pocnit solutia. Cere si tu un ong care sa se ocupe cu existenta a cate doua: post tv, post radio, jurnal. Unde nesimtirea si incultura sa fie exmatriculate.
3. turcescu de care spui tu nu seamana cu turcescu pe care il auzeam cu ani in urma, facand la miezul zilei o emisiune care imi provoca arsuri gastrice si inca imi provoaca furie d’aia care ma lasa fara cuvinte. emisiune cu target: manipulare gretoasa a pseudodiscutiilor cu ascultatorii in folosul psd. La naiba, tocmai mancam, mi’a pierit cheful. Mi’am adus aminte de mizeria aia umana.
4. Nici nu mai tin minte. Prima data am avut o gramada de idei.
erata: "acestora" initial se referea la oameni - care intre timp au disparut din schema. rectificare: acesteia.
RăspundețiȘtergereah, mi'am amintit ceva. radio guerila se lauda ca va face ceva gen pct 2. just reclama pana la urma. rfi ar face ceva apropiat, insa pentru asta ar trebui sa inchida studioul de la noi. sa ramana doar parisul.
RăspundețiȘtergereNu mi-a placut niciodata sa flatez; dar nu ma pot preface ca nu observ existenta unor persoane inteligente si talentate. Le recunosc , admirandu-le sincer.
RăspundețiȘtergereAsa te-am descoperit.Imi place de mor stilul tau agresiv, mustos.
Poate ca te-ai nascut talentata, se simte ca ai citit mult, se vede co ochiul liber.
Cred ca sunt jurnalisti ..si jurnalisti.Unii au studii de specialitate, altii s-au pregatit pentru cu totul altceva.
Unii sunt foarte buni, altii deloc.
Cei foarte buni, cred eu- fie cu scoala de jurnalism, fie ce alte scoli, au ceva in comun: au invatat carte, de aceea stapanesc limba romana cu precizie, au citit mult, au cultura generala solida( aia din care nu mai ramane nimic, dupa ce ai uitat tot), poseda o anume arta a comunicarii, care ii ajuta sa patrunda in miezul lucrurilor, se pricep la oameni si-i iubesc, asa cum sunt, cu bunele si cu mai putin bunele lor, au un ascutit spirit de observatie, nu folosesc bashcalia ca arma.
In orice caz, la scoala , au fost elevi carora n-a trebuit sa le " dicteze" profesorii ,iar ei sa memoreze; sau daca profesorii faceau asta, ei stiau ce sa scrie din ce auzeau.
Tu esti unul dintre scolarii care da( imperfect) bataie de cap bietilor dascali cu intrebari de tot soiul. Gresesc?
erata (in soapta):
RăspundețiȘtergere1. aia care ramane dupa ce ai uitat tot
2. elevi carora n'au trebuit
draga mIA, un singur lucru iti trebuie daca vrei sa faci jurnalism:talent. P-asta nu-l poti defini, dar il poti cultiva. In Romania se promoveaza caracterul, sau mai bine zis lipsa acestuia. Cine are nevoie de talentati cu talente? Mai bine unul umil si prost si care nu cere prea multi bani), ca sa nu deranjeze traiectoria unora care vor sa-si ia vila in Baneasa!:)
RăspundețiȘtergereAici atit ii duce capul: "o femeie a cazut de la 7", "accident senzational pe autostrada" si "Gigi va ajunge presedinte"!!! Pentru ca ei nu stiu sa faca stiri din altceva, geaba au invatzat la jurnalistica...si ca sa revenim la caracter:s-o infundam pe Raduleasca, da-o incolo, ca e mai bogata decit noi si-a avut prea mult noroc pina acum, ia s-o infundam noi, a 4-a basina in stat;) Si pe urma tragem un chef de ziua lui lazarus!
Dragilor, în primul rând, haideţi să nu ne mai luăm de mici greşeli în scris, pentru că după atâta vreme de când ne cunoaştem, e clar că sunt cauzate de grabă şi tastatură, nu de lipsa de cunoaştere :)
RăspundețiȘtergereZup, tu tocmai termini acum facultatea. Şi ai 20 şi ceva de ani. Îmi bate inima mai tare când îmi aduc aminte de mine unde eşti tu acum. Atâta energie, pasiune, planuri de bătaie, the sky was the limit! Pentru că aşa e normal şi firesc. În momentul în care semnezi primul contract de muncă şi intri "în sistem" dispare o grămadă din "limita" asta, cam aşa cum îi scade procentual valoarea unei maşini noi din momentul în care a ieşit pe poarta fabricii. Din păcate, cred că pot spune (poate iar cu riscul de a generaliza) că mare parte din actualii ziarişti pafarişti nu şi-au pus probleme de genul celor semnalate de tine :)
Castless, ai atins cam toate punctele din program :) Iar ajungem la lanţul slăbiciunilor: educaţia de acasă care începe să se subţieze pe an ce trece, educaţia de la şcoală care lipseşte cu desăvârşire, urmată de "hai să fac o facultate, că oricum toată lumea face". Despre Turcescu nu am vrut să aprofundez, că îi dădeam importanţă fără să fie cazul. Noi ne amuzam copios pe seama lui, pentru că la cursuri făcea pe zmeul turbo-diesel isteric (era f amuzant cum nu-l băga mai nimeni în seamă), după care ieşea cu noi pe hol şi ne povestea cât de cool era el în facultate, că avea trupă rock. Noi îi spuneam: fratele şi fratele lui geamăn care ia distonocalm :)))
RăspundețiȘtergereGinuţa, draga mea profesoară :) Apropo de ce ai spus tu foarte frumos (să ştii că eu mă înclin cu graţie şi mulţumesc pentru complimente, mă apucă nervii pe cei care nu ştiu să primească un compliment sau un cadou "vaaai, exagerezi, nu trebuia"), chiar mi-au spus ceva profesori că le-am dat ceva bătăi de cap cu atâtea întrebări şi curiozităţi :))) De citit mi-a plăcut şi îmi place să o fac, dacă sunt curioasă de ceva caut până găsesc, nu mi-e ruşine să spun "nu ştiu" (asta e o mare "calitate" a românilor, că nu spun niciodată "nu ştiu"), de comunicat am învăţat de la ai mei, care (mai ales mama) m-au mai pocnit peste gură când îl înjuram pe frate-meu, dar niciodată că mi-am exprimat părerea. În plus, niciodată nu mi-au spus "eşti mică şi proastă şi spui tâmpenii", ci atunci când o luam pe coclauri mă ghidau delicat să aflu mai multe şi să îmi schimb singură opiniile. Apropo de învăţat pe de rost, în clasa a 10-a parcă am interpretat eu de capul meu poezia de dragoste a lui Eminescu. rebelă fără cauză, am spus EXACT ce simţeam eu când citeam poeziile astea. Şi mi-a spus profesorul că, după "programă", lucrarea mea e de 7. După mintea lui, e de 11. Aşa că mi-a dat 8 :)))))
Diana, e ziua lu Lazarus??? :))))) Te pup, gagico :)
RăspundețiȘtergereMda, deci ar fi trebuit sa iti dea 9... 7 + 11 = 18 / 2 = 9 , dar tot programa primeaza... :D
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, nu pentru ca vreau sa fiu Gica Contra si nici musai sa iau apararea breslei din care am facut parte(eu inca ma gandesc daca la meserie sa scriu jurnalist sau ceea ce sunt acum - ca cica am diploma si pentru asta - sic!), sau poate e din cauza ca eu am avut noroc sa cunosc si ziaristi care erau oameni adevarati in primul rand, dar chiar nu pot sa arunc cu noroi si sa o iau pe linia cu prostitutia.
Sa dea cu piatra ala care in momentul in care i-a zis seful sa faca ceva ce nu era tocmai conform propriilor principii si-a luat bocceluta in secunda doi si a plecat unde-a vazut cu ochii. Pentru ca, dragii mei, de multe ori - de multe prea multe ori - aia ale caror nume apar la sfarsitul sau la inceputul textelor de prin ziare se vad in postura de a-si citi randurile cu titluri puse de altii, titluri care n-au nicio treaba cu continutul ulterior; sau cu texte ciuntite total aiurea. Eu am patit-o pe pielea mea, asa ca nu vorbesc din carti. Si nu doar o data.
Asa-zis-a politica editoriala nu o face ala de se mai duce pe teren (ma rog, pe vremea mea baza era terenul).
Si, apropos, desi n-am facut niciun juramant in scoala (nici nu mi-a zis cineva cum ca ar trebui), n-am primit nici apartamentul, nici terenul si nici dolarii care mi-au fost oferiti pentru niste articole. Am refuzat politicos si gata. (E drept ca acum n-am nici proprietati, nici averi, dar asta e alta poveste).
Desi nu (mai) rasfoiesc decat vreo sase ziare (majoritatea financiare) si nici nu ma numar printre fanii Libertatea sau clonelor Click si CanCan, nu pot sa spun "jurnalistii fac" si "jurnalistii dreg".
Pe sistemul toti parintii sunt cicalitori dar parintii mei sunt parintii mei, la fel si in acest caz, or fi jurnalistii cum sunt, dar ai mei sunt ai mei(a se citi cei cu care am lucrat, cei care inca imi mai trimit sms-uri de sarbatori - spre deosebire chiar de cei care azi spun ca imi sunt apropiati -, cei cu care lucrez din noua postura si care, desi nu cunosc, sunt corecti cu informatiile pe care le dau spre publicare).
Sunt convinsa ca deja aveti mii de cuvinte de apostrofare pregatite sa fie aruncate aici ca raspuns la ceea ce am scris. Nu-i nimic. Am scutul pregatit. Tocmai de acesti jurnalisti despre care am vorbit anterior.
Weekend placut tuturor!
Depinde in primul rand de ceea ce intelege fiecare din jurnalism. Cineva intelege ca este jurnalism cat timp realizeaza fotografii la diverse evenimente, acestea aparand intr-o publicatie. Altcineva considera ca este jurnalism cat timp scrie in cea mai cunoscuta publicatie din Romania cele mai bune articole. Amandoi sunt jurnalisti in egala masura si amandoi pot ajunge profesionisti in ceea ce fac fara o scoala. Facultatea de jurnalism o poate face oricine care stie sa citeasca si sa scrie in limba romana. Este o facultate foarte usoara si placuta de urmat. Insa, dupa cum ai precizat si tu in articol, majoritatea au impresia ca sunt buricul pamantului, ca reprezinta a 4-a putere din stat (lucru care se tot repeta, insa mie mi se pare o caracterizare penibila si fara rost a presei).
RăspundețiȘtergereIn Romania se crede asa de mult in definitia eronata a jurnalismului incat orice putoi cu un reportofon in mana crede ca poate schimba ceva. Crede ca daca pateaza imaginea cuiva isi rezolva frustrarile personale. Jurnalistul trebuie sa informeze, nimic mai mult.
1. lia. daca reflexul imi mai scapa o greseala, asta e. ca doar n'am muncit pe santier ani dezile fara sa iau ceva de acolo. insa cand ii injur pe inculti sunt ceva mai atent cu ceea ce spun / tastez. oricum, am specificat - am facut precizarile in soapta. fara tam-tam, doar ca nota de subsol.
RăspundețiȘtergere2. juliana. no' ca io am voie sa arunc cu bolovanu'. ca's la a 15'shpea firma to'ma pentru ca refuz sa fac lucruri stupide comandate de sefi asemenea. sau ma ridic in capul oaselor si le spun ca nu e de bun-simt ce fac ei. sau cand mi se umple si nu mai refuz, o fac intocmai cu directivele, fara sa dreg nimic, astfel incat decizia lor sa se vada! :P io's nebun, ei sunt prosti, care o fi mai castigat?
Castleless, iti permiti aceste lucruri pentru ca nu ai o familie INCA.Altfel, nu te-ai mai lua la tranta asa usor.E usor a scrie versuri! Sa vedem cine recita....
RăspundețiȘtergereEu mi-am spus deja o parere într-un comentariu precedent. Asta-i numai ca sa-ti spun ce mult îmi place analiza ta, si ce binevenita este.
RăspundețiȘtergereanonim: corect.
RăspundețiȘtergereJuliana, eu nu îmi permit să apostrofez pe nimeni, atâta timp cât am spus de la bun început că voi fi subiectivă şi că îmi voi exprima exact ceea ce cred. Îi cunosc şi eu pe mulţi din cei despre care ai vorbit şi ştii f bine că mai cunoaştem amândouă încă vreo 15-20 de ziarişti (din cei mai vechiuţi, e adevărat). Nu voi da niciodată nume, dar nu pot uita cum unii (unele) şi-au făcut materialele tăvălind la propriu generali şi "oficialităţi", cum alţii s-au vândut pe coşuri cu bunătăţiuri sau pe apartamente, după cum spui. Am spus întotdeauna că toţi avem un preţ, dar hai să ne asumăm ce facem. Toţi strângem din cur la un moment dat, când ni se impune să scriem sau facem ceva, facem poate o dată sau poate nu. Dar din cei pe care nu-i nominalizez, nu cred că vei auzi pe vreunul că spune: "da, frate, am vrut să îmi văd numele pe prima pagină şi am făcut orice pt asta!" Nu, toţi sunt zei şi fete mari! Diferenţa între ăla care se dă jurnalist la Libertatea şi cel care e mare jurnalist "specialist" la ziarele economice e că de la primul nu am nicio aşteptare! Poate mă repet, dar pe ziaristul care scrie analize furbunde despre domeniul energetic, când nu are idee măcar cum se aprinde becul din sufragerie l-aş cam scuipa între ochi. Pentru că până la urmă, rolul presei e de a informa CORECT boborul prost, iar atunci când greşeşti şi mănânci borş să-ţi pui cenuşă în cap.
RăspundețiȘtergereDecebal, în primul rând, mulţumesc de vizită :) Facultatea e frumoasă şi uşoară, e adevărat. Deşi chiar şi aşa uşoară, tot sunt enorm de mulţi cei care trec ca gâsca prin apă. După care îşi atârnă o legitimaţie de gât, îşi pun o hârtie cu "Presa" pe bordul maşinii şi brusc, se transformă în nişte personaje supranaturale. Care din păcate, nu-şi asumă niciodată ceea ce fac.
Anonim, pe mine m-ai băgat în ceaţă :) Sunt oameni care mor singuri fără să-şi fi asumat un risc în viaţa lor şi alţii care luptă de nebuni, au principii şi putere să spargă ziduri, cu nevastă sau bărbat acasă, plus 2-3 copii.
Anto, eşti o inspiraţie :)
Weekend liniştit şi frumos, oameni buni!
mie imi plac ga[o]zetarii. ei nu fac parte din casta celor care muncesc un ban cinstit, ci a celor care se ridica cu ajutorul curului ori a serviciilor. primii sunt prosti prin excelenta, ceilalti sunt parșivi si prosti. orice articol citesti la 'rece', iti va releva apartenenta lor la unul dintre regnuri (ori ca masa de manevra pentru seful "angajat")
RăspundețiȘtergereprin natura serviciului sunt obligat sa ma informez permanent asupra pozitiei presei referitor la anumite subiecte, dar am acces si la informatiile reale, deci nu vreti sa stiti parerea mea despre ziaristii de astazi.
cel mai mult m-a durut cand s-a oficializat acel 'trafíc' de catre academia romana (cuvant care ma exaspera seara de seara), pentru a scuza niste idioate de prezentatoare care nu au auzit niciodata in familie/anturaj un asemenea cuvant "complex". drept pentru care l-au citit ca vacile, de pe prompter, asa cum le-a venit pe buză. corditorii lor cu bani au putut determina academia sa adopte ca si corecta aceasta pronuntie idioata, pentru a le scuza lipsa de educatie.
ce ne mai asteapta dupa "intro" si "intrun"?
kapak
servus!
RăspundețiȘtergerenu am citit niciun comentariu.
cei mai buni oameni de media, o spune george randall (vezi biografia), sunt absolventii de "stiinte exacte" (enumerati-le voi).
in presa nu se mai cauta valoarea, ci obedienta. se plateste foarte bine.
robert turcescu a avut o politica de marketing foarte sanatoasa; s-a construit drept un "brend" care mima un tip onest, a castigat increderea publicului, s-a vandut foarte scump, iar acum tinde, ca valoare individuala, catre cea initiala, zero.
nu mai avem jurnalisti, ci functionari de presa.
a patra putere in stat este... orice vrei tu, numai presa nu!
eu lucrez la un ziar.
ps: n-am numerotat ideile, dar asta poate sa o faca oricine, nu neaparat un functionar de presa.
cele bune!
am uitat niste semne de punctuatie (dau vina pe ora), dar si sa te felicit pentru analiza atat de in ton cu ceea ce gandesc si io.
RăspundețiȘtergereanonim, cine esti? "primii sunt prosti prin excelenta" imi pare geniala!
RăspundețiȘtergeremi-e imposibil sa citesc atitea vorbe, vorbe, mult prea multe vorbe. Lio mama si tatal tau au avut dreptate, trebuia sa-ti faci o meserie ca lumea. Jurnalistica cu scoala sau fara pur si simplu nu-i meserie.
RăspundețiȘtergereAcum te poti lamenta cint "vrea" muschii tai, iesti o fata dasteapta da n-ai avut noroc.
Lia,stii cantecelul acela al lui Andriesh "Zece ziaristi?" E mai vechi, dar cam cat crezi ca s-a schimbat de atunci? Totusi profit de ocazie ca sa spun ca citesc (e drept ca pe blog) cam tot ce scrie jurnalistul "Amar de zi" pe care l-am remarcat pt seriozitate si profesionalism (habar n-am ce facultate are la baza, dar a urmat niste cursuri in State) inca de pe cand era, ehei, la raposatul Tele7abc. Nu mi se pare ca face prea mare rabat pt ca e la Antena.
RăspundețiȘtergereCa sa revin la cantecel, d'aia nu mai citesc ziare, pt ca zece ziaristi spun acelasi lucru, si ala "needucativ" (eufemism pt vulgar, senzational "nu stii ce pierzi",etc)
prima ora la facultatea mea de media din israel, intra proful si ne spune: "stiti ce o sa invatati voi aici? arta de a manipula populatia". Fara cuvinte
RăspundețiȘtergereDraga Lia, te pindeam cu acest subiect. De ceva vreme te-am simtit ca vei scrie despre asta si iata ca ziua aceea a venit. Imi pare bine ca a venit, ca ai deschis subiectul, ca mi-ai dat apa la moara si pe blogul tau.
RăspundețiȘtergereEu fac parte din presa romaneasca de 17 ani, am trecut prin presa scrisa, apoi prin radio si am ajuns la tv. Eu am acest"microb". Nu l-am avut de la inceput, adica din scoala. Liceul pentru mine, ca de altfel toata scoala a fost asa o trecere lina fara mari efuziuni cu invatatul. Erau materii care m-au prins din prima datorita profilor pe care i-am avut. Dar nu ma dadeam in vint cu invatatul. Inca de la primul an de scoala am avut nenorocul, sa zic asa ca am urmat sorei mele cea mare care era foarte buna in tot ce facea, invata foarte bine, scria caligrafic, avea mereu coronita la finalul anului, ce mai...gigea de fetita. La 4 ani distanta am sosit eu avind aceeasi invatatori si profi pe care i-a avut ea. Nu reuseam sa ma ridic la nivelul impus de sora mea, tot ce faceam era prost, iar amintirea cea mai naspa este cu invatatoarea care ma pocnea cu linia de lemn peste cap si peste degete ca nu scriu la fel de frumos ca sora-mea, ca nu sunt la fel de draguta si de desteapta ca ea. Him! Ma amuz acum, scriu extrem de frumos, iar sora-mea nu prea. M-a marcat episodul ala, dar peste multi ani m-am intilnit cu invatatoarea aceea pe strada si mi-a spus ca ma urmareste ce scriu, ce fac in presa si ca ii pare rau pentru bataile peste degete. O facea doar pentru ca asa credea ca este bine.
Sa trecem peste. Ideea este ca nu m-am spetit invatind in scoala, dar imi placea sa citesc si sa joc orice sport inventat. Asa am ajuns sa fac si baschet. Nu am excelat la nici o materie. Imi placea engleza si franceza, desenul desi nu am nici un fel de talent, romana, anatomia si chimia. In rest, am urit geografia, istoria si fizica. Ironia este ca am descoperit de multi ani ca am facut o pasiune pentru istorie. A venit cu pasi repezi examenul de bac, toata lumea ma intreba ce vreau sa fac si eu nu stiam ce sa raspund. Nu-mi doream nimic concret, nu ma vedeam facind ceva anume, nu imi inchipuiam nimic. Eram pe alta planeta. Stiu ce voiam...sa joc baschet. Nu s-a intimplat insa. Tata a zis ca mai importanta este scoala si nu batutul mingii. Asa ca au ales parintii pentru mine, ca de altfel pentru multi dintre noi. Nu cred ca la 17-18 ani stim cu certitudine ce vrem sa facem cu viata noastra. Stim ca nu vrem sa devenim inca oameni mari, mai vrem sa copilarim. Ai mei au ales pentru mine medicina, ei fiind unul chimist si celalalt biolog. Amindoi ai mei si-au dorit sa faca medicina. Nu le-a iesit lor si si-au mutat sperantele catre una dintre noi, fetele. Suntem 3 fete. Nu a fost sa fie cu medicina. Placindu-mi chimia si anatomia, dar refuzind fizica am cazut 2 ani la rind. Tot raul spre bine, zic acum sfatoasa. Am intrat atunci intr-un cerc de poeti, de scriitori tineri, de actori si regizori. M-a fascinat lumea artelor si mi-a aprins sufletul. Scriam deja de ani buni poezie, aveam si ceva premii, minore, dar nu ma gindisem la asta foarte mult. De acolo, de Sus lucrurile se aranjau altfel, altul parea ca e destinul meu. Influenta artelor si in special a lui Nino Stratan m-au dus spre jurnalism. Am inceput sa scriu mici articole in Contrapunct si sa ma pregatesc pentru admiterea de la jurnalism. Am intrat. Presa avea un avint nebun in acei ani '90. In primul an, Jana Gheorghiu ne-a intrebat daca stim care e diferenta intre profesie si meserie. Him! ce stiam noi...mai nimic. Nu am terminat facultatea, un context de intimplari...nu-mi pare rau. Mi-am dat seama ca de la profi care facusera doar Stefan Gheorghiu sau aveau aceasta mentalitate nu aveam ce invata. Ma revoltau in facultate ce timpenii spuneau, ii contram, ne certam si toate se terminau cu eliminarea mea de la cursuri. Provin dintr-o familie liberala ca gandire, am bunici care au facut puscarie din cauza comunistilor, nu aveam cum inghiti imbecilitatile lor, limbajul de lemn si indemnuri moralist comuniste. Am renuntat la facultate, m-am angajat la "22", am plecat in radio si apoi in tv. Explozia aparitiei ProTv a fost pentru mine un ajutor imens, sansa. Scoala de radio si tv BBC mi-a aratat ce si cum, m-a dus pe drumurile pe care doar le intuiam, dar am aflat catre ce vreau sa merg. Am luat-o de jos, am fost pe rind reporter, am facut teren la greu, am aflat cum se filmeaza o stire, cum se monteaza. Stiam cum se scrie. Am trecut apoi la editarea stirilor tocmai din dorinta de a nu mai vedea stiri scrie prost, agramate si alte din astea. Am avut parte atunci, de oameni carora daca nu le scriai in prompter buna ziua nu spuneau sau daca le scriam o prostie o recitau cu dictie. Ca papagalii. Nu m-au tinut nervii prea mult si eram inca in cautare. Simteam ca mai e ceva catre care tind si pe care nu la-m aflat. Asa am ajuns producator de stiri. Mai tirziu si de emisiuni. Am realizat, in fiecare etapa ca cel mai mult imi place lucrul cu oamenii, imi place adrenalina din regia de emisie, imi place adrenalina stirilor. A venit nebunia reality show-urilor si a venit Big Brother. Nu comentez tipul emisiunii ci sansa dpdv jurnalistic si productie a acestui tip de emisiune. A fost un moment foarte greu, sa strunesti atitia oameni si atitea echipamente. Pentru mine, experienta cu big brother a fost nemaipomenita. Mi- adeschis si niste usi in alte tarii si alte televiziuni. Am fost si am lucrat si in alta limba decit a mea, cu oameni cu alta mentalitate, cu alta experienta de presa decit noi romanii. Fiecare loc de munca, fiecare om intilnit, fiecare experienta in parte a avut parti bune si parti rele. Oameni faini si oameni de proasta calitate. Nu am inteles mereu de ce am parte de toate, nu m-am prins mereu de ce mi se intimplau lucruri, dar vine o zi cind te loveste, cu leuca si intelegi. In 17 ani de presa am inteles foarte multe si am simtit pe propria piele si inca simt deteriorarea presei, a informatiilor, a oamenilor fie ei presari sau telespectatori. Am cunoscut oameni frumosi pe dinafara, umflati cu pompa "brandului", dar gaunosi pe dinauntru, am cunoscut oameni care nu stiu a scrie romaneste dar sunt presari, sunt oameni care nu au terminat o facultate de jurnalism. Au terminat alte facultati. Ma numar printre ei. Glumeam, in Protv ca majoritatea eram fara facultatea de jurnalism.
Nu imi plac generalizarile, nu cred ca fac bine nimanui in indiferent ce meserie faci. Pentru mine, a fi jurnalist inseamna o profesie, acel microb. Nu e doar o meserie. Am inteles in timp ce ne intreba Jana Gheorghiu. Presa se invata si se fura in egala masura. Ca in orice domeniu ai nevoie de talent si de multa munca. Dar cred ca inainte de orice faci iti trebuie cultura generala. Chiar daca nu excelezi in scoala la invatat, educatia este baza a tot ce facem in viata. Pe vremea comunistilor, de frica se facea carte, de frica trebuia sa tii de o programa scolara. Totul se facea de frica. Din pacate, dupa '89 fiecare ministru nou care a venit la conducerea caravanei invatamintului nu continua nimic din ce a facut cel de dinaintea lui. O pornea de la zero de fieare data. Nu exista continuitate si atunci nu poti crea un viitor pentru ca nu ai un trecut la care sa te raportezi. Asta e meteahna mare, la nivel de tara nu doar in invatamint. Principiul de baza inainte de '89 era ca trebuie sa stii putin din fiecare. In familie, pe de o parte, la scoala pe de alta. Dupa '89 unii s-au revoltat impotriva acestui sistem, li s-a parut greoi si au decis sa facem ca in occident, sa se invete doar pentru unele chestii. Nu stiu care sistem e mai bun. Nu comentez asta. Nu am inca bine conturata in minte faza asta. Nu fac apologia vechiului sistem, departe de mine. Realizez ca ce era atunci nu mai poate fi. Noi suntem altfel. Stiu ca ai nevoie de o educatie solida, de cultura generala buna, de sansa, de cineva care sa te ghideze cu conditia sa fie atent la tine ca individ si la afinitatile pe care le ai.
Cred ca poti avea orice facultate, orice diploma de licenta ca sa faci presa. Nu cred ca trebuie sa ai neaparat diploma in jurnalsim. Sunt cazuri si in presa mondiala. E adevarat ca sunt mai putine. Nu vreau si nu cred ca trebuie sa afcem asemanari. Noi am trecut prin 50 de ani de comunism in care valorile nu au contat, in care mitocania, incultura, prostia si tupeul nesimtit au scos capul la lumina si au guvernat un popor. De aceea cred ca trebuie sa readucem sistemul de valori la locul lui. Putem face asta, in societatea larga si in presa chiar daca nu am terminat o facultate de jurnalism. De aceea sustin ca nu e absolut necesar sa ai diploma in jurnalism. De aceea nu cred ca trebuie sa facem asemanari intre cazul nostru, romania si alte tari occidentale. Robin Wood, unul dintre profesorii de la scoala BBC spunea ca romania este un caz atipic, extrem de greu de bagat in vreun sablon. Si comunistii aveau fricile lor. Fiind gaunosi le era frica de intelectuali De aia au creat Aiud, Pitesti, canalul. I-au dus pe toti acolo sa scape de o grija. Noi am patimit 50 de ani. Trebuie sa ne regasim valorile, sa nu lasam clasa politica sa ne faca viata pentru ca asa cum arata ea acum nu ne da sperante ci le omoara. Este o clasa politica care se bazeaza pe incultura, pe nonvaloare, pe spaga.
Cred ca oamenii au in ei parti bune dar nu se vad din cauza celor rele. Eu am fost invatata sa scriu cu stiloul si cu creionul. Generatii dupa mine nu au mai prins practica asta. S-a inventat pentru ei pixul. Eu ma bat sa readuc stiloul si creionul in penarele elevilor si in buzunarul de la piept al hainei politicienilor.
Acum citiva ani a venit preotul de la biserica Schitul Magureanu cu Boboteaza. A intrat in casa, a zis vorbele specifice din care nu am inteles nimic, avea prune in gura, mi-a udat toti peretii de le-a trebuit vreo juma'de zi sa se usuce iar la plecare s-a mirat ce de carti am in casa. M-a intrebat ce meserie am, daca sunt profesoara. I-am spus ca nu sunt profesoara, ca nu am legatura cu invatamintul ci ca sunt jurnalist. Mirat, a repetat...jurnalist si a zis, clar si raspicat, cum nu credeam ca poate...ce pacat! M-a deranjat replica lui si m-am revoltat. In anii urmatori nu i-am mai deschis.
Presa din Romania nu este ceea ce stiu eu ca trebuie sa fie presa, nu este ce am invatat la BBC sau la TV5 ca trebuie sa fie presa. Presa din Romania se face acum dupa ureche, in majoritatea cazurilor. ipocrizia, nonvaloarea si mirajul lucrului obtinut usor, fara specializare guverneaza. Din fericire mai exista si exceptii. Astea imi dau sperante. Publicul se educa. Cred ca este o faza doar. De noi tine sa treaca mai repede. Altii au trecut repede, dar noi functionam pe principiul mamaligii. Deh!
Am scris o groaza. Mi-a facut bine sa scriu. Ar fi putut fi mai scurt, dar nu asta mi-am propus. Daca nu am fost suficient de concisa, de clara in exprimare va astept la comentarii. Multu' Lia pentru spatiu alocat. Voie buna.
Irinuca, draga mea, spaţiul alocat îţi stă oricând la dispoziţie :) M-a bucurat enorm pasiunea ta care ţâşneşte din tot ce ai scris, dar m-a întristat peste măsură ideea că tu şi prea puţini alţii sunteţi excepţii care întăresc o regulă. Eu mănânc foarte rar mîmăligă şi e singurul fel de mâncare pe care nu îl gătesc, aşa că mi-e tare greu să mă raportez la "principiul mămăligii".
RăspundețiȘtergereOff topic, da-mi te rog un mail să stabilim detalii despre cum şi când o invadăm pe Lavinia :)
Lia draga mea,
RăspundețiȘtergereiti multu' mult pentru spatiu acordat la tine in casuta. La cit am scris am senzatia ca si cum am cuprins aproape toata casuta. Stiu ca esti generoasa si ca locsorul are usile larg deschise. Am sa mai vin, dar las sa treaca ceva timp ca sa decongestionam locul in favoarea altora.
Off topic...ai pe mail date solicitate...de abia astept sa o invadam...
RăspundețiȘtergere