Kafka? Un neinspirat

Pe principiul "toate mi se-ntâmplă numai mie şi maşinii mele", nu mi-au ajuns aventurile recente şi nici boala costisitoare. Ieri am mai bifat una, pe care chiar n-aş fi vrut să o cunosc.
De un an jumate, parchez aproape zilnic când merg la birou, pe acelaşi trotuar. Cât mai strâns posibil, să aibă şi pietonii loc, să nu incomodez traficul. Pe acelaşi trotuar e şi un hoteluţ, cu 3 locuri aranjate pentru ei. Nici un semn, nici o interdicţie. Ieri pe la ora 11, mă sună un coleg. "Iţi ridică maşina!" Am fugit ca o nebună, în fustiţă şi pantofiori, o prinţesă, ce mai, în mijlocul străzii. Unde Frieda era deja legată pe o platformă. Mă agăţ de geam: "nu vă supăraţi, e maşina mea! Vă rog trageţi pe dreapta că plătesc pe loc, să-mi daţi maşina". A fost ultimul meu moment lucid şi teoretic calm. Răspunsul a fost halucinant: "nu se poate, noi suntem în misiune". Doi metri mai în spate, o doamnă reuşise să îl convingă pe cel cu platforma să îi coboare maşina. "Plătesc pe loc, daţi maşina jos, că se poate". Aceeaşi mutră nespălată, de mârlan infect: "La Afumaţi maşina. Altfel nu se poate. Noi suntem în misiune". Ce pu... biiiip biiiiiip mă-tii de misiune, bă, căcatule??? Sun la dispecer, că măcar atât aveau şi ăia pe platformă, numărul de telefon. Spun ce şi cum. "Mda, ghinion, doamnă, veniţi la Afumaţi să plătiţi amenda şi vă dăm imediat maşina. Dar dacă aveţi alte probleme, e poliţia acolo, vorbiţi cu ei". Mă duc zăludă spre cei doi poliţişti care stăteau cu mâinile în şold, în timp ce alte biete maşini erau încărcate barbar, cu chingi periculos de subţiri, pe platforme. "În ce bază ridicaţi maşinile astea?" Privire imbecilă. "Că sunt puse ilegal". Îi arăt trotuarul unde avusesem eu pe Frieda. "Acolo nu e nici un semn de interzis!" Rânjet de dobitoc care are un moment de superioritare. "Ia uitaţi-vă mai bine". Pe jumătate ascuns, apăruse de ieri, după cum am aflat ulterior, un semn de parcare interzisă exact în faţa hotelului. "Frate, dă-mi amendă, dar nu îmi lua maşina! Cine îşi asumă responsabilitatea pentru jaful ăsta?" Răspuns lămuritor: "Noi suntem doar observatori, primăria, ăăăă, întrebaţi la firmă". CE FIRMĂ??? Sun iar la telefonul 9671. Aflu că firma ciorditoare de maşini se numeşte Supercom. Şi că nu am ce face, mă duc la Afumaţi unde sunt ei şi după ce plătesc amenda, îmi iau maşina. Cât e amenda? "Păi, dacă veniţi azi, e 530 de lei". WHAT??? "Păi, ridicat, transportat şi depozitat o zi". Dar vin în maxim 2 ore, de ce o zi de depozitare? "Donşoară, în secunda în care a intrat pe poarta noastra, se consideră că maşina e depozitată o zi". Încep să înjur. "A, am uitat" îl simt pe cretin rânjind "trebuie să plătiţi şi amenda contravenţională la poliţie". Închid telefonul şi dă strechea în mine. În mijlocul străzii, printre platforme care ridicau maşini, încep să urlu la poliţişti şi la mârlanii de la firmă. Înjur cel mai urât cu putinţă. Scuip. Blestem. Am simţit că îmi pocneşte o venă în cap.

Mă întorc în birou. Cu greu mă liniştesc cât să pot fi coerentă. Mă apuc de căutat. Firma Supercom, patron mare jmenar PSD Ilie Ionel Ciuclea. Care, firesc, se pupă pe gură cu alt penal, super primarul Onţanu. Aflu şi că, în ciuda faptului că la nivelul Capitalei există un proiect de hotărâre vizând ridicarea maşinilor parcate ilegal, care a fost supus de mai multe ori aprobării Consiliului General, dar de fiecare dată consilierii au refuzat să-l discute pe motiv că nu este oportun şi că ÎNCĂ NU EXISTĂ LOCURI DE PARCARE SUFICIENTE, la sectorul 2 s-a aprobat Hotărârea 107 a Consiliul Local, cum că să se ridice maşinile care blochează accesul, intersecţiile, trecerile de pietoni. La fel s-a întâmplat şi în sectorul 3 şi 6. Dar, dacă în 3 se poate lăuda Negoiţă că a amenajat vreo 100.000 de locuri de parcare, în 2 unde lucrez şi în 6 unde locuiesc s-au amenajat maxim 8.000!!! Şi sigur nu în zona Rosetti, Armenească şi zecile de străzi adiacente!!!

Plec nebună spre Afumaţi. Cu bietul tata, cel mai drăguţ şi blând om din lume. Care de data asta spumega. După cum era firesc şi logic, ţinând cont că oamenii vin DIN Bucureşti să-şi recupereze maşinile, Supercom se află pe partea cealaltă a drumului, cu panoul firmei cu faţa spre celălalt sens, cel de intrat ÎN Bucureşti. Noroc că ştiam că lângă respectiva intrare spre firma piz... mă scuzaţi, e un dealer mare Dacia. Doar pentru a ajunge la locaţie, a încălcat tata o regulă de bază în trafic: a întors în plin drum cu două benzi, peste dublă linie continuă. Chiar nu ai cum altfel!

La poartă, 3 rahaţi mârlănoşi care zăceau pe scaune şi se uitau la tv. Spun despre ce e vorba. Mi se cere buletinul. Tata comentează: "vezi, când vii la hoţi acasă, te legitimezi!" Unul din cretini se bagă în vorbă. "Nu durează mult, donşoară, să vă învăţaţi minte". Mă reped direct în beregata lui. Îşi cere scuze că a vorbit fără să fie întrebat. Primul ghişeu: Poliţia. Un puştiulică în uniformă, altul în civil. Aceeaşi poveste, cine îşi asumă responsabilitatea, unde sunt copiile după dispoziţia de ridicare, procesul verbal de custodie, nota de constatare. Patru ochi clipesc bovin la mine. "Ştiţi, noi doar vă facem chitanţa de contravenţie, că aţi oprit în loc nepermis". Ok, cu asta sunt de acord. Am greşit, îmi asum vina. Dar unde scrie negru pe alb că am blocat ceva încât să mi se ridice maşina? "Domnişoară, noi nu, ştiţi... ăăă, noi doar vă tăiem chitanţa de contravenţie, puteţi să o contestaţi în termen de 15 zile la Judecătoria sector 2". Nene, tu îmi dai amendă că am staţionat aiurea. Şi 3 puncte de penalizare. Pe astea mi le asum. Dar eu vreau să ştiu DE CE mi s-a ridicat maşina!!! "Păi, vedeţi la firmă sau la primărie?!" Omu era clar pe lângă. Vreau copii după procese verbale şi constatări. "Nu se poate. Vi le dăm doar dacă faceţi contestaţie". WHAT??? Mă uit în ochii lui şi îi spun calmă: "Aveţi la nici 10 metri de ghişeu un rezervor mare de gaze pe care scrie maaare ATENŢIE! Pericol de explozie! Nu vă e teamă că cineva nebun ca mine ar putea să arunce un chibrit să vă sară în aer?" Un zâmbet strâmb se şterge rapid. Panică. "De ce, donşoară, să ne aruncaţi în aer? Ce-am făcut noi?" Sunteţi incapabili să daţi un minim de explicaţii logice, clare şi concise, sunteţi parte dintr-un sistem abuziv şi aberant, sunteţi slujbaşi la un mafiot ordinar şi un primar de aceeaşi teapă, nu vă asumaţi un minim de coloană vertebrală ca purtători de uniformă. Cei doi se uitau şocaţi la mine. Mi-am luat amenda şi am plecat la următorul ghişeu. De data asta, al firmei minunate. O cucoană. Îmi smulge amenda din mână şi începe să bată la casa de marcat. "Doamnă, înainte să plătesc, aş vrea să văd şi eu rapoartele, constatările". Dementa începe să urle, fără preaviz. "Eu sunt casieră!!! Mie îmi dai bani, nu mă întrebi de hârtii!" Bag capul în ghişeu şi îi spun printre dinţi: dacă mai ridici tonul, îţi rup beregata! Cu voce chiţăită, mă direcţionează spre al treilea ghişeu (să ne înţelege, aceste ghişee de fapt sunt ca nişte veceuri ecologice, nişte containere de plastic), "la don director".

Al treilea container. Doi neni fumau. Unul la telefon, celălalt se juca Zuma. Le explic lătrat ce vreau. "A, ne pare rău, nu se poate să vă dăm copii după rapoarte. Şi nici imagini video. Doar dacă ne daţi în judecată". Mă mai agit 2 minute, bag nişte poveşti cu legi şi drepturi de plătitor de taxe. "Pentru dumneavoastră, vă pot arăta originalele, dar nu şi imaginile video şi nici nu vă pot da vreo copie". Ieşim şi ajungem iar la miliţienii bovini. De unde apare raportul şi constatarea! "Mă mai întrebi de ce aş pune foc la rezervorul de gaz?" i-am spus deja obosită. Mi se spun şi sumele pe care le datorez FIRMEI, nu primăriei: ridicat auto-154,70 ron, transport auto-154,70 ron, depozitat auto 24h-214,20 ron. "Pe internet am găsit alte sume, unde e metodologia prin care sunt aprobate? În plus maşina e aici de 3 ore, nu de 24". Iar clipit des şi bovin. "Aici sunt afişate tarifele corecte,pe net n-au fost actualizate". Băi, nene, îţi baţi joc de mine în continuare? Aia nu e metodologie, e o foaie scoasă la imprimantă cu nişte cifre! "Dar veţi primi bon fiscal. Şi e plata pentru 24 de ore de depozitare, că nu e hotel cu ora. Hăhăhă!" Ce-a fost la gura mea mi-e ruşine, sincer, să reproduc. Şi sper să nu mai înjur vreodată în halul ăla. Bietul tata, pe car el-am mai şocat cu ieşirile mele şi în alte cazuri, m-a luat de după umeri şi le-a spus doar atât: hoţi ordinari!

Am găsit-o pe Frieda între alte maşini furate. "Sigiliul" de care tot auzisem că îmi va fi rupt după ce plătesc s-a dovedit a fi ceva ce m-a făcut să râd ca o nebună dementă. O sforicică! Înfăşurată pe biata Frieda de dacă ar fi fost roşie (sfoara) ar fi arătat ca un cadou. Un cadou prăfuit şi noroit, cu dâre de la chingile sinistre.

Am demarat ca la Formula 1. Cu scârţâit de roţi şi praf în urmă. La poarta de ieşire, barieră mare. Şi primul portar care îşi permisese să se bage în vorbă cu mine. M-a salutat şi mi-a verificat că am plătit. Şi a ridicat bariera. "Să îi transmiţi patronului tău ăla mare că îi doresc să se ţină bine pe picioare, cât să îl ajungă toate blestemele noastre, până o ajunge să se târască prin noroiu ca un vierme". Ochi beliţi. "Băăă, coaie, să nu uiţi EXACT aşa să-i spui. Sictir!"

Am vorbit cu prietenul meu, avocat. Care mi-a spus că nu voi avea câştig în instanţă. Era totuşi un semn de interzis. În plus, la harababura legislativă, chit că se fac abuzurile astea în baza unei hotărâri locale, tot nu câştig. Şi mai durează şi mult. Dar dacă vreau eu să mă hărţuiesc cu ei ... Azi am plătit şi amenda contravenţională. Jumătate din 240 de lei.

Dacă vă spun, pe final, ce m-a înnebunit ieri, mai tare ca orice, o să râdeţi de mine. Nu banii pe care i-am dat, noroc cu tata, că eu sunt înainte de salariu. Nu drumul prin praf şi mizerie. Nici măcar birocraţia sinistră şi imbecilă şi faptul că banii ăştia enorm de mulţi nu ajung la primărie, ci la firma unui alt nenorocit de politician. Moţul la căcatul de ieri a fost pentru mine atitudinea celor 4 poliţişti întâlniţi. Aş fi vrut să se uite unul dur la mine, să îmi spună: "femeie, ai greşit, plăteşti! Nu te iei în gură cu mine. Reprezint o autoritate, deci respectă-mă!" I-am înjurat, i-am spurcat, am scuipat înspre ei. Şi n-au avut un minim de coaie să mă ameninţe măcar!

P.S. La o mai profundă căutare, mi-am dat seama că blestemele mele s-ar putea lovi de un scut de apărare. Soţia stimabilului patron al SC Supercom SA, Ilie Ionel Ciuclea, este patroana "spirituală" a corului bisericesc "Divina Armonie"! Deşi la câte blesteme primesc zilnic, ar avea nevoie de o întreagă armată de îngeri şi tot n-ar fi de-ajuns.