Analiză blondă de actori şi castinguri recente

Dragă jurnalule, IARTĂ-MĂ!!! Nu ţi-am mai scris de prea multă vreme. Sper că ştii că am fost foarte ocupată. Am fost şi eu ambasadoare cu Andreea Marin şi am făcut multe. Bine, hai, ţie pot să-ţi spun adevărul. De fapt, am fost amândouă la o clinică pentru vedete, să ne facem nişte mici îmbunătăţiri (eu nu aveam nevoie, dar ea e plină de celulită, fată!). Aşa că să ştii că poza aia din Libertatea cu Papa e de fapt făcută la muzeul figurilor de ceară.

Dar să revenim. Măi, jurnalule, măi! Fată, câte s-au întâmplat în perioada asta!!! Şi toate cu aer de covor roşu de Oscar. Ce promenadă de personaje şi artişti celebri! Dar şi ce surprize!

De departe cea mai centuristă politiciancă, de profesie actriţă, dacă nu ştiai, e Lavinia Şandru. Oare fata asta nu se mai satură de cât şi-o ia? Băselu a trimis-o pe centură, Guşă şi-a făcut toate mendrele cu ea şi degeaba, acu şi bătrânul Ilici o face paraşută. Fată, tu chiar nu-ţi dai seama că n-ai oole lu Nuţi?
Că tot vorbeam de lup, Cozminel Guşă nu s-o fi săturat nici el de veşnicul rol de traseist viclean băiat de curte reeşapat? Iar la PSD? Na, că ţi-o dă şi ţie nea Nelu, să îşi mai închipuie cineva că moşu o sta pe bancă în faţa casei doar să aştepte pensia. „Nu avem nevoie de mercenari în partid. Ar fi o mare greşeală să apelăm la străinaşi şi la mercenari. PSD nu este un partid de handicapaţi şi nu are nevoie de ajutorul lui Guşă". Urmare? A mai auzit cineva ceva după asta de cuplul de taină Guşă-Şandru? Vorba aia, pe curvă când o scuipi, ea zice că plouă.

Din ciclul cele mai stupide filme cu buget exagerat de mare, am revăzut, a mia oară, producţia „cea mai ghinionistă echipă de fotbal – naţionala României”. Deşi „băieţii şi-au făcut datoria”, „sârbii nu au avut tactică” şi „presa vede doar părţile negative ale acestui meci”, băeţii şi-au luat-o cu 3-2. Şi de la austrieci cu 2-1. La asemenea performanţe, mi s-a părut absolut firească reacţia Cezarului lovit de Brutus, acest William Wallace de Dâmboviţa, pe numele lui bă, Piţi: „cei care au venit la Klagenfurt ca să-mi strige demisia sunt nişte beţivi şi nişte drogaţi, au fost trimişi special pentru asta”. Să înţeleg că Mutu şi Lobonţ n-au mai răbdat.
Ca să rămân în zonă, în loc să-i tremure şi lui puţin brăcinarii că poate ajunge DNA-ul şi pe la el, Albă-ca-Zăpadul futebolului autohton, Ză Godfazăr Mircea Sandu, oftează melanocolic spunând despre şefii şi arbitrii reţinuţi de DNA: „Sunt şi mai trist acum! Dacă s-au apucat să facă ceva de genul ăsta, măcar, dracu’, să fi fost deştepţi!”. Aşa e, Naşule, că de proşti care să mai iasă şi ei în stradă de bucurie, e plină ţara.

Premiul Oscâr(bă) pentru cea mai independent susţinută de toată lumea fată a lui Zmeus, îi revine pe meritatelea Elenei Băsescu. Strălucitoare, pe covorul roşu, dacă ar putea (fizic) vorbi, sunt convinsă că ne-ar spune lucruri frumoase şi elocvente. Dar pentru că nu poate, îl lasă pe unchiaşul ei, mustăciosul frate de Zmeus, să o dea la tot cartierul: „Ori îţi faci meseria, ori eşti un găozar ca alţii, cum bine v-a zis frate-miu“. Oare la Băseşti de Paşte, în familie, ce s-o vorbi la masă?

Cel mai bun film documentar pe teme botaniste trebuie să fie lupta subtilă dintre un Crin şi o Dudă pe prietenia şi banii uleistului Patriciu. Oare o fi vreo legătură cu mult aclamatul „There will be blood”?

Şi dacă tot am ajuns aici, nu pot să nu îţi spun, măi, jurnalule, despre cum e cu cel mai tare casting pentru cel mai tare rol de anul ăsta: Făt-frumosul care să se ia la trântă în ciorapi, bîte, ace, bice şi carice cu Zmeus la toamnă. Dacă prezenţa în cărţi a Crinului nu e mare surpriză, apariţia fulminantă, peste rând, a lui Radu Duda e. După ce acum 5 ani păpuşarii din umbră (probabil conspiraţioniştii iudeo-masoni sectanţi cu care ne tot ameninţa Vadim încă de acu mulţi ani) au trimis-o pe marţafoaica de Lia Roberts, acu ce s-au gândit? Hai să aducem ceva sânje albastru pe primele pagini ale ziarelor, că de atâtea ţâţe şi cururi de piţipoance s-or fi săturat şi românaşii. Şi uite aşa a apărut pe marea scenă românească, fostul mare actor, Radu Duda. Care nici n-a fost securist, după cum spune el: „Eu nu am colaborat cu Securitatea. (...) în 1986 (...) s-a încercat racolarea mea. Am refuzat politicos şi de atunci nu am mai fost contactat”. Că doar ştim cu toţii că la refuzuri politicoase, securiştii, care erau nişte domni fini, nu mai insistau. După ce şi-a injectat o călimară de cerneală în vene şi s-a aciuat în familia regală făcând femeie serioasă din Margareta (pe principiul "nu-i frumoasă, da’-i bătrână"), după ce a fost timp de şase ani subvenţionat de statul român cu aproape 1 milion de euro pentru a face lobby şi pentru a promova România peste hotare (printre multele ţări vizitate fiind şi Groenlanda, tocmai la Polul Nord, unde probabil a făcut lobby la Moş Crăciun să nu uite adresa României „în sud-estul Europei, undeva pe dreapta, până în Rusia”), ce s-a gândit prinţul nostru, plictisit de atâta treabă? Să se bage la casting pentru rolul de cel mai tare cur pe buda, pardon, tronul Cotrocenilor. Din discursurile sale docte, diafane şi nobile, care m-au făcut să văd în cap un scenariu de schimbare a tătucului de tip pupat pe creştet şi băi de mulţime cu un conducător de tip nou, un fel de împărat în hainele cele noi, am reţinut o întrebare retorică: „în ce stat-republică (cel puţin din Europa) mai este implicată Casa regală aşa de adânc în dezvoltarea durabilă a ţării?” Ăăăăă, NU în România, sire? Zic şi io. Oare dacă Băselu ajunge în turul 2 cu el, o să-l întrebe, ca pe Năstase acu 5 ani, dacă e gay? Nu de alta, dar la ce "mişcător, emoţionant şi plin de inspiraţie" i s-a părut Brokeback Mountain, am putea să cam intrăm la bănuieli. Nu c-ar fi ceva rău în asta, Doamne fereşte!

Dacă premiul pentru cel mai contestat (ca personaj şi discurs) îi revine lui Băselu (dacă n-a zis nimic despre Moldova, n-a simţit durerea fraţilor, dacă ar fi zis de Voronin, ne-am fi trezit cu Armata 14 şi super armata rusă peste noi, dacă a zis „lăsaţi moldovenii să vină la mine!”, că cică îşi pregăteşte alegători proaspeţi. Băăăă, ce mai vreţi de la bietu om, săracu?), premiul pentru cel mai sinucigaş personaj (auto)victimizat îi revine lui Adrian Năstase. Care, din postura de curat ca lacrima, bebeluş abia născut, îşi dezgoleşte pieptul pufos şi spune: „Sugerez ca Traian Băsescu să dea un decret. În articolul 1 să scrie: Adrian Năstase este vinovat şi în articolul doi să scrie: Adrian Năstase să fie împuşcat!” Ahhh, ţaţo, ţine-mă că leşin! Cât eroism! Câtă bărbăţie! La ce umor fin are Zmeus, nu m-ar mira să-i răspundă: „OK, stai să treacă sărbătorile, că am nişte icoane de pupat şi se rezolvă. Hăhăhă!”.

Dragă jurnalule, cu emoţie în tastatură, am ajuns şi la premiul cel mare la spectacolul de circ de luna aceasta. După ce a rămas rapid fără averea neimpozată cu care se lăuda, după ce Steaua s-a făcut de cacao în nenumărate rânduri, după ce până şi mentorul şi creatorul lui, guzganul Hrebenciuc a preferat să se interneze cu ulcer în spital decât să mai stea după fundul lui, dar mai ales după ce l-a mâncat la hemoroizi să îl dea în gât pe un anume Puiu, cel mai faimos cioban al neamului, Gigi Becali, câştigă de departe şi fără concurenţă, premiul de cel mai crucificat Chees-ăs Christ Superstar al neamului! (Ropote de aplauze, câtorva femei li se rupe apa, badigarzii plâng în hohote). Cade cortina.

Jurnalule, cam atât pentru azi. Mă duc să văd ce face Ţiţi la bucătărie. Că s-a întors special acasă dintr-o delegaţie foarte importantă în Maldive, doar ca să-şi tranşeze singur mielul şi să vopsească ouăle. Te pup