Ce-a făcut Vulpea la Sibiu?

Când am plecat la Sibiu, n-am spus de ce fac drumul ăsta. Am păstrat misterul. Şi nu degeaba. Cu riscul de a dezamăgi anumiţi oameni şi de a şoca alţi oameni, ei, bine, n-am fost la Sibiu la Festivalul de teatru. Unde, oricum, la Faust nu am mai găsit bilete. Dar am ascultat şi am dansat pe muzica unor coloraţi muzicanţi (Taraf Goulamas). Şi mi-am promis ca la următorul festival să nu mai ratez nimic.

Deci, unde am fost până la urmă? Pentru că Vulpea e om cu pasiuni multe şi diverse, tare m-am bucurat să aflu acum vreo două luni, că la Sibiu va avea loc prima ediţie din România a unei convenţii internaţionale de tatuaje. Minunatul şi extraordinar de talentatul nostru prieten Teo, cu salonul lui Industrial tattoo, participa ca artist. La Transilvania Tattoo Expo. Normal şi firesc, eu şi gagicul am decis să mergem şi noi. Din păcate, ultimul meu tatuaj e încă în lucru şi nu ar fi putut fi finalizat acolo (aşa cum cer regulile concursului), aşa că nu am putut participa. În schimb, n-am fost în viaţa mea aşa de fotografiată şi apreciată! Din spate, fără mutră, normal. Şi nu pentru cât sunt eu de minunată, ci pentru cât de frumos e lucrat îngeraşul meu. Gagicul a participat şi cu braţul şi cu piciorul, cu care a şi câştigat pentru cel mai bun Japanese Tattoo. Teo a mai câştigat şi pentru cel mai bun tatuaj color, superba navă cu minuţioase detalii (o puteţi vedea în galeria foto de mai jos).

Ce pot spune despre Convenţie? Cu unele scăpări, cauzate de faptul că au fost prea multe detalii de care să se ocupe un singur om, îl felicit sincer pe Ovidiu (tattoo artist sibian) pentru eveniment. Şi mă bucur foarte tare că a avut loc la Sibiu şi nu în Bucureşti. Ne-am amuzat puţin că ideea de tatuaje la noi în ţară încă e foarte legată de ideea de muzică rock, piele, cranii şi ţinte. Mai avem până vom ajunge, atât la nivel de execuţie, cât şi la nivel de cerinţe ale clienţilor, la ce se întâmplă afară. La noi abia se experimentează culoarea. Încă se cer cu preponderenţă cranii, oase, cruci, tatuaje alb-negru sau doar fluturaşi şi floricele de către fete. Dar e muuult loc pe "piaţă" şi multă deschidere. Ceea ce e extraordinar. De-asta m-am bucurat că evenimentul a avut loc la Sibiu şi nu la Bucureşti. Pentru că am văzut, în afară de pasionaţi, mulţi vizitatori curioşi, care sunt convinsă că nu avea nicio legătură cu filosofia tatuajelor, dar erau curioşi, deschişi, încântaţi, bucuroşi să vadă astfel de manifestări. N-am văzut nicio mutră scârbită, strâmbă, pufăită, agresivă, n-a existat nicio idee de agresivitate sau tensiune. Ceea ce, sunt convinsă, la Bucureşti nu s-ar fi întâmplat.

Au fost 3 zile pline, agitaţie, culoare, distracţie. Artişti din 10 ţări. Căldură, muncă, inspiraţie. Mi-a părut rău că n-am apucat să-mi fac şi un tattoo mic, de amintire, dar gagicul a reuşit. S-a împrietenit cu artistul polonez, Kuba, şi şi-a făcut un foarte haios şi colorat creion. Urmează restul :)

Strict convenţia (că despre restul întâmplărilor, în episodul de mâine) a meritat drumul la Sibiu. M-a bucurat tare mult că în sfârşit se întâmplă aşa ceva şi la noi. Mi-au plăcut oamenii, deşi printre artiştii autohtoni am văzut şi ceva mutre cu nas pe sus, chiar dacă nu era cazul. Străinii mi-au dovedit încă o dată că ştiu să se distreze şi nu au idei preconcepute (cel puţin, nu legate de România). Abia aştept să călătorim şi noi la convenţii pe afară şi sper din suflet ca evenimentul de la Sibiu să se facă şi la anul. Cu şi mai multă energie şi pasiune. Pentru că desenele permanente pe piele sunt parte din pasiunea mea şi ceea ce sunt.

Galerie photo Sibiu Tattoo convention.