Oameni darnici - primele rezultate

Hei, hei, oamenilor, am ajuns şi la primele misiuni îndeplinite, primele drumuri la destinaţie.
Acum 2 săptămâni am fost la Chitila, la surori. O zi înfiorător de fierbinte. Când am intrat la ele în curte, parcă am păşit în altă lume. Copaci, verdeaţă, zâmbetele lor largi. "Lia, you came back!". Femeile astea continuă să mă uimească. Trăiesc alături de copii cu minte chinuită în trupuri schilodite de adulţi, care nu vorbesc, nu raţionează, doar zac sau urlă. Iar ele îi spală, îi îngrijesc, îi mângâie în continuu, mereu de la capăt, cu o dragoste care depăşeşte limitele. Şi sunt mereu zâmbitoare, unele chicotesc ca nişte fetiţe. Şi de data asta bieţii băieţi, cei foarte puţini care se pot mişca, au venit curioşi la mine, m-au tras de păr şi m-au lovit cu palmele peste umeri. Nu tare. E modul lor de a interacţiona. De 100 de ori să mai merg la ei şi tot nu voi scăpa de nodul din gât.
Le-am dus, în afară de haine, făină, zahăr, ulei, orez, detergent de haine şi pentru vase, de spălat pe jos sau wc-uri, clor, săpun, pastă şi periuţe de dinţi, hârtie igienică, biscuiţi şi napolitane. Măicuţele mi-au zic să exact de astea aveau nevoie.
Toţi cei de acolo sunt cazuri fără speranţă, dar măicuţele mi-au spus încă o dată ce fac ele în esenţă, după modelul Maicii Tereza: îi spală, îi îngrijesc, le oferă puţină demnitate, pentru că toate fiinţele au dreptul să moară decent. Nu am făcut şi nu voi face vreodată poze băieţilor. Nu se cade.
De data asta nu am putut face poze cu surorile pentru că, până am terminat cu dusul lucrurilor s-a făcut ora de rugăciune. Ne-am îmbrăţişat şi la despărţire, când le-am spus că ne vom revedea curând, mi-au spus aceleaşi vorbe senzaţionale: "Pray for us". Şi voi pentru noi.
Doresc să-i mulţumesc în mod special mamei mele iubite care, pe căldura aia insuportabilă, a stat o oră blocată pe şoseaua de centură pentru a veni să mă ajute, cu sacii de lucruri depozitaţi la ei acasă.

Acum două zile, joi, am făcut al doilea drum, la Casa Soarelui. M-a însoţit drăguţa de Irina. Acolo ne aştepta Kitty, una din cele două fete asistent social care lucrează cu copiii. Nici nu m-am dat jos din maşină bine, că mi-a sărit în braţe Alexuţa, o fată slăbuţă şi veselă, care se bucura că mă vede. S-a uitat pe rând la toţi sacii, dar cel mai mult i-a plăcut brelocul meu de la chei, un miel. I l-am dat. Şi ea a insistat să ne arate jucăria ei prferată, un îngeraş de la ou kinder. Ne-a ajutat cu lucrurile şi Ionuţ, care ne-a zâmbit tot timpul şi ne-a mângâiat pe umeri şi s-a bucurat că l-am pupat. Mai erau şi alţi copii, dar au stat deoparte. Dar vedeta a fost o zgaibă de băieţel de 3 ani, un copil abandonat, dar foarte iubit şi alintat aici, care s-a suit direct la volanul Friedei şi mi-a spus poruncitor: "cheile!". S-a lăsat cu greu convins că mai are de crescut până va putea conduce, după care s-a concentrat pe bobo. Pentru că este un copil sănătos mintal, va fi curând mutat în alt mediu, unde să se poată dezvolta normal.
Lor le-am dus hăinuţe, dulciuri şi sucuri şi voi reveni curând.

Tot în perioada asta am luat de suflet şi 3 familii, cu copii şi situaţii dificile. Am trimis deja pachete fam. Buzdea la Târgu Neamţ şi fam. Vasilache, lângă Vaslui. Mai am de mers, peste 2 săptămâni, la Niculina, lângă Bucureşti.
Fam. Vasilache are 4 copii, un bebe mic şi 3 fete frumoase, cuminţi şi deştepte, dar care suferă pentru că nu au cu ce merge la şcoală. În afară de ce le-am trimis deja (haine, încălţări, săpun, pastă şi periuţe, detergent pentru mami), de cele 3 fetiţe de 10, 12 şi 14 ani vor avea în mod special grijă Iuliana şi Ioana, care mi-au dat bănuţi ca să le cumpăr cele necesare pentru şcoală. Le voi lua uniformă şi rechizite şi s-ar putea să fac chiar eu un drum până la ele.

Tot săptămâna viitoare mă voi vedea şi cu tinerii cu hiv. Lor le-am cumpărat deja perne, prosoape, săpun, tampoane, deodorant, şampon. Sunt foarte mândră să vă spun că doi băieţi şi cele două fete cu care vorbesc eu săptămânal, prietenele mele, şi-au găsit de muncă şi îşi câştigă singuri bănuţii lor. Şi sunt în continuare şi voluntari la ARAS. Cu cele două fete voi ieşi şi la o îngheţată, vor să facă ele cinste.

Prin 18-20 august o să ajung şi la căminul ţinut de fraţii Marist, să duc calculatoarele, hăinuţele şi cărţile. Între timp să văd cum reuşesc să adun şi bibliotecuţa donată de nişte oameni drăguţi.

Dragilor, sâmbătă pe 15 august, facem drumul la copiii părintelui Tănase, la Valea Plopului şi Valea Screzii. Datorită celei mai drăguţe Monici din lume, am aranjat deja ca sacii şi lucrurile să le ducem cu o dubiţă. Dar acolo e şi un loc superb şi 250 de copii care vor să se joace şi să fie pozaţi. Aşa că vă invit cu drag, dacă nu aveţi altceva de făcut, să veniţi şi voi. Care aveţi maşini, daţi un semn, să mai luaţi şi câte un extra pasager cu voi. Plecarea va fi sâmbătă pe la 10 dimineaţa, întoarcerea vedem noi. Vă rog mult, scrieţi-mi aici sau pe mail dacă mai aveţi lucruşoare sau bănuţi de dat şi dacă doriţi să veniţi cu noi, până miercuri-joi, să mă pot şi eu organiza.

Vă pupă fata şi vă mulţumesc încă o dată pentru tot!