Vulpea lepşuită. Again

Pentru că deşi eu sunt în concediu de o săptămână, dar am alergat mai mult ca la program, simt venirea weekendului cel puţin la fel de încântată. Şi dacă tot am trăit emoţii foarte puternice, dar m-am şi supărat puţin, m-am gândit eu că pentru începutul ăsta de weekend să adopt zicala "decât să ne supărăm, mai bine-un cântec vesel să cântăm". Sau măcar o poezie să recităm. Şi să ne relaxăm. Pam pam!

Am rămas datoare lui Rhodos cu o leapşă. Nu prea e genul meu, că eu eu sunt din aia de dacă îmi spunea un băiat o poezie eu îi dădeam cu flit, că era prea moale pentru mine, dar încercăm, să vedem ce ne iese. Zice aşa:
1. Care a fost prima poezie citită?
Hmm, citită de mine au fost două de fapt, deşi ar fi trebuit interzise copiilor. "Căţeluşul şchiop" şi "Gândăcelul" de Elena Farago, care cred eu că a fost abuzată în copilărie, altfel nu se explică. Astea două plus "Puiul", nuvela citită "ilegal" la 5 ani, când am găsit manualul de română a lu frate-meu, ar fi putut să mă traumatizeze pe viaţă. Dar prima poezie pe care am recitat-o a fost
"Un pitic atât de mic, făcea baie-ntr-un ibric.
De săpun s-a-mpiedicat şi piticul s-a-necat.
Vai, vai, ce păcat, că piticul s-a-necat!".
Doamne, şi asta e morbidă! Probabil se explică astfel de ce până la 16 ani mă îmbrăcam numai în negru.

2. Care a fost ultima poezie citită?
Ahh, o poezie genială, primită cu dedicaţie de la draga mea Imelda. De câte ori simte că se sufocă, de prea multă mizerie, de prea mulţi oameni proşti, pentru că nu înjură, ea spune "de-aş avea o scară". Cei care o cunosc, ştiu ce vrea să zică. Cred că voi prelua şi eu acest obicei, că prea se potriveşte.
"De-aş avea o scară...
Fu-tu-i scara mă-sii.
Să mă urc la cer
Şi să-i zic lui Dumnezeu:
Asta-i viaţă?
Fu-tu-i viaţa mă-sii
Omu cât trăieşte
Fu-tu-i traiul mă-sii
Se tot chinuieşte
Fu-tu-i chinu' mă-sii
Da şi când moare...
Fu-tu-i moartea mă-sii
Nici în cur nu-l doare
Fu-tu-i curu' mă-sii!"

3. Ai scris vreodata o poezie? Daca da, ce ai facut cu ea?
Hahahaha!!! Am scris o poezie cu Tovarăşu şi Tovarăşa şi partidul, că ne-a obligat tovarăşa de română în clasa a V-a. Şi a fost publicată în revista şcolii, faţă de aia a lu o colegă rivală care nu a fost publicată. Dar de atunci nici n-am mai încercat să fac versuri, deşi m-a lăudat tovarăşa şi am luat 10.

Frumoasa şi delicata leapşă poetică merge cu graţie mai departe către Monica , Rontziki şi Jane.

Şi ca să nu vă plictisiţi cât o să dispar în weekend (ca de obicei, de altfel), am mai fost lovită din două părţi de o altă leapşă, de data asta colorată. Atât doamna Vaca cea mai Verde, cât şi madam Monica s-au gândit să-mi facă asta, una dând cu albastru în mine, cealaltă (deşi nu e chiar culoare de bază :p) cu vişiniu.
Pasul 1. Se aleg obiectele din casă de culoarea asta şi se face o listă a lor

Pasul 2. Este scris un text mic, micuţ, mititel legat de unul dintre obiectele respective - textul poate să fie personal, obiectiv, poetic, sec, cifrat, simplu, complicat etc. Acest text se postează pe blogul personal împreună cu o fotografie a unui obiect colorat din lista de la pasul 1.

Pasul 3. Leapşa fiind colorată cea/cel care dă leapşa mai departe poate schimba sau nu culoarea în cauză. Singura limitare este să menţină condiţiile de la punctele 1 şi 2 . Pentru simplificare spunem că se alege o culoare din lista următoare: galben, verde, albastru, violet, roşu, oranj (am ales culorile de bază). Şi, normal, mai adăugăm că leapşa este data mai departe cu o singură culoare.
Pasul 4. Se dă "leapşa" mai departe la câte persoane se doreşte.

Boooon! Încep prin a spune că a trebuit să caut pe net cum arată exact vişiniul, pentru că eu la nuanţe sunt ca un bărbat, îmi spui de bej, ciclam, magenta, eu tot la un fel de mov mă gândesc. Am căutat prin toată casa şi sunt convinsă că tot ce am găsit (o lumânare, o floare de pâslă cu gărgăriţă pe o petală, un ren foarte amuzant de pus lângă brad) sunt roşii, chit că ceva mai închis. Singurul lucru ce aduce a vişiniu este ... o pereche de chiloţi (singura ne-tanga din garderobă) cu căţei pe ei, aduşi de Iulia din State de la Victoria's Secret (colecţia funny). Mi-a fost foarte greu să mă pozez!

Cu albastrul a fost ceva mai uşor, deşi am realizat că nu am chiar atât de multe obiecte, deşi albastrul mă linişteşte de minune. Tocmai m-am hotărât ca la anul să-mi fac pereţii aşa. Am vreo trei cămăşi în diverse nuanţe de albastru, un prosop foarte mare, mouse-pad-ul, o văzuţă mică de la ikea, dar am două obiecte albastre pe care le iubesc în mod deosebit. Un tablou cu o pisică din puncte, pictat de iubita vecinului meu Ştefan, care mi-a fost elev la meditaţii la engleză. Şi cel mai frumos dulăpior din lume, făcut special pentru mine de iubita mea cumnată Cati care face nişte lucruri absolut superbe, pe care le puteţi vedea şi de ce nu, comanda, la ea pe blog. Acum e în lucru la o ladă de zestre pentru mine, cu motive săseşti, absolut genială! Nu, nu-i un apropo!

Foarte haioasa şi colorata leapşă merge mai departe în varianta portocaliu pentru Antoaneta, varianta verde pentru Sabbra şi varianta roşie pentru Tiza Lia!