Frieda abuzată şi mecanicii mici dumnezei ocupaţi

În turbarea să ajung la toată lumea care avea saci şi lucruşoare de dat, am pierdut din vedere un aspect: eu pot să dorm 4 ore pe noapte, că recuperez în weekend, dar biata maşinuţă? Am tras de ea ca de un hamal şi m-am făcut că nu-mi amintesc că mai are şi ea ceva nevoi. Ei, bine, luni, ca orice femeie dată naibii care-i taie avântul omului de la început de săptămână, Frieda mea a început să dea semnale. Şi cum, spre deosebire de muieri, la maşini nu-i niciodată de bine când încep să se încingă, m-am trezit cu maşina plină ochi de saci, pături şi jucării, trăgând pe dreapta la primul loc unde scria "Service auto", că prea urcase ameninţător apa la 100 de grade. Service-ul era de alarme auto, dar tot m-am gândit că ştiu băieţii ăia ceva mai mult ca mine. A apărut un tip cu nişte ochi atât de şăşii de nu puteam să-l privesc direct, de frică să nu ameţesc. Am deschis capota. "Aaa, păi, nu mai aveţi apă, s-a încins şi de-aia iese fum". Fum??? Frieda are febră din asta grea şi eu nu am sesizat nimic??? Ce Vulpe ticăloasă şi nerecunoscătoare ...
Apare un al băiat în salopetă, de data asta cu ochi direcţi. "Haidi, bre, nu speria donşoara! Nu e fum, e abur că s-a încins. Vă punem noi nişte apă şi musai la mecanic cu ea". Da, să trăiţi!

Am ajuns bulversată şi cu un adânc sentiment de vină acasă. Am sunat cunoscuţii. "Un mecanic bun pentru fata mea! Rapid, nu contează banii, fără număr fără număr!".
De dimineaţă, în nici 5 minute, am primit următoarele răspunsuri: "Am vorbit cu mecanicul X, mi-a spus că are un bmw pe rampă şi abia peste două zile dacă o să poată". Următorul: "tipul mi-a zis să-l suni, poate te programează peste 3 zile, că acum are gipu unui mare şmecher pe rampă". La al treilea răspuns în acelaşi stil, cu un gip pe rampă, am cedat. Bă, da-le în mă-sa de maşini jmechere! Uite ce proaste sunt, de toate sunt pe rampă! Şi toţi mecanicii din Bucureşti sunt mai ceva ca doctorii. Geniali şi greu de prins. Că dacă nu pun ei curentu pă fire, mergem cu ratb-ul.

În spume, recurg la ultima soluţie. Frate-meu are un amic care e super mecanic, dar ştiam că omul lucrează la o firma maaare de maşini şi rar are timp şi pentru service-ul lui micuţ. Răspuns prompt: "să aducă maşina, văd ce-i trebuie, şi dacă are răbdare, mă întorc la 10 seara de la muncă şi o fac".

A naibii Frieda, în drum spre domnu doctor, cuminte, răcoroasă. Nu mai avea nimic! O caută omul în străfunduri. Diagnostic de răsuflat uşurată: "a rămas fără apă, dar nu a păţit nimic". După care continuă, de mi-a îngheţat zâmbetul pe faţă şi iar m-a apucat vinovăţia. "Da' uleiul şi filtrele cînde le-ai schimbat ultima oară?" Mă uit pe kilometraj şi încep să-mi trag palme. Când naiba s-au făcut 11 mii de kilometri??? Se uită domnu doctor atent, îmi spune ce trebuie schimbat. "Plăcuţele de frână te mai ţin cam 5-6 mii de km, ce facem?" Schimbam acum, că dacă-i bal bal să fie! Spre deosebire de toţi ceilalţi mecanici pe care i-am cunoscut până acum, acesta mi-a spus că se ocupă el de cumpărat filtrele şi diverse. O fi de bine, o fi de rău? Las maşina, omul pleacă la muncă, rămâne stabilit să ne reîntâlnim la ceas de seară.

Am stat cu emoţii, mi-am făcut calcule în cap dacă o fi nevoie să îmi vând vreun rinichi, dar pentru Frieda, orice. Pe la 11 jumate trecute fix, hai să iei maşina. Mă arunc într-un taxi, atât de emoţionată de îi spun şoferului "mergem să-mi iau maşinuţa din service!". Ăla se uită uimit "la 11 jumate noaptea??? Da' e un fel de macdrive?" Hai să mor io, o dată iau şi eu taxiul şi dau de aşa şofer spiritual! Ajungem la locaţie (moamă, ce s-a scumpit taxiul de când n-am mai umblat!). Frieda cuminţică, scormonită în adâncuri, deja era asamblată la loc. Şi se întâmplă neîntâmplatul, stimaţi telespectatori! Domnul doctor pune mâna pe furtun şi spală frumos şi delicat şi motorul! Şi îmi scoate şi toate crenguţele şi frunzele de astă toamnă din locaşuri unde eu credeam că sălăşluiesc deja nişte animăluţe. Şi mi-o dă pe gagică la final proaspătă şi luminoasă de zici că fusese la spa! Când îmi face nota de plată, cu bon, frumos, realizez uimită că atunci când mi-am cumpărat singură acareturile, cu 11 mii de km în urmă, mă costaseră mai mult! La ce servire şi servicii a primit Frieda, pot spune că manopera a fost un mizilic. Nu mi-am vândut nici rinichiul, ba am mai şi rămas cu o sumă bună în buzunar. Am zis săru mâna pe obraz celui mai simpatic mecanic din lume şi am plecat în noapte cu femeia mea îmbunătăţită care torcea ca o pisică bine hrănită şi alintată, pe şosele goale, pe răcoare. Run, baby, run!