Vulpea şoferindă, meschin bucuroasă şi pusă pe despuricat

Că tot s-au făcut trei luni frumoase de oamenidarnici, cu rezultate de care v-am povestit aici, aici şi aici, a venit momentul unui raport personal de activitate.

În primul rând, trebuie să vă spun că cel mai de nădejde ajutor a fost şi este draga mea Frieda. Care a adunat la bord 3500 km, adică de vreo 3 ori mai mult decât în mod obişnuit. Cam la fel şi factura de telefon. Au fost drumuri prin Bucureşti, de la un om darnic la altul şi la locurile unde am dus lucruşoare. Exact cât am făcut anul trecut în concediu Bucureşti-Viena-Praga-Budapesta-Sibiu-Bucureşti. Cu mândrie pot spune că orice s-ar întâmpla cu jobul meu de piarizdă, mă pot oricând reorienta spre taximetrie. Am avut astfel ocazia de a cunoaşte Bucureştiul profund, din colţ în colţ şi dintr-un capăt în altul. Să ştiţi că nu-i un oraş aşa mic! Iar dacă n-ar fi atât de lipsit de o linie arhitectonică plăcută, ar fi chiar mişto! Am dat de verdeaţă şi de flori, de părculeţe printre blocuri, iar zona Titan m-a impresionat în mod deosebit prin multul verde. Chiar şi al unui bloc ce mi-a luat ochii de era să îl pup în, mă scuzaţi, cur, pe cel din faţa mea. Mie personal mi-ar plăcea mai multe din astea. Fiind pe drumuri şi la 1 noaptea şi la 7 dimineaţa, am descoperit că se mătură şi se spală zi de zi, cam în toate cartierele. Când vor învăţa şi oamenii să nu mai arunce pe jos, am putea chiar avea un oraş curăţel.

Despre trafic, ce să zic (nou)? Pentru că e vară, lumea în concedii, nu mă pot plânge de aglomeraţii majore. Mai mult de juma de oră dintr-un capăt în altul al Bucureştiului, la ora 17, nu am făcut. Pe zmei am învăţat să-i evit, în special noaptea. Îi văd zburând în spate la 100 de metri, mă trag din drumul lor şi las orice orgoliu la o parte. Să moară ei sănătoşi! Pe unul singur l-am "ratat" (sau m-o fi căutat el bine), un ţigan într-un bmw cu număr de Franţa care, după ce mi-a tăiat foarte urât faţa, s-a oprit 10 metri mai încolo, la semafor, şi s-a dat jos să mă întrebe de ce îl înjur, că m-a văzut în retrovizoare. La aşa întrebare, ce puteam să-i răspund? Că la ce mi-a făcut se aştepta să-l felicit şi să-l pup pe frunte? Am mai schimbat câteva amabilităţuri, de data asta faţă în faţă (apropo, se holbau toţi la noi, dar să fie al dracu ăla de s-ar fi băgat în caz de ceva mai rău), după care ne-am văzut de drum. Pot spune acum că sunt călită în lupte. Până mi-o băga unul pistolul în gură, nu mă tem să trag frâna de mână şi să ies afară. Cu gura mare şi cu pumnii încleştaţi. Deocamdată văd că merge.
Sunt câteva categorii pe care e greu să le eviţi. Că sunt şi mulţi şi proşti. În ordinea numerelor de pe tricou, cei mai de rahat sunt taximetrişti. Se bagă aiurea, se uită urât, nu te lasă Doamne fereşte să te bagi, oricâte semnale şi semne ai face. Eu îi consider pericol public. Foarte aproape de taximetrişti sunt (persoanele de faţă se exclud, fireşte) şoferii de Logan. Chit că pe fundul unuia am văzut un abţibild foarte pios, nu a reuşit să-mi schimbe părerea. Am fost foarte supărată că nu am avut aparatul să-l fotografiez şi pe cretinul care, după schimbări de bandă halucinante, tăiat faţa tuturor, s-a oprit la semafor în fundul altei maşini. Pe spatele lui scria "Atenţie! Şofez prost". Redundand, dar tot păcat că n-am avut aparatul. Cu riscul de a fi acuzată de discriminare şi misoginie, declar pe propria răspundere: femeile conduc prost! Foarte multe dintre ele! Nu ştiu să ţină banda, nu folosesc oglinzile, pun frâne aiurea, ezită şi mai aiurea, au orgolii stupide. Dar cei mai derutanţi pentru mine rămân şoferii de weekend. Nişte poezii! 40 km la oră este o viteză greu de depăşit. Mijlocul străzii e locul perfect de a merge cu 40 la oră. Ajunge o maşină cât de cât mai aproape de ei, panică maximă, tras de volan brusc înspre maşina din cealaltă parte. Dacă nu i-aş bate şi i-aş trimite să meargă pe jos, mi-ar fi milă de ei. Sunt atât de inocenţi!
Cei mai kamikaze rămân, însă, pietonii. Nu oricare dintre ei. Ci nenii şi tantile cu sacoşe cu gogonele şi castraveţi care ies din piaţă. Probabil că sunt în misiune contra-cronometru şi de-aia nu trec niciodată pe trecerea de pietoni, se aruncă printre maşini, nu întorc privirea să vadă dacă vine vreo maşină. Nu, ei au un drum şi un ţel în viaţă: să moară la datorie. O astfel de doamnă mi s-a întins pe botul Friedei sâmbăta trecută, pe la piaţa Progresului. Uimitor, deşi ea a pus faţa pe maşină, sacoşele erau intacte! Normal, tot ea m-a înjurat, deşi trecerea de pietoni era cu vreo 15 metri în spate.

Per total, în trei luni de zile, m-am văzut cu vreo 60 de oameni darnici. Şi am dus lucrurile de la ei la vreo 400 de oameni. Vă mulţumesc din suflet! Şi ei vă mulţumesc, fiţi convinşi de asta.

Ieri am dus ultimii saci şi am descoperit, vă recunos, cu mare bucurie, că mi-am regăsit casa! În proporţie de 90%, că mai am încă 5 calculatoare pe care le voi duce în septembrie. Deşi detest treburile casnice gen dat cu aspirator, spălat pe jos, şters praf, nu vă închipuiţi cu ce bucurie am prestat de data asta. Aş fi ipocrită dacă nu v-aş spune că da, e senzaţional câte lucruri s-au adunat, dar tare m-am bucurat că am reuşit să le duc şi că măcar pentru 2-3 săptămâni casa mea va respira. Ca să nu mai zic de bietul Miqui, care deja era disperat că şi-a pierdut toate locurile preferate din casă. N-am făcut poze, să nu mă dau de victimă, dar sunt martori care pot garanta că, în afară de baie, birou şi canapeaua pe care dorm, nu exista loc fără un sac, o sacoşă, o geantă, o cutie. N-am stat să-i număr, dar cu aproximaţie au fost cam 60 de saci mari, vreo 10 cutii, vreo 30 de sacoşe. Mi-am redescoperit parchetul, culorile covoraşului din sufragerie, multe lucruşoare dragi mie. Mi-am cumpărat flori, că de asta îmi era foarte dor, până azi neavând unde să le pun. Mi-am curăţat şi îngrijit plantele pe care le-am cam neglijat. Mi-am pus iar la vedere (că un cui solid n-am avut să atârn pe perete) tabloul de Narcisă, cu mine însămi. M-am întins pe jos şi mi-am îndreptat spatele care mă cam doare. Azi am reuşit să mă tund, îmi pun de o baie cu spume şi uleiuri cum nu am mai avut timp de alintat de 3 luni, îmi voi face manichiura şi pedichiura. Mă voi despurica, măscui, răsfăţa. Rodajul l-am făcut, să văd cum ies la ITP.