"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 30 octombrie 2009

Despre oameni, firesc, ceva cărți, beijinhos și o mică laudă

Miercuri seara m-a stârnit drăguţa de Jane să merg la prima seară a Festivalului Internaţional de Literatură, la Muzeul Ţăranului Român. Când am aflat că unul din invitaţi e Jose Luis Peixoto, ultima revelaţie a literaturii portugheze, am anulat orice alt program şi m-am dus. Peixoto nu doar că îmi părea drăgălaş din poze, dar romanul lui "Nici o privire" a mai fost şi tradus în română de prietena mea Clarisa Lima. Curiozitatea era maximă. Am ajuns puţin după ora 6. Prima bucurie: lume foarte multă, tineri simpatici, dar şi oameni mai în vârstă, cu priviri frumoase, de oameni cu pasiunea cărţilor. Primul strâmbat din nas: locul prea mic, cu prea puţine băncuţe şi scaune pentru câţi oameni se adunaseră. Dar Jane mi-a păstrat un locşor lângă ea şi gagicu ei. Pe mini "scena-prezidiu" nişte personaje. Drăgălaşul plin de cercei, brăţări colorate şi tatuaje (eu l-am văzut doar pe cel de la încheietura mânii, dar sunt convinsă că sunt mai multe) Peixoto. În spatele lui, translatorul care şi-a făcut treaba foarte discret şi bine. Următorul un tip care m-a făcut puţin să clipocesc, literar vorbind, normal (glumesc, m-a tulburat şi neliterar ha!), rusul Zahar Prilepin. Nici nu aflasem că omul e bolşevic, anti-Putin, participant la luptele din Cecenia şi deja îmi închipuiam că e în stare de aşa ceva. Din nefericire, translatorul lui stătea în cu totul altă parte, ceea ce a făcut ca bietul om să se plictisească îngrozitor neînţelegând mai nimic. Tot din nefericire, romanul lui Sankya nu a fost încă tradus în România, iar eu eram prea înfofolită ca să-i cer un autograf pe piept. Al treilea personaj care m-a încântat a fost scriitorul "născut în URSS" Vasile Ernu. Un simpatic şi un pontos, m-a făcut să-i cumpăr cartea pentru că l-am citit cu alte ocazii și mi-a plăcut tare mult, din stilul în care vorbeşte se simte şi cum scrie, în plus, faptul că a dedicat câteva capitole din cartea "Ultimii eretici ai Imperiului" lui Ostap Bender, unul din personajele mele preferate, m-a cucerit definitiv. I-am pus pe cei trei "străini" (da, eu îl consider pe Ernu, din fericire, străin) la început pentru a putea să concentrez în câteva cuvinte impresia mea personală. Fireşti, naturali, unul foarte drăgălaş, altul încruntat cât să dea bine, al treilea haios şi spontan.

Ajungem la românii de pe scenă. Prezentatorul, înfiorător de imberb şi aproape asexuat, cu o voce ușor stridentă, îşi învăţase probabil replicile pe de rost, pentru că timp de două ore nu a fost capabil măcar o dată să prindă din zbor vreo replică a invitaţilor şi să o ducă mai departe. Scriitorul Radu Aldulescu m-a "deranjat" toată seara. I-am citit mai de mult romanul "Sonată pentru acordeon" şi m-a impresionat, dar nu despre scriitor şi scriitură vreau să vorbesc. Ci despre personaj. Acru, sumbru, avea aerul că îi face orice numai plăcere nu să stea în faţa noastră. A citit din viitorul roman fără pic de dicţie, sictirit, de parcă citea ceva ce nu îi place. Cu tot respectul pentru scriitura lui, pe mine m-a luat durerea de cap. La întrebările care au urmat prezentărilor a fost mai mult decât sec și neinspirat, așa că i-am dat un diagnostic: nesuferit. Al doilea personaj Florin Iaru. Îi știu din poezii, îmi plac articolele din Cațavencu și 24Fun. Exact opusul lui Aldulescu, Iaru a vorbit mult, tare, s-a hăhăit, a răspuns pe larg și foarte larg. Dar pe principiul când e prea mult, e prea mult, prea multul lui umor mi s-a părut forțat, nenatural. Spre deosebire de ceilalți, el a citit nu una, ci 4 povestioare din ceea ce ar trebui să fie un roman de publicat la anul. Simpatice, au stârnit zâmbete și râsete prin sală, dar, fără răutate, am stat și m-am gândit, la cât de multe texte și povestioare mișto se pot găsi acum zilnic pe bloguri, cine ar mai da bani să ia o carte cu texte care exact asta par, pastile cotidiene simpatice, dar în niciun caz ieșite din comun. E, și ajung la al treilea personaj. Ce puii mei căuta la acea masă bășinosul ăla de Costi Rogozanu??? Cine mama zmeilor i-a conferit acestui veșnic acrit, sictirit și suficient titlurile de mare critic și scriitor în viață??? De ani de zile, de când am dat prima dată de figura-i îngrozitor de nesuferită, i-am citit masochistic mai toate materialele, doar doar oi ajunge să îmi pun cenușă în cap că sunt cârcotașă. Ei, bine, nu cred că am mai văzut la cineva atât de băgat în seamă așa o perseverență în a scrie FĂRĂ TALENT!!! Nici în seara de miercuri nu s-a dezis și a fonfăit de vreo două ori în scârbă, fără să se uite măcar de formă către proștii din public. Una din întrebările pentru toți invitații m-a făcut să-mi trag o palmă peste frunte: cât de neinspirat poți fi, nene??? Deși chiar el s-a dat de interesant spunând că întrebarea e "gen oracol", eu aș fi vrut să-l întreb de ce dracu ai mai pus-o atunci??? Care era întrebarea de grădiniță? Care e personajul literar care v-a marcat, la care vă înclinați? Unicul moment în care mi-a fost simpatic supăratul Aldulescu a fost când i-a răspuns sec: nu am. Pentru că i-am simțit continuarea: și mai dă-te dracu cu întrebarea ta de căcat.

Cu mare bucurie pentru întâlnirea personajelor străine, dar cu ceva dezamăgire pentru cele autohtone, mi s-a confirmat a mia oară că românii, din orice categorie ar fi, nu sunt capabili să fie total relaxați, naturali, firești.

Și mi s-a mai confirmat ceva. Românii trebuie neapărat să se simtă importanți, în mijlocul acțiunii, băgați în seamă. Nici măcar aici, acum, după 20 de ani, când granițele lumii au devenit atât de subțiri, nu am scăpat de eternele întrebări odioase: când ai auzit prima dată și ce știai de România până să vii aici? (pusă lui Peixoto) și dacă ai face un top al limbilor în care ai vrea să fii tradus, unde ar fi plasată limba română? (lui Prilepin). Răspunsurile, în schimb, m-au uns pe suflet prin lipsa de politețuri stupide inutile. Peixoto a zis că a avut acu mulți ani o aventură cu o româncă ce știa doar o idee de spaniolă, învățată din telenovela Esmeralda, după care, fiind totuși vorba de Europa, plus multitudinea de canale informatice, a mai auzit una alta de țara noastră. Iar rusul, pupa-l-aș pe chelie, a spus-o pe aia dreaptă: ținând cont că în 30 de ani de acu încolo de la Urali înspre est vor fi numai chinezi, el ar pune chineza pe primul loc. Apoi, după ce 1 miliard de chinezi l-ar cumpăra și ar deveni foarte bogat, ar putea pune și româna pe un loc mai sus.

La final am primit un inteligibil autograf de la Ernu și m-am hlizit puțin cu el, apoi am stat la coadă (99% muieri, normal) și m-am conversat într-o (a zis el inteligibilă) dubioasă combinație de spaniolă plus ceva cuvinte portugheze, el doar în portugheza ce-mi place la nebunie, cu Peixoto. Și ne-am dat și beijinhos la final. Că așa e frumos. Dedicația de la el mi-a plăcut că a fost diferită pentru fiecare, ceea ce spune foarte mult despre bunul lui simț. A mea sună cam așa: pentru Lia, acest roman care sper să îți vorbească despre viață. Cu plăcerea acestei întâlniri și cu stimă, Jose Luis Peixoto. Sper sincer să-mi placă romanul și să îl mai tot citesc de acum înainte multă vreme.

Nici măcar dezamăgită de atitudinile românești, am plecat foarte bucuroasă acasă, cu două cărți despre care promit să scriu curând, cu toată sinceritatea și subiectivitatea de care sunt capabilă.

Ca de început de weekend, la sfârșit mă laud și eu puțin și vă arăt în poză (dacă o deschideți, se poate citi) articolul despre oamenidarnici din Revista Avantaje. Chiar dacă titlul mă depășește și chiar nu cred că se potrivește, iar explicația de la fotografii e despre altă persoană, eu mă bucur că cei de la Avantaje au considerat campania mea un subiect bun de menționat.

Toate acestea fiind spuse, vă doresc un weekend minunat, călduros, odihnitor sau agitat, după gust, fără griji și cu întâmplări frumoase.

34 de comentarii:

  1. a propos de maica tereza (sic!), i-ai facut lui peixoto o asa poza, ca parca are aureola in jurul capului ! genial!
    in rest esti ferma in observatii, ca intotdeauna, asta imi place mult la tine.
    felicitari pentru articol! meriti sa se vorbeasca despre tine, dar si obliga!
    beijinhos si iti multumesc. a, si abia astept sa vad cum ti s-a parut cartea.

    RăspundețiȘtergere
  2. UAU! excelenta relatarea. Iar foto din Avantaje am pus-o pe Facebook, sa împartaseasca si altii experienta ta. Pe Amazon nu l-am gasit pe rusul asta, pacat de el, are cronici foarte bune si un fragment interesant din Patologii la el pe site, care-i 99% în rusa. Chineza înca nu.

    Peixoto voi citi când pun mâna pe el în portugheza, deci Dumnezeu stie când.

    RăspundețiȘtergere
  3. antoaneta, acolo la voi e sigur, tipul a fost de curand la toronto, unde traiesc multi portughezi se pare. a fost la casa do alentejo :) din toronto, evident. nu m-as mira sa gasesti pe amazon cartea in original.

    RăspundețiȘtergere
  4. Clarisa, acum că mi-ai arătat și ce înger are tatuat pe braț, îmi place și mai tare :p Nu știu cât de fermă sunt, aspră dar severă știu sigur că sunt :))) Anto zice de rus, de Prilepin că nu îl găsește. Pe Peixoto îl știe deja :)

    Anto, sărumâna pe obraz :) Articolul din Avantaje a venit și pentru că le-ai atras tu atenția asupra mea, așa că îți dublu mulțumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  5. citez: Peixoto voi citi când pun mâna pe el în portugheza, deci Dumnezeu stie când. am incheiat citatul din Anto. deci vrea sa puie mana pe el :)
    lia, numai noi doua stim ce are tatuat pe brat, nu-i asa? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Fain, îi ziceam și lui Jane ce bine de voi că ați avut aproape un asemenea eveniment. Din păcate spre rușinea mea nu am citit numic de acești autori, dar nu e timpul pierdut.

    Cât despre articolul din Avantaje, Felicitările mele, se impunea să audă lumea de o persoană care face bine. Poate că au exagerat cu "Maica Tereza" dar am priceput noi ce au vrut ei să zică. Și apropo de Maică, aici cred că vă asemănați, ea zicea: "dacă judeci oamenii, nu mai ai timp să-i iubești".
    Baftă, în continuare cu acest proiect Lia, sper să mă țin de cuvând și când ajung la mine, acasă, acasă, adică la Ineu, să strâng din hainele care zac nefolosite în dulap și să le dau ciuva. O să consider că ajut campania... altă soluție să o ajut nu am.

    RăspundețiȘtergere
  7. vai ce dragalas, vai ce cercelusi, vai ce tatuaj... ma oftica pin-la Dumnezeu .. adica noi ingii va facem masini sa va puneti cururile vostre grase, va facem avioane, telefoane, calculatoare, stam cu miinile in substante sa va facem smacuri, cu ochii-n microscop, si voi intrati in orgasm cind dati de un scirta scirta pa hirtie... prost mai ie facuta lumea!

    RăspundețiȘtergere
  8. Neamțule, ai înnebunit? Scârța scârța e doar așa, de distracție, tu știi că tot cu tine inginer mă mărit! Să vedem doar ce zice nefasta :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Clarisa, sunt obosită, văd pe bucăți :))) Mă ierți. Normal că numai noi știm :D

    Bianca, și eu sunt la început cu acești autori! Ce-am mai citit au fost articole de pe net, de prin reviste, dar romane nu am apucat. Iar pe rusnac cine știe când oi apuca să-l citesc și tare mi-ar plăcea. Eu încerc să nu judec pe nimeni, chit că îmi place sau nu o persoană, e doar chestie de gust, dar de pus la zid încerc să nu (mai) fac :) Când poți tu, eu te aștept :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Lia tocma cautam o amanta care sa stie sa puna ventuze, ca ma dor selele de la fotbal, te intreb direct, stii sa pui ventuze?

    RăspundețiȘtergere
  11. Neamțule, știu să calc pe spate, se pune? :D Virilitatea nu ți-aș pune-o niciodată la îndoială!

    RăspundețiȘtergere
  12. ventuze cu gaz?? stiu eu :)
    am ras cu lacrimi la scârta-scârta, vaiiiii!!!!
    omul are dreptate...

    RăspundețiȘtergere
  13. sunt mindra de tine...cu toate ca nu esti a mea!

    RăspundețiȘtergere
  14. lucrurile care ti se intimpla imi stirnesc emotii...sunt fericita pentru tine, daca pot spune asa!

    RăspundețiȘtergere
  15. Intai de toate, felicitari pentru articolul din Avantaje! :)
    As fi vrut si eu sa ajung la festivalul cu pricina si, bineinteles, tot in prima seara, dar a fost o seara luuunga de munca :(
    Am citit cate ceva pe bloguri despre Peixoto, la cor y amor si la altii, si w/e-ul asta, sunt la librarie dupa carte :) Povestim dupa ;)

    RăspundețiȘtergere
  16. Ma scarbesc unele aspecte din prima parte (si stii prea bine care) dar Maica Tereza, aia roscata, ma face sa cred ca nu s-a-ntors radical lumea de la tzatza... Bravos, foxy!!!

    RăspundețiȘtergere
  17. :)
    felicitari
    :)
    mai multe nu zic
    ca nu are rost
    :)

    RăspundețiȘtergere
  18. @neamtu tiganu si LiaLia: "Partsa tartsa, tartsa partsa". Am citat din Petre Tutea. :) Pe bune!!!

    RăspundețiȘtergere
  19. LiaLia, am citit articolul si as vrea sa te intreb 2-3 lucruri, in conditiile in car eu nu am fost la respectivul eveniment:

    1. De ce cele 2 intrebari ti s-au parut odioase? (Iti spun sincer ca mie mi s-au parut firesti, fiind adresate persoanelor respective, iar tu insati spui ca raspunsurile te-au uns pe suflet, deci... chiar atat de odioase sa fi fost intrebarile?)

    2. Tu ce intrebari ne-odioase ai pus? (Parca nu am vazut mentionat in articol cum ca ai fi pus intrebari, sau imi scapa mie ceva?)

    3. Daca nu ai pus nici o intrebare, asa cum cred eu, ce anume te-a oprit?

    Mersic anticipat pentru raspunsuri :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Gabi, m-ai emoționat :) Mulțumesc din tot sufletul!

    Rontziki, mulțumesc :) Aștept să facem o cronică de Peixoto împreună :D

    Paul, aia cu întorsul de la țâță m-a copleșit :) Superb! Mulțumesc!

    Belle, pupez! :)

    Blondo, cam așa :)))))

    RăspundețiȘtergere
  21. Ștefania, o să răspund și eu punctual:
    1.Întrebările de genul celor pe care le-am menționat nici măcar de complezență nu sunt (ceea ce ar fi fost neinspirat, dar nu chiar așa rău). Denotă nesiguranță, nevoia de a fi băgați în seamă ca țară de mâna a 10-a, de care nu știe nici dracu și e o minune de întâmplare că a ajuns cineva la noi. Nu mai suntem de mult așa ceva! Din contră, în ciuda faptului că avem politicienii pe care îi avem și că societatea e în ceva haos, România e o țară de care se știu multe, ne cunosc străinii și nu doar pt Hagi, ceaușescu sau Nadia. Nu cred că l-a întrebat cineva pe Peixoto “când ai auzit prima dată de ... și ce părere ai despre?” în Canada, Austria sau Franța. De ce ar trebui să ne simțim noi mai prejos, ca și cum ni s-a făcut o mare favoare că au venit aici? Cât despre treaba cu topul limbilor, hai să fim serioși! Atât Peixoto cât și Prilepin erau aici ca să își facă reclamă, să se facă și aici cunoscuți, suntem o piață bună, în deschidere. Suntem as good as the other country! Tocmai de-aia mi-au plăcut răspunsurile, că nu au fost de politețe, formale: “vai, dar știam de mult de România, de pe vremea Nadiei și am mai ascultat și pe Zamfir puțin și de atunci m-a fascinat țara voastră! “ Când a aflat prima dată de țara România (combinând o gagică româncă) nu are nicio legătură cu faptul că și-a publicat cartea si în română și a venit să o prezinte. De asemenea, rusul a fost f sincer. Nu a lăsat loc de sentimentalisme și drăgălășenii, omul vrea să vândă cât mai mult. Punct. România nu e cea mai mare piață din lume, așa că nu e cazul să fim ca limbă în vreun top. Dacă ar fi răspuns diplomat-siropos “toate limbile sunt importante, cu atât mai mult româna, ca limbă a unei țări vecine, de care ne leagă atâta istorie”, îmi schimbam radical părerea despre el și îi ziceam și hai, sictir.
    2.N-am pus nicio întrebare pe care să o audă toată lumea, am întrebat între patru ochi și pe Peixoto și pe Ernu (l-aș fi întrebat și pe Prilepin, dar rusa mea e foarte ruginită, el altă limbă nu știe, iar ce aș fi vrut să-l întreb m-aș fi rușinat de translator). Pentru ceilalți nu am avut întrebări.
    3.Pe de-o parte, întrebările mele nu au fost de interes general, pe de altă parte eram răcită și ca să vorbesc tare ar fi însemnat să dau într-o tuse urâtă care ar fi stricat atmosfera.

    Satisfăcătoare răspunsurile? :) Eu sunt sinceră întotdeana, să știi, aș fi comentat la fel despre întrebări și dacă era vorba de mama, așa că no hard feelings spre :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Lia... Foxy, te-am vazut pe www.poqe.com

    Stii ceva???

    RăspundețiȘtergere
  23. Paul, cum îmi strici tu surprizele :))) Da, am pozat cu gagicu pt un articol într-o revista a lui Vodafon, un articol despre tatuaje, dar idioții au pus poze nașpa. Dar din cele făcute de Poqe (George) sunt mai multe foarte mișto. O să pun și eu pe blog cât de curând :P

    RăspundețiȘtergere
  24. Felicitari pentru poqe si avantaju', in special daca avantaju' e-o revista buna. Pe poqe cand am intrat si-am vazut primele poze, m-am gandit ca pari complet altfel pe alte site-uri.. Si-apoi m-am linistit.

    Insemnarile tale despre eveniment mi-au parut foarte interesante. Adica, degeaba ai talent, tre' sa fii tare-n PR, altfel nu se pune!

    Ma surprinde ca te-a impresionat rusnacul, prejudecata cu ei e c-ar fi mogaldete :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Sorry uoman, doar gandeam in sinea mea minuscula ca daca le-au postat au devenit si publice... Sunt mai rau ca o catza, cum imi merge melitza. Sorry aghen...

    RăspundețiȘtergere
  26. buna aparitia in avantaje, se extinde campania :)
    ma bucur ca ai venit la festival, ca m-am amuzat si mai tare cu tine acolo. pupez si saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  27. Lia, mersi pentru raspunsuri si pentru sinceritate :). Dar:
    1. Mi s-a parut ca ai ocolit oarecum subiectul. Plus ca, oare se poate sa existe raspunsuri bune la intrebari odioase? Nu stiu, cred ca te cam contrazici...
    2. Tot nu vrei sa zici ce interbari le-ai pus stimabililor domni in particular? ;) Io-s mai curioasa din fire :D, da' daca-i secret, asta e ;)
    3. Singurul punct la care mi-ai raspuns la obiect, desi motivele pe care le invoci tu mi se par mai mult pretexte. Dar ma rog...

    Deci, in general cam nesatisfacatoare raspunsurile. Dar asa-s eu, mai greu de satisfacut, ce sa facem! :D Si of course ca no hard feelings, sper sa fie reciproc ;)

    RăspundețiȘtergere
  28. Zamolxis, aşa sunt eu, complexă şi prezint multe aspecte :))) Nu ştiu de ce Poqe nu are titlu pt fiecare publicare, aşa că îmi e greu să pun link către postarea cu poznele noastre. Dar voi reveni curând cu ele aici :) Nu cred că am zis pe undeva treaba cu degeaba ai talent, tre să fii tare-n pr. Chiar nu e cazul aici. În alte cazuri da, dar aici nici nu m-am gândit la PR, ci doar la faptul că nu cred că peixoto sau Prilepin au venit doar de dragul României, ci şi ca să îşi facă cunoscute cărţile. Rusnacul mi-a plăcut, recunosc :) Dar eu nu trăiesc prin stereotipuri :p

    Paul, glumeam! Sunt şi pe facebook pozele, o să le pun şi eu zilele astea, nu sunt secrete :p

    RăspundețiȘtergere
  29. Ştefania, ce din sentimentul şi părerea mea cum că întrebările astea puse străinilor care vin pe la noi, acum, după 20 de ani în care ne-au vizitat şi băgat în seamă foarte mulţi oameni importanţi, când eu consider ţara asta la fel de importantă şi de vizibilă în plan mondial ca orice altă ţară, revin, întrebările astea îmi par puerile şi stupide, ieşite din nevoia de a fi băgaţi în seamă de parcă ni se face o mare favoare, că suntem mici şi umili, ce am ocolit în răspunsul ăsta? Am considerat răspunsurile geniale la întrebări tâmpite pentru că răspunsurile au fost nişte delicate (şi mai puţin delicate) mişto-uri şi şuturi în cur, chiar ironii la aşa întrebări. Aşa cum există întrebări geniale la care se răspunde prost, există şi întrebări proaste la care se răspunde genial, unde e contradicţia?

    2. Curiosity killed the cat :)

    3. Chiar am răspuns la obiect la fiecare întrebare, tusea e absolut sinistră, deci nu ar fi dorit să o audă cineva, în plus, întrebările fiind personale, chiar nu am considerat vreo necesitate să le audă şi publicul.

    Reciproca e întotdeauna valabilă :) Dar, apropo, de unde atâta curiozitate, mai ales că spui că nu ai fost prezentă?

    RăspundețiȘtergere
  30. Nefiind pisica, nu mi-e frica ;), si oricum nu mi-ar fi fost :D.
    Pai tocmai de-aia, ca nu am fost prezenta, si chestia asta ma frustreaza :(. Si ma ne-satisface la max :D

    RăspundețiȘtergere
  31. Fraţilor dacă şi o postare atât de nevinovată la urma urmei, naşte aşa polemici, cu dileme şi trileme - dacă întrebarea e idioată cum să fie răspunsul genial (apropo Ştefania, ai văzut vreo piesă de teatru, sau un film, cu un scenariu sau cu o regie execrabilă, dar cu o interpretare excelentă a unui actor bun, care să salveze rolul?)- mă întreb la ce s-ar putea ajunge într-o discuţie cu un subiect ceva mai complicat?
    Apropo Lie, când un subiect de polemici cordiale? Observ oricum un picuţ de naţionalism la tine. Pozitiv, vorbesc.

    RăspundețiȘtergere
  32. În ce-l priveşte pe numitul rogozeanu ai fost prea miloasă. Băiatul e mult mai rău decât cum l-ai descris. Părerea mea

    RăspundețiȘtergere