Weekend cu păpuşi

Am avut un weekend plin, frumos, cald, cu zâmbete, bucurii, cadouri. Şi multe păpuşi! Pe cât de mult nu-mi plăceau când eram mică, pe atât de mult mă bucură acum, la bătrâneţe (e, mă alint şi eu). Sâmbătă seara m-am băut şi eu cu oamenii cei mai dragi mie. Şi am primit hăinuţe frumoase şi potrivite la fix, şi ca stil şi ca măsură (aici se vede cine mă cunoaşte într-adevăr), parfum ameţitor, floricele şi cărţi de la ai mei iubiţi părinţi, Cati şi frate-meu, Iulia, Alina şi Pedro, Camil, Gabi şi Radu, Nick, Mielu şi Laura. De la Mircea şi Mika am primit o superbă păpuşă sibiancă, cu ochi albaştri şi bujori în obrăjori. Dar cel mai frumos cadou de ziua mea a fost întâlnirea cu cea care de 1 an de zile îmi e confidentă, susţinătoare, partener de bârfuţe şi hlizeli, dar mai ales de discuţii îndelungi despre filme, cărţi, politică, romanţe, prietena mea până acum virtuală, Antoaneta. Deşi ne vedeam în
carne şi oase pentru prima dată, întâlnirea a fost atât de firească şi de naturală, de parcă era parte din familia mea de o viaţă. Frumoasă, vie, spirituală, veselă, deschisă, ce mai încoace încolo, o păpuşă de om! Şi de la ea am primit, în afară de "The Enchantress of Florence" a lui Rushdie, pe care îmi doream să o citesc în original, două bijuterii de păpuşele japoneze, de o delicateţe deosebită (sibianca pare un uriaş pe lângă ele). Dar trebuie să recunosc, pe lângă atâtea păpuşele de hârtie, cârpe şi fundiţe, cea mai drăgălaşă păpuşică din viaţa mea rămâne nepoţica mea Mara, care m-a pupat şi m-a strâns în braţe, cu care am dansat pe ritmuri sud-americane şi care mi-a spus cu cea mai minunată voce de copil: "te iubesc, Lia!".

Ca să fie meniul complet, weekendul acesta a fost la Muzeul Ţăranului şi târgul de Florii. Unde am găsit ţărani-meşteşugari adevăraţi, cu lucrări superbe, unele adevărate opere de artă. Păpuşi de pănuş, de lemn, de lut, detalii minuţioase, talent adevărat. Îi mulţumesc dragului meu prieten Mircea Oculeanu pentru fotografii.