M-am născut de ziua mea

Doamna mama mea, Tăuroaică hotărâtă și cu planurile milimetric trasate, a decis în vara lui 77 următoarele: Gigi, plecăm în concediu, la mare facem fata! A zâmbit lumea, s-a bucurat tata de așa ordine precise, dar na, cine să o și creadă? Că doar lucrurile astea nu se fac așa ușor. Ei, bine, 9 luni mai târziu, la zi mare, se năștea fata. Care mereu a fost mai băiețoasă, nu s-a îmbrăcat în rochițe și roz, nu a dat ochii peste cap cochet mai niciodată, a jucat fotbal și tenis, s-a bătut prin cluburi, și-a băut mințile. Marea problemă a Tăuroaicei care știe să traseze directive pentru toată lumea a fost că Berbeaca a fost întotdeauna așa căpoasă și independentă, că nu a ascultat-o niciodată, chit că a dat cu capul în zid sau de pragul de sus. Dar tot de-asta o și iubește tăuroaica pe berbeacă.

Anul trecut vă povesteam cum e cu femeia la 31 de ani. Și cât e de bine și frumos. Nu s-a schimbat chiar nimic, doar o cifră. Iubesc mult, fac amor cu pasiune, mănânc mâncare ce-mi place, mă lupt puțin cu sala, dar mă relaxez cu bazinul, am oameni superbi alături și la bine și la greu. Tot ce îmi doresc e să am mereu puterea de a o lua de la capăt, mereu optimismul de a vedea ceva frumos chiar și în cele mai urâte lucruri, capacitatea de a nu ceda niciodată de tot și de a reuși să mă ridic întotdeauna. Și cel mai important, să nu uit niciodată să zâmbesc și să râd cu toată fața și din tot sufletul.

Ca o mostră a Liei care mă simt, vă ofer o dedicație dementă. Pupez!