Bla bla bla si afara ploua ploua ...

de ieri ma tot bantuie o melodie , obsesiv. Nici nu mai stiu daca sa ma mai amuz sau sa ma ingrijorez. Problema e ca melodia mi-a pornit in cap ieri cand, iesind sa imi iau de mancare, a inceput sa-mi ploua mocaneshte-chinezeshte direct in mijlocul depresiilor de luni, combinate cu alea de primavara isterica si cu alea de ora schimbata. Ploaia mea de marte e de rahat ... Zgribulita si uracioasa, am fumat ieri o tzigara. Dupa ceva vreme. Cea mai slim si mai mentolata! (am detestat intotdeauna paiele alea subtiri de muieri, mai ales pe alea mentolate). Nu mi-a placut dar, cu toate astea, mi-am adus aminte brusc, dupa 12 ani de zile, de ce m-am apucat atunci de fumat (cu Kent lung). Ametzeala aia placuta, senzatia aia de ranjet pe fatza, gadileala aia placuta in nas. Dar cat de repede a trecut si ce gust de rahat mi-a ramas in gura!
Am fugit ca o nebuna acasa, cu acelasi refren in cap, mi-am cumparat cu bonuri de masa hartie igienica si cub din ala albastru pentru buda (sa mor de nu de la Mega Image poti sa cumperi si shoricioaica cu bonuri de masa!) Acasa m-am culcat, fara drept de apel. M-am trezit cu o oribila durere de cap si cu o nedumerire: cum naiba, pe vremea aia, putea sa cante rusoaica aia nebuna despre agatat barbati insurati in baruri dupa ora 21??? Cat erotism si dorinta nebuna razbat din versurile cu "Si nu stiu de ce anume nu va pot spune pe nume/ Insa in privirea noastra nu e loc de dumneavoastra..."
Ieri nu am fost vesela, azi sunt de-a dreptul nesuferita (nici eu nu ma prea suport). As vrea sa mai fiu copil din nou si sa imi fie ushor si sa nu-mi fie jena sa plang cu muci. As vrea sa fiu lasata in pace, sa nu fiu nevoita sa raspund nimanui, sa nu fiu politicoasa, sa ma cuibaresc in patul meu, in bratele mele, sa nu ma mai doara, sa nu imi mai vina inapoi. Nu, nu sunt la PMS. Si sa nu mai ploua, la dracu!