Frustrari civice

De ieri dupa-amiaza m-au lovit una dupa alta diverse situatii care ma infurie, ma fac sa spumeg si sa realizez ca noi jignim animalele cand ii facem pe oamenii imbecili "animale", cand ar trebui sa fie invers. In ordinea crescatoare a importantei lor in iminentul meu atac cerebral:
1. Ajung ieri acasa, parchez frumos mashinutza cat mai aproape de cea din dreapta pentru a ramane loc pentru inca una in stanga mea, imi iau catrafusele, nu fac doi pashi pe trotuar cand dau de un imens rahat de caine exact in aleea de 15 metri din fatza blocului. Din cauza de trotuar mic si multe mashini parcate, iti ramane foarte putin loc sa mai si ocolesti rahatul. Un metru mai incolo, altul, si altul. Sa ne intelegem, iubesc cainii, ma joc cu ei, am avut si eu la bloc, il scoteam la plimbare, isi facea nevoile. Il invatasem sa faca in gradina! Si, da, cu riscul de a parea stupida si tampita, cand il apuca pe trotuar adunam cu un shervetzel sau o pungutza si aruncam la cosh. Pentru ca asa ar fi normal, pentru ca am vazut in tzari civilizate unde ne uitam cu admiratie invidioasa si-i numim "robotzei" pe idiotzii aia care recicleaza, arunca gunoiul separat pe caprarii si aduna rahatii cainilor lor. Revoltata, discutam mai devreme cu niste colegi, si o intreb pe una care are si isi plimba catzelul: ai face asta? Pai, da, dar doar daca ar face si altii. Ce, eu sunt mai proasta? No comment...
2. Stim cu totii farmecul statului la bloc, vecini curioshi, miros de ceapa prajita si sarmale pe hol, muzica tare la ore la care tu vrei sa dormi, bormashina obsesiva in creierii tai. Pentru toate astea am intelegere cat de cat, curiozitatea e omeneasca, mirosul de mancare nu are unde sa se duca in alta parte, are chef de o muzica omul, e mai artist, imbunatatiri in casa trebuie sa faci. Dar exista ceva ce nu voi putea intelege niciodata, ceva ce ma umple de scarba si nervi si ura: aruncatul diverselor pe geam. Prin diverse inteleg: mucuri de tzigara, pachete de tzigari, resturi de mancare, chilotzi ruptzi (da, chiar au atarnat in fatza blocului, intr-un copacel, vreme de cateva saptamani), tampoane, sticle, etc. Aseara, in timp ce pufaiam ca trenul la vederea grasimii inchegate pe pervazul meu de la bucatarie, vaca aia de deasupra (da, aia care m-a si inundat) si-a aruncat linistita mucul aprins de tzigara care m-a ratat la milimetru. Vorba unui amic: pai, daca te mananca la hemoroizi sa scoti capul pe geam?
3. Stim cu totii ca in afara sectorului 3, sa gasesti un loc de parcare e o adevarata aventura. Si eu ma chinui, injur, ocolesc de 100 de ori, ma lipesc si eu cat pot de mult cat sa ma injure omul, dar sa aiba loc sa plece, imi lipesc oglinzile ca sa aiba loc pietonii, etc. Dar exista situatia rara cand ajungi intr-un loc si gasesti nu unul, ci doua locuri goale! Ce faci atunci? pai, majoritatea celor pe care i-am vazut nu sunt atat de prosti ca mine sa se limiteze la unul, ci le ocupa stramb pe amandoua, ce dreacu, daca-i bal, bal sa fie! Stau si ma intreb, oare cat o sa mai rezist sa injur doar si sa fac tensiune? Cand o sa trec pragul psihologic si o sa incep sa scuip parbrize, sa scrijelesc cu cheia pe capota BOU-LE sau VAC-O si o sa tai cauciucele cu briceagul (pe care o sa incep sa-l port in geanta)? Va voi anunta.
4. Vicecampion la motive de isterizat este ceva ce ma bantuie de multa vreme, dar mai devreme mi-a pus capac. De ce buda femeilor (care se presupune ca sunt gospodinele, ingrijitele, aranjatele, cochetele, pretzioase, etc) este intotdeauna mai jegoasa decat a barbatilor? La mine la munca, institutie serioasa, sobra, cu oameni educati, cu scoli, traininguri, delegatii prin toata lumea, pe palierul unde lucrez, sunt aproximativ 15 femei, foarte rar toate la servici in acelasi timp (mai o delegatie, mai o intalnire in afara, etc). Avem o toaleta pentru toate. Trebuie sa recunosc ca nu mi s-a intamplat de mai mult de 2-3 ori in 6 luni sa fie ocupat. Deci, nu se pune problema de aglomeratie, trafic intens. Cu toate astea, desi femeile de servici fac curatenie luna o data pe zi, desi peria de buda e curata si schimbata o data pe luna, in fiecare zi, dupa ce o anumita una sau alta persoana (prietenii stiu ce spun) iese de la buda, vasul e plin de rahat! In fiecare zi! Cum o fi, sa fii mare directoare, sa te dai cu parfum frantzuzesc, sa umbli pe la Bruxelle, Roma sau Barcelona, si sa nu stergi in pizda ma-tii buda dupa tine?????
5. Motzul la kkt, ca sa ramanem in tema, il reprezinta ceva ce intr-adevar m-a facut azi dimineata sa imi doresc sa am un pistol si o cagula. Da, le-as fi folosit. Mergeam cu 60 la ora (se poate si asta!) pe Kiseleff, relaxata, muzica mishto la radio, si pe geamul deschis imi intra miros verde-umed de primavara, dreapta stanga vad copaci multi si verzi, cateva runduri de flori. Mi se umple sufletul de bucurie si de speranta "mey, se poate!". Opresc la stop si imi intzepeneshte zambetul pe fatza: un ordinar scarbos pe care nu-l pot numi animal din cauze enumerate mai sus, isi deschide portiera Volkswagen-ului Passat si arunca dintr-o mishcare scrumiera plina de mucuri in mijlocul strazii. Inchide tacticos portiera si pleaca mai departe. Imi venea sa plang de furie, nu vroiam sa cred ca am vazut ce am vazut si ca in plin centru de Bucuresti 2008, chiar curat la ora 9 dimineata, cineva poate sa faca asa ceva.

Ma gandeam ca daca pun "pe hartie" supararile mele ma voi linisti. Trebuie sa va spun ca spumeg, mi se zbat tamplele si ma simt neputincioasa. Si imi pun intrebarea: pana cand? Pana cand o sa ma mai enervez, sa-mi creasca tensiunea, sa ma doara sufletul, sa ma mai intereseze altceva decat propria patratzica unde stau? Cand o sa ajung sa tzopai pe langa rahati si sa ma bucur ca fac mishcare? Cand o sa renunt la a mai deschide geamul ca oricum am aer conditionat, nu conteaza ca mi-au murit plantele si eu sunt palida la fatza? Cand o sa ajung sa trec indiferenta pe langa ORICE?