Ce alegem?

Credeti in destin, soarta, ciobanul Mioritzei sau in liber-arbitru, "eu aleg" etc? Eu sunt cumva la mijloc. Cred ca avem niste linii trasate nu de noi, ci de familie, educatie, bagaj genetic. Dar mai departe, chit ca e foarte greu de multe ori, noi alegem. Vrem sau nu sa ne depasim starea, limitele, conditia. Alegem daca plecam capul sau luam taurul de coarne. Alegem daca intindem si celalalt obraz sau dam palma inapoi. Zilele trecute am citit un post pe blogul prietenei mele si mi-am adus aminte de cei pe care i-am pierdut si eu si blocul/cartierul meu din cauza alegerilor pe care le-au facut. De ce Bogdan, care de pe vremea lu Ceausescu era plin de de toate, cu parinti plini de bani, nu-i lipsea nimic, de ce el, un baiat atat de plin de viata, veselie, bucurie, s-a apucat si a murit de droguri? Cand, cum si de ce a ales el? De ce nu eu? Si eu am fost tentata, si eu am trecut pe la anumite peteceri, intalniri, etc unde as fiputut alege sa o fac si eu. Si n-am facut-o. De ce ei da si noi nu? Le era predestinat sau au ales? Si daca tot e sa alegi ceva, iti asumi alegerea pana la capat? Sau te depaseste prorpia-ti alegere si nu mai poti alege calea inapoi? Prea multe intrebari, prea putine raspunsuri. De fapt, si daca as primi raspunsurile, ar schimba cu ceva situatia? Nu cred.