Crampeie de 11 aprilie

M-am trezit de dimineata foarte serioasa si ushor trista pentru ca cel mai stabil barbat din viata mea, Miqui, a trebuit dus la doctor si chelit din cauze de probleme dermatologice. Nu m-am mai simtit asa o ticaloasa de cand am tinut-o pe biata Tedy (catzelusha familiei), acum vreo 5 ani, ca nu vroia sa stea sa i-o vare frumosul catzel pe care il alesesem drept viitor tata al puilor ei (era musai sa se intample asta). Si acum l-am tzinut si schinguit pe bietul Miqui sa-l tunda fata aia care cred eu ca nu se prea pricepea pt ca am realizat acasa ca i-a tuns si mustatzile! Bine ca nu i-a taiat coitzele pe care oricum nu le mai are (cred ca de-aia e asa stabil in viata mea hihihihihi!!!). Moving along, cald dar innorat, o apasare sinistra pe tample si frunte, cand, ma loveste peste ochi un remeber 2004 : s-au lansat candidatii la primaria capitalei! Weeeeeeeee!!!!! Daca in 2004 am fost implicata pana in gat in circus maximus, acum am putut sa vad mult mai detashat problema. Dupa o campanie de teasing de mare exceptie, cea a PSD-ului, candidatul m-a dezamagit profund, desi e unul din putinii, de fapt, chiar singurul membru PSD care mi-a placut sincer (panaramele ordinare Mitrea si DIP mi-au placut pt ca aveau super charisma si sunt dati in pizda mamii lor, dar altfel ii detest): Cristian Diaconescu. PDL-ul a sarit cu Blaga, PNL-ul cu trubadurul de cursa lunga Orban. Gusha s-a lansat deja de mult prea multa vreme ca sa imi mai inspire ceva, dar la el voi reveni mai tarziu. Ce mi s-a parut mie f tare in toata povestea asta e ca nici unul din cei trei nomonalizati cu surle si trambitze, sa mor daca parea macar interesat de ideea de primarie! Orban abulic cu ironii de mare rafinament, Blaga si-a tocit dintzii de buldog scrashnind de nervi, iar Diaconescu parca mai avea putin si incepea sa planga, la inmormantare. Mda, prea plictisitor sa continui.
Dupa cum mentionam mai sus, Cozmin Gusha este subiect in alt subiect, daca imi e permisa repetitia. Tot vreau sa va spun de cateva zile ca incepe clar sezonul de concerte, festivaluri si mari cantari in Bucuresti. Nu ma voi referi la Alphaville, Metallica, Manu Chao, ci la Zilele Pensionarului Bucurestean, care vor avea loc intre 14 si 16 aprilie, in memoriam Maestrul Gica Petrescu. Ce m-a minunat la acest eveniment de care sper din suflet sa se bucure cat mai multi batranei, nu este numele tarafului care va performa in ziua 15 "Taraful Leul Greu cu Lautarii dupa mine", nici ca pentru a-ti cumpara bilet trebuie sa prezinti talonul de pensie, ci faptul ca patron spiritual este ... nu, nu Nea Nelu, ala e tinerel sprintzar pe la 35 de ani sau la cat o mai fi ajuns, ci candidatul partidului bicefal, dar fara alti membri/membre PIN, Gozmin Gusha, viclean copil de casa. Asta ca macar daca nu are colegi de partid care sa-i faca spectacol, macar sa aiba un avans considerabil la lansare.
In final, simt nevoia de a va atrage atentia cu doua bloguri pe care le-am frunzarit azi (unul sigur f cunoscut, unul mai putin, dar suprinzator de ok). Primul este al personajului aproape-la-fel-de-nemuritor-ca-Nea-Nelu, Adrian Nastase care insista obsesiv sa para cool si trendy si de cartier si ne spune cum a fost el la Moscova la un "restaurant naspa, de vreo 10 stele". Nashpa, tati? Desi, pentru ca mintea imi e zburdalnica si imaginatzia si mai si, nashpa in gura lui suna asa de gay! So, it works! Al doilea blog e cel al lui Cabral. Da, mey, negru ala care spune nu drogurilor la Acasa TV, la emisiunea aia de fufe, tzatze, violuri si divortzuri. Chiar nu scrie rau baiatul, e simpatic si cu umor, isi cere scuze pt respectivele tzatze, fufe etc, deh, audienta. Ce mi-a atras atentia a fost un coment postat de unu pe acolo, comment de la care au pornit alte discutii. Commentul spunea asa: bei cioroiule, daca mai traia antonescu acum erai sapun! . Initial m-am gandit serios la manipularea istoriei, xenofobie, etc. dupa care m-a lovit intrebarea intrebarilor: erau oare negri in Romania pe vremea aia? Va las cu poza negrului meu preferat, Inainte, poza cu Dupa poate saptamana viitoare. Va pa