"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 8 aprilie 2008

Happy happy joy joy!

Pe principiul paranoic "toate mi se-ntampla numai mie", coroborat (I love this word!!!!! :))))) cu parabola "omului sarac nici boii nu-i trag, ii cade si painea in kkt si i se scoala si sula in biserica", ajung ieri abatuta ca e astenie de primavara isterica, ca nu mai am bani, ca imi sangereaza gingiile, ca e motanul bolnav si trebuie sa-l chelesc, cand ma intalnesc cu o vecina: vai, mama, tu ai fost prima, cred ca e dezastru la tine! Poftim?! Pai, de la inundatia de la aia de deasupra ta. Alerg zurlie acasa, ma izbeste mirosul de perete ud, mieunatul obsesiv al lui Miqui, descopar dormitorul ud in proportii de 70%, baia jumate, holul relativ ok, doar in doua colturi. Fug ca o fiara turbata la imbecila aia de deasupra, care senina si senila, imi spune ca e teava aia mare, colectiva, deci nu e vina ei, deci nu plateste, deci pa si pu la gara. Ajung inapoi in apartamentul meu ... poate am uitat sa va spun sau sa va amintesc, acum nu mai mult de 8-10 luni, am investit multi bani si efort si sudoare si inspiratie cromatica pentru a-mi renova casutza! Simteam cum imi pocnesc tamplele, imi da borshul pe nas si ma sufoc! Am sunat pe toata lumea, sa ma mai calmez cumva. Cu I. am ajuns sa vorbim de haine si shopping, tata s-a suparat si s-a trezit justitiarul din el, mama, in stilul ei clasic de fost secretar cu propaganda, a inceput sa ma imbarbateze "esti tare, treci peste toate, lasa, draga, ca si ceilalti vecini..." Ma doare la basca de ceilalti vecini, pe bune!!!!!
M-am asezat in cur pe parchetul din sufragerie (neatinsa de apa, doar de uraganul ala care arunca toate hainele pe peste tot la mine in casa!) si m-am apucat sa mananc fistic, sa beau cafea si sa ma uit la telenovele. Aproape 2 ore nu am putut sa ma mishc de acolo. In cele din urma, mi-am dat seama ca sunt un om matur, ca trebuie sa iau situatia in mana, si am facut ce ar fi facut orice om responsabil: am plecat de acasa.
P.S. Vrea cineva sa ma scoata la o cafea dupa munca? Sa ma ia la el/ea acasa? Si poate si maine?

P.P.S. Sa ne intelegem, casa e locuibila, nu s-a intamplat nimic prea grav, putin glet, putina lavabila si va fi ok. Doar ca nu imi vine sa ma mai duc acasa, intelegeti?

3 comentarii:

  1. ai un stil care ma fascineaza de-a dreptul :) un umor ironic chiar si in cele mai grave situatii. asta cu asezatul in fund si mancatul de fistic ar trebui sa o adopt si eu - dar cel mai mult imi place cea cu: plecatul de acasa. dar unde ai plecat? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. LooL sefa. Te inteleg perfect. Nu de multa vreme mi s-a intamplat ceva asemanator, doar ca de vina a fost mama care a uitat robinetul deschis si a plecat la bai la felix. Noroc ca am ajuns acasa a 2-a zi ca daca plecam si io la munca nu stiu cum gasea mama casa cand se intrcea. Daca nu vrei sa te mai duci acasica sa stii ca te-as lua eu acasa dar cum nu se poate te trimit la pretena mea ca e singurica, cred ca v-ati intelege bine. :). Daca nici acolo nu iti place te trimit la mama ca e singura si abia a renovat. :)). Bafta la reparatii si numai bine. pup

    RăspundețiȘtergere
  3. :) la gagic, Vero! Unde abia facuse curat si am primit si cadouri (pantalonashi si alti pantalonashi si maieutz frumos).

    RăspundețiȘtergere