"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 19 iunie 2009

Living in a box

Din când în când mă lovesc de o problemă: de câte lucruri avem nevoie ca să trăim şi cât de mult ne sufocăm viaţa cu mii de obiecte inutile? M-a lovit iar, cu ocazia mutării dintr-un sediu în altul cu jobul. După 2 ani de lucrat în acel birou, eu am ieşit pe uşă cu o cutie, uşor de cărat. Două dosare mari cu documentele actuale, un dicţionar, o revistă şi câteva nimicuri (pixuri, vreo 2 jucărioare primite de sărbători). Deşi noi am arhivat deja toate documentele până la nivel de 2008, şefa mea a reuşit performanţa de a umple 3 cutii mari cu diverse. Pe care le-au dus cu greu câte doi oameni. Pentru că s-a agitat toată ziua să le umple, umplându-mă şi pe mine de nervi, la un moment dat nu am mai putut să o urmăresc, deci nu ştiu exact ce a putut să pună în totalitate. Dar am observat: o pereche de ghete vechi şi prăfuie, un vraf enorm de reviste cu reţete culinare, muţunache (mulţi), o pereche de ochelari cu rama ruptă, un fular, cutiuţe metalice unde fuseseră cândva bomboane. În doi ani de zile, nu am văzut-o vreodată golosind aceste obiecte şi zilnic ne spune că ea nu ar găti nici dacă ar depinde viaţa ei de asta.

Cred că v-am mai povestit că acum vreo 10 ani ne-a ars parte din casă. Printre multe altele, şi toate hainele mele. Cu excepţia unor pantaloni extrem de coloraţi, nu îmi aduc aminte de nimic. Şi nici nu mi-a lipsit ceva vreodată. Dar nici nu m-am mai "agăţat" de vreo cârpă de atunci.

Acum doi ani mi-am renovat apartamentul în care stăteam deja de aproape 8 ani. Am dat saci întregi de haine, am dus vreo 3 saci mari de hârtii la reciclat, şi pentru că s-au golit, am dat şi dulapuri, rafturi, dulăpioare. Plus covoare, draperii. Brusc casa mea a început să respire, iar viaţa mea a devenit mult mai relaxată. În sufragerie un pat, un dulap mic pentru tv, o măsuţă şi un fotoliu (în caz că am musafiri). În altă cameră, două rafturi înalte pentru cărţi, o masă şi calculatorul. A, că mi-am adus aminte. Tocmai scriu de la noul meu laptop. Vechia râşniţă a crăpat. Dar am putut să îmi iau ce aveam în el. Şi aici, la fel. Zeci de foldere cu milioane de poze, documente, filmuleţe. Am şters mai mult de jumătate. Asta pentru că nu am avut timp să mă uit atentă. Pun pariu că mai am multe de şters.

Detest locurile încărcate, desktop-urile pline, atitudinea de "căminist": mii de cutiuţe, borcănaşe, punguţe adunate şi ţinute aiurea, doar să ocupe spaţiul.

Ce îi face pe unii oameni să adune milioane de lucruşoare inutile în jurul lor? Pe care, la o mutare oarecare, le pun în zeci de cutii, saci şi pungi. Doar ca să le înghesuie la noua locaţie în vreun dulap, pentru că nu au timp şi nervi să vadă ce le mai trebuie şi ce trebuie aruncat. Sunt eu nebună sau e într-adevăr ceva în neregulă cu adunatul ăsta inutil? Cât praf, energii negative, blocaje aduc atâtea lucruri care şi-au trăit deja traiul şi şi-au îndeplinit "misiunea"? Cât timp din viaţă ne irosim legând saci la gură sau punând benzi de scotch pe cutii de carton?

Eu prefer să mă plimb prin grădina botanică, noua vecină de birou, să stau cu picioarele pe pereţii verde relaxant, să am doar 2 minute de dileme dimineaţa alegând între 5 tricouri şi 3 fuste, să văd cerul din pat şi să-mi zâmbească soarele dimineaţa prin ferestrele fără perdele. Voi?

36 de comentarii:

  1. eu as vrea sa am draperii...sa ma uit eu la soare cand am chef. :P

    RăspundețiȘtergere
  2. stii cum e? te legi de niste lucrusoare, ca nu stii niciodata cand iti trebuie; mi s-a intamplat sa dau cate ceva si dupa un timp sa caut innebunita acel ceva si sa nu gasesc; dar cand e vorba de mobila in casa, sunt pentru strictul-strict necesar;si cu decoratiunile interioare, la fel. sys

    RăspundețiȘtergere
  3. io strang tot, nu arunc nimic...daca cumva intr-o zi o sa am nevoie :D dar si cand ma apuca nebunia arunc tot, apoi imi dau cu pumnii in cap ca am aruncat. Nu stiu... nu pot explica fenomenul... dar il aprofundez si ma voi exprima si asupra faptului ca imi este greu sa ma despart de anumite lucruri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai mare dreptate si sunt constient de asta. Totusi, nu arunc nimic.
    Chestia e ca - atunci cand faci cutii - ar trebui sa scrii pe ele ce-i inauntru. Dar la continut eterogen nu prea ai ce scrie. Si uiti. Si cauti.
    Hmmm! Dar tot nu arunc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru ca cei mai multi dintre noi traiesc agatati de trecut. Nu conteaza cat de banale sunt lucrurile pe care le pastram. Cred ca este un fel de resemnificare sau simbolizare a traitului in trecut si a agatarii de el.

    Si daca vrei o explicatie psihologica clasica: tendinta de a strange lucruri (cam oricare le-ar fi natura) indica un blocaj in stadiul de dezvoltare anal. Nah, am trantit-o. Pam pam :P

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca sunt undeva la mijloc :)) Strang diverse lucruri, dar nu chiar tot, dupa care intru in cate o repriza de aruncat/ dat si incepe un nou ciclu :)) Dar nu prea mi s-a intamplat ca, dupa debarasare, sa sufar dupa ceva...Bine, sunt si nimicuri cu valoare sentimentala la care nu renunt decat fff greu sau deloc.

    RăspundețiȘtergere
  7. ah Lie ce bine că eşti aşa;
    şi eu sunt o mare aruncătoare; şi eu am tot două minute de dileme dimineaţa, între alb total sau negru total, sau alb sus şi negru jos sau invers; şi urăsc să mă mut; aşa.
    te pup

    RăspundețiȘtergere
  8. :D tocmai ce am aruncat saci intregi de maculatura si alte nimicuri adunate in casa asta de-a lungul celor 2 ani...
    hainele le duc la charity, daca eram in RO te sunam si ti le livram pt campania ta ;)
    daaaaaaaar, sa stii ca e destul de dificil sa decid ce imi mai trebuie si ce nu :-|

    RăspundețiȘtergere
  9. golul interior se exorcizeaza cu multe multe lucruri inutile..mie imi plac spatiile deschise, si casele orientale zen.
    multe lucururi?cluttered energy.

    RăspundețiȘtergere
  10. Obiceiuri de babe ce-si pregatesc bocceaua pentru lumea ailalta...

    Fa curat, respira...

    RăspundețiȘtergere
  11. @glory box... poti dezvolta putin cu stadiul ala? am senzatia ca ma seaca la ficati ceea ce ai spus... si vreau sa fiu sigur! :))

    @lia... la extreme am vazut ca oamenii foarte saraci strang orice, nu arunca nimic... oamenii bogati arunca imediat, cu gandul: daca am nevoie - cumpar, fi'n'ca imi ia mai mult timp si spatiu sa strang toate lucrurile posibile decat sa cumpar unul cand am nevoie de el.
    iar din alta directie... in alchimie se spune ca un pas important este detasarea de obiecte.
    iar un ecologist ar spune ca este mai bine sa refolosesti decat sa arunci... (mi'amintesc ca in liceu nu aruncam chestiile de plastic sparte pentru a avea la nevoie de unde sa lipesc plastic in diferite... bricolaje)

    una e sa nu te atasezi de obiecte... alta e sa cresti gramada de gunoi ca un american rasfatat (rasfatat este in cazul asta un eufemism pentru infantil).

    na ca s'a trezit ecologistu' din mine... ptiu, drace!

    RăspundețiȘtergere
  12. @castleless pot, dar nu acum. Sunt in intarziere si trebuie sa fug sa imi asez standul la Green Fair :) Va astept si pe voi daca sunteti din Bucuresti si aveti placerea :)

    Daca n-ai rabdare, cauta stadiile dezvoltarii la Freud. Blocajele de genul asta raman, in general, din cauza unei banale abordari gresite a educarii copilului pentru a nu mai face pe el. E dificil si putin ciudat de explicat. Nici nu vreau sa stiu ce-o sa iasa din copchii astia care poarta pampersi pana foarte tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  13. e bine sa vina si o perioada in care aruncam!
    E de bine!
    Astfel facem loc noului ....
    ..si-apoi .... o alta perioada in care aruncam!
    Un ciclu firesc!

    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  14. sunt si eu in categoria "pune bine ca s-ar putea sa mai foloseasca". nu haine, ci chestii diverse. si culmea e ca le si folosesc mai tarziu, de obicei. imi vine o idee si reciclez cu mare placere. am o mare satisfactie in a da o noua viata unor obiecte obosite sau stricate. e un hobby :)
    carti nu dau nici moarta, colectionez carti postale adunate din baruri (sunt foarte faine, am sa le arat intr-o buna zi)si orice obiectel care mi.a fost darui de un amic drag sau de cineva din familie are importanta, il regasesc cu drag de fiecare data. nu mutunache astea nu ma pasioneaza :)
    deci... lia, felicitarile mele dar probabil tre' sa mai cresc ca sa ajung si eu la austeritatea casei tale.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ei, Lia, tu stii ca eu am trait din mers printre insule vreo trei ani, cu doua valize si câteva suveniruri pe etajera, si aici în Canada mi-am adus un covor de acasa, o cuvertura din Turcia, o masca din Jamaica, etc. Doar cãrti reusesc sa strâng de fiecare datã. Cârpe am deja atâtea de nu mai nevoie sã cumpãr vreo câtiva ani de acum încolo. Pe mine mã îngrozeste mai curând cantitatea de gunoi produsã saptãmânal numai de ambalajele de la mâncare, asa ca mai bine sa aruncam cât mai putin. Si sa încetam sa acumulam de fapt, aici e clenciul - daca nu cumperi prea mult, dupa arunci mai putin:)

    RăspundețiȘtergere
  16. io una ma detasez usor de lucrurile care nu imi mai folosesc si nu am tendinta sa cumpar doar pentru a cumpara. imi trebuie, iau, nu imi mai trebuie dau, arunc. trebuie sa existe un echilibru. dar de l-as putea dezvata pe tata de strans tot soiul de scule si suruburi, cred ca beciul meu ar fi muuuult mai aerisit. oricum daca pamantul o sa se surpe si scufunde, sa stiti ca e de la sculele de surubarit ale tatei ;))

    RăspundețiȘtergere
  17. daca ar fii dupa mine... biroul meu ar fii atat de rece... negru, brusc... incat deasura as lasa intr-un minuscul pumn de pamant un fir de iarba... ca si ironie a sensibilitatii :)))

    anyway... i like your redhair-cut...

    RăspundețiȘtergere
  18. Bag seama ca ai feng-shuiu'-n sange. Si eu sunt cu aruncatul.Impresia mea este ca micile amintiri tre' sa stea in cap, nu in sertar. Si daca nu te duce capul sa le tii minte, atunci nu ai nevoie de ele sau nu le meriti.
    Privind acumularea ca stare, prefer sa acumulez experiente si sa cunosc oameni.
    Restul acumularilor sunt pentru oamenii ingrozitor de singuri pe interior.
    No offence.

    RăspundețiȘtergere
  19. @LiaLia: draga mea, am incercat, de la an la an, sa imi imputinez lucrurile indispensabile. Nu chiar ca in filmul "Heat" (sa nu ai nimic de care sa nu te poti desparti in 30 de secunde) dar pe aproape. Lucrurile multe ma ingreuneaza chiar si cand nu trebuie sa le car, sa le mut. Imi place sa stiu ca am foarte putine obiecte si foarte multe trairi. Imi place sa cred ca pot trai fara mare lucru, incerc sa nu ma atasez de nimic material. Suna siropos dar asta se intampla.

    RăspundețiȘtergere
  20. :) Articolul acesta ma atinge, ma gadila, nu-mi da pace :)
    Eu cred ca am fost cea mai vizata, dupa cateva mutari cu nenumarate drumuri, cutii, saci, chestii pentru o viata, atasata de toate :)
    Si uite ca m-a invatat viata sa am 2 cutii cu decoratiuni (pe care chiar le iubesc) si un sac de haine :)
    Am jurat ca nu mai strang nimic niciodata...
    Pana la urma in ziua in care ramai cu hainele de pe tine, dar esti fericita ca traiesti, libera, fara a fi legata de trecut...atunci simti ca traiesti cu adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  21. am vazut-o pe jane "za first" mai sus, asa ca atrag atentia asupra faptului ca eu sunt cealalta :D
    eu m-am tot mutat - na, venit in bucuresti pt studii, camin sau alte locuri de dormit... pana n-o sa am casa mea nu pot aduna cu spor. totusi, am adunat ceva lucruri. am mai triat din ele, uneori la sange. face bine triatul asta, te elibereaza. numai ca de unele lucruri nu te poti desprinde. si le cari dupa tine pana obosesti. iar atunci, cu inima indoita, le dai drumu'.
    o saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  22. am tot urmarit comentariile si ce observ e ca femeile se ataseaza mai repede de lucruri :D barbatii nu au asemenea pasiuni :D

    RăspundețiȘtergere
  23. Nici mie nu-mi plac lucrurile inutile pastrate prin casa. si apropo, imi amintesc ca in timpul facultatii nu ma puteam apuca de invatat daca aveam cursuri de la precedentul examen sau mai stiu eu ce prin camera. Asa ca primul lucru pe care-l faceam era o mica curatenie.
    Cu toate astea marturisesc ca am chestii care nu-mi mai folosesc dar pe care continui sa le pastrez. de obicei e vorba de lucruri marunte insa.
    In plus am un bol mare plin cu dopuri de pluta, dar il golesc in mod repetat si le pastrez doar pe cele mai interesante :D, dar asta nu se pune, nu?

    RăspundețiȘtergere
  24. Lia si mie imi place simplitatea, zenul, numai ca in 50 de metri patrati traiesc cu una bucata nevasta si doua exemplare plozi superactivi. Asa ca adio zen si figuri ikebana, adio ordine si curatenie perfecta(maxim a rezistat 48 de ore ca erau la socrela). Pe de alta parte peste 20 de ani pot sa ma acresc cu zen cu hipersimplism si abstractiuni art-nuoveau. Acus savurez anarhia iubirii parintesti de la mine acasa.

    RăspundețiȘtergere
  25. @Everybody: mă iertaţi că răspund cu întârziere, dar cu birou (inclusiv computer) în mutări şi cu râşniţă crăpată acasă, mai greu cu accesul la net. Apropo de lucruri fără de care nu putem trăi, uite că n-am murit fără net 4 zile, iar voi nu v-aţi supărat pe mine :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Escule, mie îmi place fără draperii, că îmi mai bucur vecinii de vizavi când ies de la duş :)))

    Sys, în afară de acte, nimic nu e indispensabil.

    Sufleţica, am un prieten care îmi povestea de o vecină a lui, care aduna pungi, cutii, borcane, de toate. I se spunea Garofiţa-Nebuna :))))

    Bogdanic, cred că ai o latură feminină foarte dezvoltată :))) Că la bărbaţi, în afară de şuruburi şi piuliţe, nu am prea auzit să se lege aşa de tare de lucruri :D

    Glory Box, m-ai dat pe spate! Am şi roşit la un anumit cuvânt din comentariul tău :)))) Adevărul e că şefa mea e cam constipată :)))))

    Jane, drăguţa miaaaaa!!! Ce mă bucur că te citesc iar :) Pupez tare tare!

    Maria, nici nu-mi făceam griji că ţi-ar fi uşor. Dar şi când te decizi! :D

    Karma, my thoughts exactly!

    Paul, la mine e aer de respirat ca în vârf de munte :)

    RăspundețiȘtergere
  27. Castless, eu vorbeam de oameni obişnuiţi, nu săraci sau bogaţi. Deşi nu cred că sunt chiar de acord cu tine. Eu acum strâng lucruri tocmai pentru cei săraci care nu au de niciunele şi văd în jur oameni „răsăriţi” (ca să nu spun îmbogăţiţi) care adună tone de haine, poşete, pantofi, ba chiar şi maşini, doar aşa, că pot şi li se pare că aşa îşi dovedesc statutul. Nici eu nu prea arunc. Hainele şi încălţămintea le dau mai departe, hârtia şi plasticele încerc să le duc la reciclat.

    Orianda, cam aşa :)

    Cor y amor, vaaaai!!! Casa mea e o floare! Nu e austeră deloc! E foarte colorată şi luminoasă. Am plante multe peste tot, iar la câţi prieteni sunt veşnic pe la mine, aş putea spune că e chiar aglomerată :))))

    Anto, eu casoletele le spăl şi le folosesc apoi să-mi iau papa la birou, borcanele musai trebuie să le returnez după ce mănânc zacusca şi dulceaţa făcute de mama (mă dezmoşteneşte dacă nu le returnez :))), în rest am gunoi menajer (resturi de salată, cotoare de fructe).

    Dush, tatăl tău e frate cu tatăl meu? :)))

    Darius, hihihihi, ce sensibil delicat :p Mulţumesc pentru compliment :)

    Lupule, filozof ca întotdeauna :)

    RăspundețiȘtergere
  28. CD, sună exact pe gustul şi felul meu, în niciun caz siropos. Eu am făcut exerciţiul cu 30 de secunde. Dacă ar fi iarnă, mi-aş lua o geacă şi bocanci groşi, dacă ar fi vară, sticla cu apă. În ambele cazuri l-aş lua şi pe bătrânul şi urâciosul meu motan Miqui :)
    Sabbra, zâmbesc indulgent la „cele 2 cutii cu decoraţiuni pe care chiar le iubesc” :D Câte kile de lumânări parfumate sunt în cele două cutii? :D

    Jane the second :p să ştii că tot stau şi mă gândesc de 3 zile, ce naiba aş putea târâ după mine dintr-o etapă în alta? Strict material vorbind. Hmmmmm.... nu mi-a ieşit răspunsul :)))

    Maria, bărbaţii preferă femeile, părerea mea :))))

    Alibus, dopuri de plută??? Ce poate fi aşa interesant şi atractiv la nişte dopuri de plută? Hihihihi!!!

    Turnoftheglory, „aglomeraţia” de care spui tu nu se pune :)

    RăspundețiȘtergere
  29. Lia, adevarul este ca si constiparea este un simptom al aceluiasi blocaj :D

    Ce vreau sa spun este ca in comentariu eu dadeam posibile explicatii invatate de prin carti (ca doar d-aia am facut o facultate). In realitate cred ca oamenii sunt mult mai complecsi si mai frumosi fix atunci cand sunt plini de blocaje.

    Fumatul, de exemplu, e simptomatic pentru blocaje in stadiul oral :D (asta e ala cu intzarcatul in momente si prin modalitati nepotrivite). Da' eu am fost fumatoare (inca ma sunt din cand in cand), ador fumatorii si de multe ori ma oftic ca m-am lasat si am ajuns sa imi beau cafeaua fara tigare, cand aia era una dintre micile placeri ale vietii :D

    RăspundețiȘtergere
  30. :))
    ooo dar poti gasi o groaza de informatii pe un astfel de dop.(un mic exemplu aici.)
    ...si daca vinul a fost cu adevarat bun ti-l amintesti fara prea mari eforturi, la fel si compania in care dopul a fost despartit de gazda lui.

    RăspundețiȘtergere
  31. Ha! te uimesc daca-ti spun ca mai am exact 4 lumanari pe jumate tocite?
    nu mai am lumanari :)
    Te invit sa vezi Vulpeo!

    RăspundețiȘtergere
  32. Glory, musai să ne vedem să-mi spui cum e cu pisihologia asta freudiană :D

    Alibus, acu am înţeles! E cu schepsis pasiunea ta pentru dopuri :D Şi pentru că sunt o băutoare pasionată de vinuri, sper să-mi fac şi o cultură citindu-te :)

    Sabbraaaaa, nu te creeeeeeeeeeeeed!!!! :))) Musai trebe să văd cu ochii mei!

    RăspundețiȘtergere
  33. Lia,

    Nici nu stii ce ma bucura sa aud asta. Dau numai de bautori de bere prin blogosfera :D.

    RăspundețiȘtergere
  34. Băi, ce-ţi mersi, Lio, de postu ăsta!!! Numai ce m-am apucat de făcut ordine în garaj. 6 pe patru, plin de şmelţuri, table, sîrme atîrnate pe pereţi, lăzi, cutiuţe, borcănaşe, sertare, toate căcaturile de pe lume adunate în douj de ani. Cam doi metri cubi de lucruri esenţiale am dus la poartă şi am pîndit maşina de gunoi să nu-mi lase nica în faţa căşii.
    Chiar mi-e mai bine fără de lucrurile despre care credeam că mor dacă nu le am.
    Da şi cu oamenii, la fel.
    Că şi cimitirele-s pline de indivizi indispensabili.

    RăspundețiȘtergere
  35. Lia, daca chiar te tenteaza, ai adresa de contact la mine.

    Nu ma pricep prea bine la psihanaliza, dar mie mi-ar placea sa te cunosc.

    PS: bem ce vrei tu, nu fac mofturi :))

    RăspundețiȘtergere
  36. @LiaLia si putin offtopic

    Cu toate ca nu mi-ai spus ce vinuri preferi ... tocmai am incarcat cateva vorbe despre Sauvignon Blanc. ;)

    RăspundețiȘtergere