"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 19 august 2009

Despre oameni şi reacţii

"Nebunia" cu campania de adunat lucruşoare, după cum au denumit-o unii, m-a făcut ca, pe lângă alergătură, oboseală, casă sufocată de saci, toate anulate complet de bucuria şi fericirea de a ajuta, să îmi completez "pe viu" multe din cunoştinţele acumulate din cărţi şi cursuri de psihologie. Despre oameni şi reacţiile lor într-o situaţie anume dată. Unele le aşteptam şi mi s-au confirmat. Altele m-au uimit şi m-au impresionat. Unele m-au amuzat, altele m-au scârbit. O diversitate fascinantă de reacţii.

Situaţia dată: uite aici ce frumos a fost când au ajuns ajutoare la X sau Y, dacă vrei şi tu să ajuţi şi să dai ceva, caută persoana Z.

În aproape 3 luni, mai bine de 50 de persoane au făcut exact asta. M-au căutat, ne-am întâlnit, am preluat, am muţumit. Reacţiile amuzante au fost de genul "credeam că arăţi altfel". Cum aşa? "Păi, de aşa o acţiune mă gândeam că se ocupă o persoană sobră, gen măicuţă". Reacţia asta a fost destul de des întâlnită, de unde reiese ideea că o gagică de 31 de ani, nici nasoală, nici sobră, nici devreme acasă, care fumează, ascultă rock şi e tatuată, îşi ocupă în mod normal timpul cu altele. Vorba unui amic "ce-ai, fată, te-a apucat vocaţia de sfântă?". Ei, bine, nu, pentru că tot nu m-am lăsat de fumat, încă înjur copios şi planific să-mi mai fac un tatuaj. Vorba aia, dacă mi-ar ieşi nişte pene din spate, poate m-aş putea juca de-a John Travolta în Michael. Dar nu e cazul.

Au fost oameni care mi-au scris entuziasmaţi că vor să doneze una alta, ca apoi să nu mai răspundă la telefoane sau mailuri. Dar sunt convinsă că vor reveni, că probabil nu au avut timp. Oricum, campania va dura.

Chiar de la început, de la prima poveste cu rezultate, am primit, pe lângă nenumăratele mesaje frumoase şi încurajatoare, nişte comentarii absolut fabuloase. Deşi spuneam clar şi răspicat că fizic nu mă pot ocupa decât în zona Bucureştiului, o domniţă din Cluj mi-a reproşat, după ce i-am sugerat că o acţiune de genul ăsta nu-i chiar aşa greu de făcut şi acolo de către doritori, cum că sunt o mare dezamăgire, că ea se aştepta să mă duc eu acolo şi să organizez, dar se vede treaba că e numai gura de mine. Un altul, de data asta domn, m-a acuzat că fac un mare rău ajutându-i pe aceşti copii să crească, pentru că vor deveni adulţi care vor polua planeta. Aşa că mai bine să îmi arunc separat gunoiul mai întâi, apoi să mă gândesc la altele, înainte de a fi prea târziu. Alţii mi-au reproşat că nu pun poze cu copii handicapaţi şi nu dau adresa locului unde stau tineri cu HIV, ca să fie mai credibil. M-am gândit eu că, deşi nu voi face asta niciodată, fiind şi lipsit de etică şi imoral (chiar ilegal, dacă ar ştii unii ziarişti), oare oamenii ar fi sensibilizaţi de aceste imagini şi ar reacţiona? Un răspuns mi-a venit din altă parte, de la un comentator care spunea "bănuiesc că-ţi trebuie sânge rece să-ţi placă să vezi o armată de copii amărâţi, indiferent că le donezi sau nu de-ale gurii ori hăinuţe". Tot el (sau altul?) completa "e-o stupizenie să mergi în astfel de expediţii deoarece acolo te duci ori ca să plângi când vezi sărmanii copii că n-au cele de trebuinţă, ori ca să faci pe generosu’ în ochii celor din grup, ori ca să admiri natura. Toată chestia asta mi se pare de mare prost gust… să mergi într-o expediţie într-o locaţie mirifică, ozonată, vezi doamne…". Alţii, deşi nu erau nici pro nici contra, au simţit nevoia să se bage în seamă, deşi nu era cazul "Se ştie că atunci cînd se dăruieşte ceva, se plînge (vezi Surprize, surprize, Dansez pebtru tine, Pro Tv îţi dă, da nu-ţi bagă în traistă etc). Bunătate egal acreală plus lacrimi".

Reacţiile astea, deşi nu m-au oprit nicio secundă din drumul meu, m-au făcut totuşi să am, pentru fracţiuni de secundă, acreală în gură, lacrimi de neputinţă în ochi, strângeri de suflet. Uimitor este că, deşi mi-am pus întrebarea "ce dracu de oameni sunt ăştia, de ce trebuie să se bage şi să mănânce borş dacă tot nu vor să ajute în vreun fel?", nu reacţiile astea m-au impresionat, la astea chiar mă aşteptam. M-au lăsat fără cuvinte şi m-au impresionat cele frumoase. Oameni care lună de lună au pus o sumă de bani în cont, deşi au o situaţie financiară departe de a fi strălucită. O femeie, mamă de doi copii, care azi mi-a donat tichetele de masă şi bani, iar a doua zi s-a dus şi a donat sânge şi tichetele primite mi le-a dat tot mie. O familie specială, care nu m-a văzut niciodată la faţă, dar care mi-a trimis încă din prima zi de campanie bani, apoi cutii cu produse, zi de zi încurajări, deşi nu stau în ţară. Lor le mulţumesc în mod special pentru că au fost primii care m-au creditat cu încredere necondiţionată şi mi-au dat aripi.

N-am scris cele de mai sus ca să mă plâng, să fac pe sensibila sau ca să laud pe cineva anume. Sunt pur şi simplu observaţii adunate în timp vizavi de reacţii omeneşti. Cu siguranţă vor mai fi, de toate felurile, culorile şi texturile.

29 de comentarii:

  1. astia sunt oamenii. te rog nu mai scrie despre ei, considera ca nu merita atentia ta si nici un post. Mergi mai departe pe drumul tau si nu te opri langa oamenii de genul asta. nu merita.

    RăspundețiȘtergere
  2. cei care nu FAC nimic, VORBESC mult. este specific..nu te enerva, ceea ce faci tu e extraordinar, nu pentru ca faci donatii, ci pentru ca intr-o tara ca romania in care a sta pe banca si a trancani vrute si nevrute e sport national, a REALIZA PRACTIC ceva e rarissim. Bravo lia. daca nu te=ar critica nimeni, atunci ar trebui sa-ti faci probleme.

    RăspundețiȘtergere
  3. Right.
    Daca vrei, da seama la bani, nu la oameni.
    Faza cu adultii care polueaza m-a dat pe spate, ce sa zic.
    Pe de alta parte ( si ma refer la fortajele-emisiuni lacrimo) individul este suma conditionarilor impuse de societate si mai apoi suma trairilor proprii. Asa ca de ce sa te intristezi?
    Exceptionala mi s-a parut intotdeauna adoptarea termenului " persoana".
    Care provine direct din " Persona ". Asa se numesc mastile folosite de actori in teatrul grec antic.
    Q.E.D.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici o fapta buna nu ramine nepedepsita, spun filozofii, eu zic ca nu poti face dragoste cu o muiere in Piata Rosie din cauza sfaturilor.

    P.S Am uitat sa-ti fac cunostinta cu BD, o iubita de a mea din tinerete, da o iubesc si acum... si pe tine te iubesc. Mai mult nu-ti spun despre ea ca sunt baiat discret.

    Mai vroiam sa spun ceva inteligent si sensibil, da am uitat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cum rămîne cu adulţii sănătoşi care poluează? Uneori mai mult decît cei bolnavi. Scuze, dar altceva n-am mai putut spune. Nu ştiu dacă ar mai fi ceva de spus.

    RăspundețiȘtergere
  6. Lia am o mare rugaminte la tine. Vorbeai in topicu precedent despre un copilas caruia ar urma sa-i fi nasa. Te-as ruga sa fie vorba de un copil, in nici un caz o fetita!

    RăspundețiȘtergere
  7. Câinii latra, Lia merge mai departe, ca taximetrista Angela, da? Faci valuri, asta-i tot, ca ai motor puternic, barca se clatina, dar nu se rastoarna. Vânt din pupa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Escule, nu m-am oprit nicio secundă, dar eu cred că aşa cum gesturile frumoase merită apreciate, şi mizeriile merită taxate.

    Karma, la asta mă gândeam şi io: înjură-mă, bârfeşte-mă, dar nu mă ignora :)

    Lupule, mie mi-e că aşa cum cei cu suflet nu poartă măşti, nici ăştia imbecili nu o fac, asta e mai tragic.

    Neamţule, eu mă gândeam că pedeapsa a fost că sâmbătă, la întoarcere, am rămas cu Frieda pe marginea drumului că deh, nemţoaică fiţoasă, a pişat nişte motorină ca să mă impresioneze. Dar na, aia a fost doar moţul :))) Îmi place să mă simt ca o harăboaică, aşa că i-am urat lui BD (la munte şi la mare, oare?) bun venit în harem :) (sau eu bun venit în haremul ei? hmmm...)

    RăspundețiȘtergere
  9. Saturniene, dragul meu drag, şi tu să-ţi vezi de drumul tău, că nu merită să ne supărăm din cauza imbecililor, ei există oricum.

    Ţigane, io o ştiam pe aia cu "pe un drum trecea un om cu femeia lui" :))) Eu am deja şi un fin şi o finuţa, aşa că de data asta o să fie surpriză :D Oricum, vezi că eşti naş de departe şi trebe să cinsteşti masa, după cum ne-am înţeles :D

    Anto, la cât am bătut Bucureştiul, chiar că îl ştiu ca un taximetrist :)))

    RăspundețiȘtergere
  10. naspa! deh, asa stau lucrurile din pacate! imi venise si mie tot aia cu fapta buna nepedepsita in minte (si eu am patit-o recent, iar maica-mea care in general ajuta neconditionat des o pateste mereu, dar tot nu se opreste - asa este ea), dar mi-a luat cineva vorba din gura! eu cind o patesc injur cam 2-3 zile si uite, si dupa 2 luni am acreala in gura. imi vine sa le cam sparg capul! oricum le spun in general si ma cert instantaneu, dar crezi ca rezolv ceva? nothing! iar eu stau nervoasa in continuare ca proasta si ei nu au nici pe dracu! eventual se duc si se pisa (si din necesitate fiziologica si pe mine), scuzati-mi expresia!
    dar da-i bice inainte pt ca deznodamintul e tare placut si folositor (cuvinte sarace -asta e! te pup

    RăspundețiȘtergere
  11. Gabi, eu mănânc multă îngheţată şi îmi trece repede acreala :D În plus, la fiecare mizerie din asta, primesc şi 1-2 mesaje de la oameni care au ceva de dat, aşa că uit foarte repede. Ce mă bucur când vii în vizită!!! :) Te pup şi eu şi sper ca în curând să ne şi vedem, ce zici? :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Unii atata pot, atata fac...daca reusesti sa uiti de ei si sa-ti treaca, e cel mai bun lucru :)
    Sper ca macar cei care te-au impresionat pozitiv sa fie mult mai multi decat cei care vorbesc sa se afle in treaba...

    RăspundețiȘtergere
  13. Pai vezi daca pui la suflet. Ai naturelu' simtitor. Sper sa nu iau teapa cu duba. :-)

    RăspundețiȘtergere
  14. Rontziki, sunt mult mai mulţi :) Te pup!

    Dane, şi dac-o fi ţeapă, doar nu stăm cu ele în drum, nici eu cu biblioteca (pe care am cărat-o azi bucată cu bucată de mi-a sărit mucii pe pereţi şi năduşisem ca un cal de povară), nici doamna cu frigiderul şi presupun că nici domnu cu ferestrele :D Cât despre mine cu naturelul simţitor, nu mai spune la nimeni, că-mi strici imaginea de Vulpe turbo-diesel aspră dar severă :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Şi eu îmi permit să spun la fel - mergi înainte pe acest drum... Salut sufletul imens pe care îl ai...

    RăspundețiȘtergere
  16. Ceea ce faci e o chestie deosebita. Continua. Eu traiesc cu mustrari de constiinta ca am facut o promisiune catre tine si nu am gasit fereastra de timp in care sa o onorez. Dar ...

    RăspundețiȘtergere
  17. Fa-le in oftica si povesteste cat mai mult despre campanie, despre locurile in care mergi, despre oamenii minunati pe care ii intalnesti. Sa vedem: or sa crape de ciuda?
    Oricum, suntem mult mai multi cei care te sustinem, fiecare cum poate.
    Cand ziceai ca mai mergi la cumparaturi pentru copii? Ma inscriu la o fuga printre rafturi :D

    RăspundețiȘtergere
  18. tu vulpito, ia vezi-ti de campaniile tale frumoase si mai lasa incolo "nemultumirile" unora care isi separa gunoiul. da-o'ncolo de treaba. Suparare iti trebe tie acum? te asteapta un concediu frumos, o "expeditie" ozonata in curand, si un mare pupic de la noi cu toate ca niciodata nu e 'deajuns;)

    RăspundețiȘtergere
  19. lasa ma lia, pana la urma daca nu le place varianta cu donatiile spune-le cati prieteni ti-ai facut, poate asta nu e atat de sensibilos hulita ca o fapta buna. ca deh, in afara de spart seminte in fata blocului si sa aruncam cu rahat, multi nu stim sa facem al'ceva

    RăspundețiȘtergere
  20. Hm, Lia, din experienta mea de jurnalist intr-o redactie de ziar iti pot spune ca oamenii care reactioneaza cel mai bine la campaniile umanitare sunt exact cei care sunt si ei in nevoi: pensionarii, familiile modeste, cei care au avut si ei copiii bolnavi si au fost ajutati, la randul lor. Rar, foarte rar doneaza potentatii zilei si, de obicei, numai daca-i strangem cu usa. Ceea ce mai si facem :)Pana la urma, daca e pentru o cauza nobila,se justifica.

    RăspundețiȘtergere
  21. Vulpea rebela si puternica nu are de ce sa "faca pe sensibila" , din moment ce exista dovezi cat se poate de clare ca ESTE!
    Pe de alta parte, fiind puternica, nu are de ce sa "se planga", intrucat probabil ca i se rupe-n 14 de parerea cretinilor majoritar-inconjuratori!
    Si finca'i si rebela osa faca mai departe cum o duce capsorul cel roscovan! Si asta si trebuie sa faca , pentruca e FOARTE BINE asa!

    In final,fac si un pic de mea culpa: mi-am tot propus sa particip si eu intr-un fel sau altul,dar m-au tot rapit alte "trebi".Da' pan' la urma tot o fac(intr-un fel, sau in altul...)

    RăspundețiȘtergere
  22. Este impresionant ceea ce faci!Nu baga in seama oamenii tampiti si egoisti...Nu toti pot face ce faci tu!

    RăspundețiȘtergere
  23. Mergi pe drumul tau. Ceea ce faci este extraordinar si prin asta ti-ai castigat respectul multor oameni, dar si invidia altora. De cei din urma nu trebuie sa tii cont. Sunt prea frustrati si egoisti. Traiesc in lumea lor ingusta si nimeni nu ii poate face sa gandeasca alfel decat retrograd.

    RăspundețiȘtergere
  24. cu siguranta ne vom intilni!
    de curiozitate, te-ai mai intilnit cu fetele acelea infectate HIV?

    RăspundețiȘtergere
  25. Cristian, te pupez cu drag :)

    Marius, lasă mustrările de conştiinţă, că e timp destul, că doar de-abia a pornit la vale bulgărele de zăpadă :)

    Iuliana, după ce m-am trezit în Cora că mă uit ca viţelu la poarta nouă că nu ştiu cum arată o fetiţă de 10 ani ca să-i iau uniformă şi că nu ştiu ce trebe luat pt un nou născut, am nevoie de ajutor :)))

    Rhodi, eu ştii că sunt o pupăcioasă, aşa că să vină la mineeeeee :)))

    Dush, să ştii că treaba cu prietenii făcuţi e superbă!!! Am deja de ieşit la cafele, de povestit, de vorbit cu multă lume tare tare faină, aşa că sunt o Vulpe fffff bogată!!! :)

    Catwoman, welcome! :) Asta m-a impresionat cel mai tare, cum tocmai cei cu posibilităţi nu chiar strălucite au fost primii care m-au ajutat. Şi la locaţiile unde merg sunt mulţi oameni care ajută, care nu îşi permit prea multe, dar au suflet să fie alături de alţii şi mai amărâţi. Te mai aştept!

    Nero, ca să parafrazez celebra replică din Filantropica, "Vulpea e complexă şi prezintă multe aspecte" :))) Mulţumesc din suflet că sunteţi alături de mine, că mă luaţi aşa cum sunt şi că râdeţi şi plângeţi, vă bucuraţi şi vă emoţionaţi alături de mine :) It means a lot!

    Addamissia, îţi mulţumesc de vizită! Să ştii că la treaba cu invidia nu mă gândisem. Nu ţin cont, că dacă aş ţine, nu mi-aş vedea de ale mele, dar na, mă mai plâng şi eu că sunt o alintată :D Te rog să mai vii :)

    Gabi, daaa!!! Am fost chiar săptămâna trecută. Au vrut musai la McDonalds şi au păpat de toate şi au vrut suc şi îngheţată şi mi-au povestit toate nebuniile :) Una a fost în tabără cu ARAS-ul, a făcut căţărări pe munte şi era fff impresionată, iar cealaltă s-ar putea să plece la mare cu tabăra. S-au angajat, muncesc, sunt mândre de ele că îşi câştigă bănuţul lor :) Şi vb săptămânal cu ele la telefon.

    RăspundețiȘtergere
  26. Am trecut si trec prin niste socuri cad vad reactiile oamenilor"normali" de langa mine carora nu le-a lipsit, pana acum, niciodata nimic si nu ma pot trezi la aceasta realitate.
    Mai de una zi, povesteam cu un amic de vreo 34-35 de ani, despre masini( despre ce poa sa vorbeasca 2 mameluci) si eu ii apreciam masina si el imi tot zicea ca vrea sa o vanda sa isi ia cabrio (?). Ma ia gura pe-dinainte si ii zic ca de-acu tre sa te gandesti la familie, copii (babesti dalea) si reactia lui m-a factut sa il urasc: "copii, imi vine sa le rup gatul, mai ales cand plang prin avioane". Ei bine, napalm pe el as da si acu, chiar daca i-am spus omului gandurile mele "de bine" pe care le detin pentru dansu.
    Printre altele, in studentie am intreprins si noi ceva campanii dar nitel mai personale. o sa iti povestim odata.
    La Valea Plopilor am fost prin iarna si urma sa revenim de Paste, numai ca viata a vrut sa schimbe cursul si acu speram sa ajungem, again, prin iarna acolo.
    Ce ai facut tu e extraordinar. Te felicit si poa, in curand ne si hauzim.
    alea-alea numai de bine.

    RăspundețiȘtergere
  27. cdmitroi, poate vii cu mine la iarnă când să mp vezi emoţionată ca naşă :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Draga mea Lia...
    ce sa-ti zic, mi-ai mers la suflet cu blogul tau, cu "Oameni darnici", cu ideea, cu dedicarea... ce mai, cu totul!

    Fac voluntariat de ani buni de zile, de cand locuiam la Cluj, din 2004. Dar parca citind despre actiunea initiata de tine... ma simt mica si, in umbra. BRAVO pentru initiativa, pentru ca bati tara asta in lung si-n lat pentru oameni pe care nu-i cunosti (... inca) dar care sunt pretiosi numai pentur ca au un nume, sunt in viata inca, sunt OAMENI.

    Vreau s ama alatur initiativei voastre.. Locuiesc acum in Sibiu, de 1 an, nu sunt inca "de-aici" dar ma voi stradui sa diseminez in comunitate mesajul vostru si sa facem Sibiu sa vuiasca de ... OAMENI DARNICI.

    Ana Gogan
    0745 395 822

    RăspundețiȘtergere