"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 17 august 2009

Oameni darnici la Valea Plopului

După vizitele la Chitila şi la Casa Soarelui, după întâlnirea cu fetele cu hiv şi ieşitul la îngheţată, credeam că emoţional şi sufleteşte sunt călită. Cu mare bucurie vă spun că mă înşelam.

Sâmbătă pe 15 august, de sfântă Mărie, ne-am pus la drum ca să ajungem la copiii din Valea Plopului. Am fost foarte fericită că au venit cu mine şi să mă ajute, dar mai ales de drag, Monica şi Liviu cu dubiţa pe care am umplut-o până la refuz, în maşinuţa mea Mary VV, Dan Şelaru şi drăgălaşa lor Ioana, cu maşina ei plină vârf Mariana aka Cruella De Ville şi căţelul Mura, în maşina lor, de asemenea plină, Cristi şi Laura, cu minunaţii lor gemeni Gruia şi Vlăduţ. În nici 2 ore, pe un drum relativ liber, am ajuns. Sunt cele două sate, Valea Plopului şi Valea Screzii, unde copiii stau la familii, şi tabăra Valea Plopului, unde în timp s-au ridicat câteva case, din donaţii şi acolo stau copii alături de mămici şi îngrijitori. Noi ne-am dus direct în tabără, unde ne-am întâlnit cu doamna Tatiana Samoilă, directoarea Asociaţiei.

Asociaţia Pro Vita a fost pornită la iniţiativa părintelui Tănase, în 1993. La ora actuală, numărul total de asistaţi este de 261 de persoane. Cine sunt ei? Copii rezultaţi în urma renunţării la avort şi lăsaţi în îngrijire asociaţiei, pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp; copii din familii cu mari probleme sociale, aduşi de părinţi pentru o perioadă; copii abandonaţi în spitale, cu deficienţe, în curs de recuperare prin plasarea în mediu familial; copii ai străzii, recuperaţi şi în curs de reintegrare; tineri alungaţi din orfelinate după împlinirea a 18 ani; gravide sau mame alungate de familiile lor şi ocrotite până la rezolvarea situaţiei personale.

Când am ajuns noi, în tabără erau 109 suflete, după cum ni s-a spus. Restul erau în sat, la familii. Cei mai mici erau ori la masă, ori la nani, aşa că nu i-am deranjat. Cei mari ne-au ajutat să descărcăm bagajele. Haine, încălţări, două pătuţuri de la gemeni, un leagăn, jucării, detergent, clor, pampers, şampon, săpun, pastă şi periuţe, becuri, chibrite, spirt, vată, conserve de pateu, lapte praf, bulion, vegeta, bomboane, napolitane. Ne-au primit cu bucurie, cu drag, cu zâmbete. Fireşti, naturali, demni. Copii şi tineri frumoşi. Roxana are 19 ani şi e în tabără de 15. Ea "creşte copii", după cum mi-a spus. De 1 an de zile era acolo şi o altă fată, de 19 ani, cu o superbă fetiţă de 8 luni în braţe. Abandonată de familie, a găsit adăpost şi iubire aici. Am cunoscut-o şi pe Ana Maria. O superbitate cu ochi albaştri, din Mangalia, însărcinată în 6 luni jumate. Tatăl a refuzat să-şi asume responsabilitatea, părinţii au alungat-o pentru că i-a făcut de ruşine. Profesoara de geografie (pentru că era la liceu) a adus-o în Tabără, unde a găsit o casă. Mi-a făcut minunata onoare de a accepta ca eu să fiu naşa puiului din burtica ei. Când i-am spus că mă cheamă Lia Mihaela, mi-a răspuns "asta nu-i întâmplare, eu vreau să-i pun numele copilului Mihai sau Mihaela". Aşa că prin decembrie-ianuarie, mă duc să-mi botez finul sau finuţa. M-a impresionat la fata asta siguranţa cu care mi-a spus că la anul, la vară, îşi va lua bac-ul, îşi va găsi de muncă şi îi va asigura copilului ei o viaţă frumoasă.

Aceşti oameni minunaţi, coordonaţi cu blândeţe de Tatiana Samoilă, nu s-au plâns de nimic. Fiecare ştie ce are de făcut. Toţi, de la cel mai mic, la cel mai mare, stau cu spatele drept şi se uită curat în ochii tăi. Ne-au invitat la masă şi nu au acceptat refuzul nostru sub nicio formă. Am mâncat o minunată supă cu găluşte, apoi varză călită cu pui şi mămăligă. Ba am avut şi desert, prăjiturele cu gem. În bucătărie se făceau sarmale. Vreo mie. A doua zi era nuntă mare. Una din fetele din tabără se căsătorea cu un băiat din sat şi se aşezau la casa lor. În ultimii ani mai multe fete din tabără s-au căsătorit în sat, au casa lor, copii, familia lor. Şi iau de suflet copii abandonaţi.

Părintele Tănase era la Văleni, dar am reuşit să stau de vorbă cu preotul taberei. Care mi-a spus că e nevoie de de toate acolo. Haine, mâncare, aparatură electronică, mobilă, lapte praf, materiale de construcţie. De toate. Dar mi-a mai spus ceva preotul. Că fiecare dintre cei care au donat acum câte ceva ar fi bine să vină să vadă cu ochii şi sufletul lor pe cine ajută. Adevărul e că ce se întâmplă la Valea Plopului este un miracol. De viaţă, de iubire, de demnitate, de suflet, de bunătate.

După ce s-a oprit ploaia care ne-a ţinut mai mult în casă, ne-am pupat, ne-am luat rămas bun, cu promisiunea că vom reveni cât de curând. Eu nu voi uita curând strânsura de mână a Roxanei, ochii albaştri ai Anei Maria, chicoteala copiilor, zâmbetul Tatianei. Deja mă gândesc la trusoul finuţului. Şi la viitorul drum la ei. Poate data viitoare veniţi şi voi cu mine.

Am plecat de acolo cu sufletul plin, un om mai bun şi mai recunoscător, mai conştientă de viaţa mea fără grji reale. Ăl Bătrân ne zâmbea din cer, din curcubeu.


Photo gallery Valea Plopului

P.S. Campania oamenidarnici merge mai departe. În următoarele două săptămâni voi ajunge şi la căminul ţinut de Fraţii Marist, cu hainuţe, jucării, cărţi şi calculatoare, şi la două familii cu mulţi copii, la Copăceni şi lângă Bârlad. De asemenea, voi trimite un pachet cu cele necesare Biancăi.


Later edit: draga de Mary VV a povestit şi ea cum a văzut drumul la Valea Plopului. Cu mare drag îi mulţumesc şi vă invit să o citiţi şi pe ea, pentru că merită din plin!

25 de comentarii:

  1. Mult succes draga LiaLia. Ce faci tu si cei dragi tie este foarte important...desi multi au uitat asta. O data mai incolo la o cafea internautica o sa iti povestesc mai multe....

    RăspundețiȘtergere
  2. Vulpito, subscriu si eu la ce zice Jenika :) Mi-ar fi placut sa pot face si eu mai mult dar cu organizarile u are the one :)
    astept noutati si de la urmatoarele drumuri :-*

    RăspundețiȘtergere
  3. acu...sa te mangaiem frumos pe par si sa iti spunem bravo lia? iaca spunem, BRAVO LIA si celor care te ajuta sa pui lucrurile in miscare! Inca sunteti oameni.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lialia!
    Sper ca intr-o zi sa-ti pot spune" Sa-ti ajute Domnu' pentru bunatate", privindu-te in ochi. Si poate mergand cu tine acolo unde este nevoie!
    Zile frumoase, suflet bun!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bravo Lie! Suna asa sec cuvintele pe langa ce ar spune o imbratisare..Sa-ti dea Al Batran sanatate si zile multe!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bravo Lia. Te sustinem in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  7. Este greu de povestit ce simti in momente ca cele de sambata. Astfel de clipe trebuie traite. La Valea cu Plopi oameni cu mult suflet le-au dat copiilor de acolo o sansa. Alti oameni, precum Lia, si-au asumat responsabilitatea de a da o mana de ajutor, de a se implica. Mult mai mult decat o spune ea pe blog. O data cu hainute si dulciuri Lia si toti cei pe care i-am cunoscut sambata au daruit dragoste

    RăspundețiȘtergere
  8. Rasplata in ceruri fata! Tre` sa se apuce D-zeu de acum de pus deoparte pentru cadou... pana la urma mai sunt doar 70 de ani pana va intalniti! :) Toata stima pentru actiune! La urmatorul transport sa ma sesizezi si pe mine. Daca nu sunt la job promit sa vin. Aduc o Corsa si o blonda pe nume Cristina in ajutor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Liuta, draga mea am citit si eu acum postul. Mi-as dori sa vin si eu macar odata cu tine. Mi-as dori ca oamenii sa realizeze ca misiunea lor nu se termina atunci cand doneaza haine sau bani ci ea trebuie sa continue si moral in fata copiilor aceia. Eu inca nu am facut-o si mi-e rusine...:(

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt impresionata citind postarea ta si admirandu-i pe aceia care, desi nu traiesc o viata deloc usoara, stiu sa zambeasca, sa stea drepti si sa priveasca direct in ochi...imi doresc sa pot merge cu tine cu o ocazie viitoare :)
    Felicitari inca o data pentru ceea ce faci! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Vă mulţumesc din suflet pentru vorbele frumoase, pentr încurajări, pentr susţinere şi chiar mi-aş dori să veniţi şi voi la următoarele drumuri la ei. Credeţi-mă pe cuvânt, va fi o întâlnire care vă va da un şut în stomac (nedureros) şi vă va schimba ceva din viaţă. Scria un oarecare pe un blog care vorbea puţin despre campania asta, cum că "îţi trebuie sânge rece să-ţi placă să vezi o armată de copii amărâţi, indiferent că le donezi sau nu de-ale gurii ori hăinuţe". Ei, bine, nu, îţi trebuie sânge cald ca să faci treaba asta.

    RăspundețiȘtergere
  12. Sângele tau fierbe în vine, fata draga, sa speram ca cel pe care l-ai donat o sa-i incite si pe altii sa urmeze aceeasi directie.

    RăspundețiȘtergere
  13. S-au mai schimbat locurile din iarnă şi până acum. Minunea din Valea Plopului este exemplul clar al lui "dăruind vei dobândi, dăruind nu din ce ai, ci din ce nu ai". Te admir pentru ce faci şi ....ai reuşit să smulgi o lacrimă de emoţie.:P

    RăspundețiȘtergere
  14. :)
    Da, felicitari. Si mult noroc pe mai departe.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Cel mai mult cred ca m-a emotionat faptul ca te-ai oferit sa fii nasa bebelusului inca nenascut.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu de fiecare data cand citesc cate ceva despre campaniile tale raman fara cuvinte. Deja ti-am spus cat de mult admir ceea ce faci. Deja a spune "bravo" sau "felicitari" mi se pare putin. A participa nu ma tine stomacul ; oricat stiu ca as face bine oamenilor respectivi, nu sunt capbila sa am sangele rece sau cald de care vorbesti tu.
    ma bucur pentru copilul acela din burtica ca are deja un parinte spiritual asa misto :)
    Bless you!

    RăspundețiȘtergere
  17. Reusesti mereu sa ma impresionezi... ca e campania, ca e tot ce faci tu, ca e felul in care povestesti, nu stiu... dar cand iti citesc posturile despre campanie, mereu imi dau lacrimile.
    Pupez... concediu asa cum iti doresti! :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Mie mi se pare cele mai frumoase nume, Mihai si Michaela, (spre deosebire de Lia :)) pa mine ma cheama Mihai si mi-am cautat o nefasta cu nume Michaela. Mihai vine din evreieste si-nseamna cel care-i la fel ca Mine (adica Dumnezeu).

    Bineinteles ca voi fi si eu un pic nas. sa ne traiasca fina, ca odata vede nasu pasarica finutei.

    RăspundețiȘtergere
  19. oops, cred ca ma facut o greseala de adaptare a verbului la persoane, am fost emotionat.

    RăspundețiȘtergere
  20. Neamţule, naşule, tu dai masa şi zestrea finului :)))

    RăspundețiȘtergere
  21. Lia, no comment! De cand te-am vazut prima data mi-a placut de tine, mi-ai dat un sentiment asa de putere..
    Te sustin in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  22. Neamtule, hai sa te-nvat ebraica ;)
    Numele este Michael sau Michaela. Format din 3
    cuvinte ebraice, Mi ka El, adica, Cine este ca
    Dumnezeu...(EL / Elohim = Dumnezeu)

    Iti multumesc ca mi-ai pomenit de acest blog,
    o placere sa-l citesc.

    Lia, chapeau !

    RăspundețiȘtergere
  23. b.d. welcome :) Bine că am aflat cum e şi cu numele meu mult mai puţin utilizat, Mihaela, că de Lia mai ştiam câte ceva :) Te mai aştept!

    RăspundețiȘtergere
  24. in primul rand felicitari pt initiativa ,in al doilea rand am si eu ceva hainute pt o bebelusa si alte cateva lucruri necesare unei mamici ,cand mai ai drum spre acolo??sau cum facem sa i le dau cuiva care chiar are nevoie de ele ???
    felicitari inca o data

    RăspundețiȘtergere
  25. Mami_lui_maia, in primul rand, sa stii ca daca vio avea vreodata o fetita, o va chema Maia :) Te rog da-mi un email la lia_stoica@yahoo.com cu un numar de telefon si pe unde esti, ca zona, si te sun si ne vedem. Daca se poaet pana miercuri, ca aoi plec in concediu. Multumesc si te mai astept! :)

    RăspundețiȘtergere