"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 14 august 2009

Vulpea conştient sinucigaşă

Tot timpul vă povestesc de trafic, eu cu Frieda, mare şoferiţă în viaţă bla bla. Dar în complexitatea fiinţei mele, mai există o faţetă: Vulpea pieton. Până de curând, stătea destul de ascunsă, dar de când m-am mutat cu biroul în frumoasa zonă Cotroceni, lucrurile s-au schimbat puţin. Nu, să nu exagerăm, chit că lucrez la 3 staţii de autobuz de casă, tot nu vin cu ratb-ul. Şi pentru că aş sughiţa să am aşa contacte intime cu multă lume necunoscută, dar şi pentru că după muncă zbor prin Bucureşti să colectez diverse. Cu toate astea, zilnic îmi pun adrenalina în acţiune traversând dus întors bulevardul, în căutare de hrană. Sunt două treceri de pietoni. Mari, late, la vedere. Niciun copac nu obturează vederea şoferilor. Am testat pe pielea mea de şoferiţă, poţi vedea pietonul de la cel puţin 20 de metri înainte. Ei, bine, după ce îmi înfig viguros piciorul pe zebră, semn clar că doresc să traversez, mai trec cel puţin 2 minute până chiar nu mai rezist şi mai fac un pas, forţându-l pe bietul şofer să pună frână, bulversat de ideea că pf! uite când s-a găsit şi asta să traverseze! Mai durează câteva secunde bune până şi următorul şofer, de pe următoarea bandă, opreşte. Şi, pentru că există trei benzi pe sens, vă puteţi închipui ce surpriză neaşteptată are şi al treilea şofer, că oprirea celorlalţi doi nu e un semn suficient de clar cum că poate o trece un inconştient pe alba şi lata trecere de pietoni! Cu inima bătând puternic, cu dinţii încleştaţi, Vulpea ajunge în mijlocul bulevardului, în firavul no man's land dintre sensuri. Un firicel de transpiraţie mă gâdilă pe frunte. Dar îndur cu stoicism.
Deşi nu sunt o creatură chiar aşa de mică, deşi am părul roşu ca semaforul şi mă mai şi îmbrac în combinaţii coloristice de gen verde+mov+galben egal iubire, cu toate astea, sunt invizibilă! Abia apuc să sug burta să nu mă agaţe bolizii care vin acum pe trei benzi din celălalt sens. Mă uit zilnic ochi în ochi cu fiecare şofer care nu are nicio intenţie să oprească. Mi-e foarte clar că doar eu îi văd pe ei. Pun iar adrenalina în mişcare şi fac un pas, când văd eu că cel care vine mai are timp berechet să se oprească. Ei, bine, nu există ideea opririi din timp, uşurel, ci doar frâne bruşte care îmi lovesc timpanele şi apropieri periculoase de boturi de maşină de genunchii mei de fotbalistă. Am senzaţie de deja-vu cu următoarele două benzi. Când ajung într-un final pe partea cealaltă de stradă, sunt transpirată lac, am slăbit 2 kile, mi-am spart un dinte de cât de tare i-am strâns, ba uneori îmi curge şi un firicel de sânge din nas. Vă puteţi închipui că trebuie să trec prin acelaşi chin şi la întoarcere, doar că îmi îngreunez situaţia cărând după mine şi o sacoşă cu diverse casolete cu şniţele şi orezuri şi castraveţi muraţi.
Dacă vă întrebaţi cumva cum de mă menţin în formă şi nu am multe riduri, ei bine, acum aveţi răspunsul: sportul extrem numit traversat strada.

Tot la categoria ce-şi face Vulpea cu mâna ei, trebuie să vă povestesc de ieşirile mele în decor. În decorul dezgustător al mâncării fast-food. Ştim cu toţii ce mănâncă în general vulpea: şoricei, viermişori, paste cu prosciuto, pastramă bine condimentată la grătar. Good food. Dar cu toţii o mai luam şi razna distructiv uneori, nu? Duminica trecută, după o petrecere întinsă până la 5 dimineaţa şi doar câteva ore chinuite de somn, gagicul a simţit nevoia să se pedepsească în mahmureala lui, consumând de la Burger King. Eu nu mâncasem niciodată. De foame şi sperând că ororile alea sunt mai puţin rele ca mcdonalds-ul, am luat şi eu nişte chestii (teoretic) de pui şi cartofi prăjiţi. Nuggets-urile au avut gustul şi consistenţa unui burete de baie. N-aş fi crezut vreodată că există cartofi mai răi decât ăia de la mcdonalds. Ei, bine, da, există. Ăştia de la Burger King. În final, gagicul şi-a revenit din mahmureală, în schimb eu am zăcut ca o cârpă toată seara.

Astăzi, de fericire că intru în concediu, am dat o tură până la Carfur orhideea, în mai nou impusa oră obligatorie de pauză de masă. Ca o drogată, m-am dus la KFC. De unde am procurat două bucăţi de ceva uleios şi greţos, numite "pui". Deşi piticul de pe umărul drept urla din toţi rărunchii "NUUUU!!!! Eşti dementă!!! Sinucigaşo!!! Mai bine ia un măr!!!", până şi ăla de pe umărul stâng ridica din sprâncene şocat de gestul meu, mi-am luat cu un gest sigur punguţa cu "Pui, cartofi ţărăneşti şi salată de varză". Sună foarte apetisant şi sănătos, nu? Mi-am dus chinul impus până spre capăt, îngurgitând cu mare dezgust meniul procurat. A trecut fix o oră de atunci. Am luat două colebile. Cu toate astea, faţa mea are o paloare nesănătoasă, îmi tremură buzele verzi şi am un nod greu în stomac.

Peste fix 25 de minute îmi începe concediul. Mâine plec la copiii din Valea Plopului. Pe 28 plec în Croaţia. Oare voi supravieţui să le trăiesc pe toate?

20 de comentarii:

  1. Lia draga, dar tu esti o supravietuitoare! :p
    mai da-o-ncolo de fast food, ce-ti veni sa repeti experienta azi?
    oricum, concediu placut! te-anunt ca-mi plac magnetii de frigider de prin tari straine, plus ca-s subtila rau! :D

    te pupez si-astept povestile ce vor sa vina.

    RăspundețiȘtergere
  2. hehe...draga mea, io azi am comandat o iahnie de fasolice cu ardei copti ;)) nu-ti spun ca am mancat fix 3 randuri ;)
    iar acu ca sofer...pe aia care traverseaza singuri mai mult de 2 benzi doar ca sa treaca dincolo si io le umplu chilotii de injuraturi..mai ales cand in loc sa stea sa se stranga 2-3 cum is la noi bulevardele fff circulate...li se tot scoala la cate unu...:D

    RăspundețiȘtergere
  3. 3 randuri = 3 linguri..greu limbul roman.

    RăspundețiȘtergere
  4. Jane, am notat cu magneţii :D Dar nu scăpaţi aşa uşor de mine, mai am multe poveşti de scris până plec peste mări şi ţări :D

    Dush, meniul zilnic consumat de peste drum este bestial şi f mişto, piaf, grătar de pui, dar na, azi a fost ziua tâmpeniei şi nu puteam lipsi :))) Eu nu înjur pietonii pe trecere de pietoni decât atunci când o freacă în doru lelii de le ia juma de oră să facă un pas. Altfel, frate, e dreptul lor (şi al meu!) să trec dacă am desenate dungi groase pe jos şi există 2 panouri maaari cu "Trecere de pietoni"

    RăspundețiȘtergere
  5. Lia, eu sunt pieton profesionist, am supravietuit în Italia, Mexic si Jamaica, unei prietene din Mexico City Bucurestiul i s-a parut "limpio, moderno, ordenado, seguro":P Comparat cu ce-i acolo, nu-i de mirare. Asadar depinde de sistemul de referinta:D

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa stii ca la Unirea, sub scara rulanta se gasesc tricouri pe care scrie "I survived in Bucharest"
    Am simtit acum catva timp nevoia sa-mi iau unul, pe care l-am putrat mai apoi in Viena. Nu-ti inchipui cat de simpatici si saritori sunt vienezii!

    RăspundețiȘtergere
  7. Pot sa-ti spun ca in calitate de sofer, trecerile de pietoni fara semafoare la bulevardele cu cate trei benzi pe sens ma cam ingrijoreaza si cu toate ca sunt putin vitezomana :), incetinesc macar putin, preventiv, ca sa nu mai spun ca incetinesc bine daca o alta masina pe banda din dreapta a oprit...mi s-a intamplat sa-mi iau teapa si ala sa fie oprit la o barfa, nu pentru ca trecea vreun pieton :)) si sa-mi iau claxoane, dar mai bine asa decat sa risc...

    Intai de toate plimbare placuta maine!
    Si apoi concediu placut! dar banuiesc ca mai dai pe aici :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Doamne, Lia draga, cum sa ingurgitezi atata junk food cu buna stiinta?(acum te cert...) si traversarile alea periculoase?...chiar te-ai hotarat sa te sinucizi? sys

    RăspundețiȘtergere
  9. Anto, am auzit şi eu asta de la un amic ce vizitase Rio :)

    Lupule, acu eu sunt un om foarte obiectiv, chiar sunt muuult mai multe oraşe din care poţi ieşi purtând acel tricou, Bucureştiul nu-i chiar cel mai rău. Bine, faţă de Viena, e City of crime, dar eu în Atena, de exemplu, într-o săptămână era să fiu lovită de cel puţin 5 ori.

    Rontziki, tocmai pentru că sunt şi (sau mai ales) şofer mi se pare chestia cu trecerile de pietoni atât de de rahat. Abia aştept să vă povestesc despre plimbarea de mâine :) Şi normal că mai dau pe aici, până plec în Croaţia. Nu scăpaţi aşa uşor de mine :D

    Sys, mă crezi că atât la burger king, cât şi la kfc a fost pentru prima dată când am mâncat? Bine, e şi pentru ultima :)))

    RăspundețiȘtergere
  10. Off-topic: Multumesc de vizita. Te mai astept.
    On-topic: Sper sa fie bine in vacanta. Cu timp frumos. Si zile bune. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Da să-ţi facă Oprescu un pasaj suspendat, dacă tot a terminat-o cu autostrăzile aeriene, ce mama dracului, tu nu plăteşti impozite?

    RăspundețiȘtergere
  12. Sa ai un concediu excelent! (eu abia m-am intors si am reusit - in sfarsit - sa recuperez ce ai scris aici cat timp n-am avut eu net).
    Despre trecerile de pietoni: in orasul in care locuiesc nu exista treceri de pietoni nesemaforizate - asta a fost mirarea mea cand m-am mutat aici:).

    RăspundețiȘtergere
  13. Haiku de concediu

    Portile timpului se deschid lasand sa cada la pamant petalele.

    Asta e de folos???
    :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Off topic:

    Desigur...ca sa nu zica lumea ca am uitat de ce am venit.....
    Atat eu cat si domnu Nelu va dorim: Concediu Placut!!!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Lia, sportul pietonal s-a generalizat. Micii shumacheri nu merg pe jos nici la gunoi. Oare ci a inventat chestia cu dusul la tomberon cu masina?
    Cat despre KFC, Mc si Burger, nu stiu, poate nu tolerezi tu mancarea descongelata si superreincalzita ori in Bucuresti isi bat joc de clienti. Daca vrei buze verzi adevarate, incearca Mc din Padova, langa gara.

    RăspundețiȘtergere
  16. Mă omori cu titlurile, pe cuvânt de onoare... Un sfîrşit de săptămână cât mai bun îţi doresc...

    RăspundețiȘtergere
  17. Suge burta si rezista eroic, strada e facuta pentru invingatori, nu pentru bureti de baie... Fii viteaza, Zoe!!!

    RăspundețiȘtergere
  18. Ca pieton ma tem intotdeauna de injuraturile soferilor. Ca "omul din dreapta soferului" ma tem intotdeauna de injuraturile pietonilor. E o situatie ciudata. Eu nu injur dar ii stiu pe altii cat de des o fac.

    Cat despre partea a doua, Colebil e slabut. Incearca Fiobilin, Dicarbocalm sau Malucol. Ultimele doua sunt masticabile. Eu am ceva probleme cu stomacul si fierea iar acestea sunt singurele pastile care dau randament.
    Mai este Omez-ul, niste capsule care au rolul de a actiona ca pansament gastric si se iau dimineata pe stomacul gol.

    In final iti doresc un concediu placut cu intamplari care sa-ti umple sufletul de bucurii, asa cum meriti.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  19. haha ce-am mai râs! culmea, aici la portocalia burger king e giugiuc fata de mc donalds (vorbesc de hamburger). le-am incercat pe amandoua: mc donalds s-a lasat cu durere de burtica, insa burger king mi-a placut chiar (fara cartofi), avea si muraturi inauntru si avea gust si textura de carne, jur! si nu putzea, nu facea nimic. e singurrul hamburger pe care il ingurgitez in lumea asta, UNICUL. de 3 ori pe an.

    RăspundețiȘtergere