"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 4 decembrie 2009

Iar despre mâncare, păi nu?

Ei, bine, da, nici azi nu voi scrie despre politică, dezbateri, bălăcăreli și dezgust. Pentru că refuz asta. După cum spuneam și ieri, în ciuda a tot și toate, viața de zi cu zi poate fi și relaxantă, amuzantă, apetisantă. Mâncarea. Potolul. Haleala. Un rău necesar vor spune doamnele mereu la dietă. O necesitate vor spune domnii care dacă nu mănâncă 3 kg de carne pe zi devin anemici. Pentru mine mâncarea e o plăcere, o aventură, mereu o curiozitate. Sarmalele mamei sunt cele mai bune. Nimeni nu făcea păpară cu pescuți din ăia mici mici ca tataie Ioane. N-am mâncat nicăieri prăjituri ca cele făcute de mătușa mea Cornelia. Plăcerea de a găti e din familie, clar. Eu m-am aventurat în domeniu pe la 16 ani, când am rămas stăpână pe moșie și i-am spus mamei că mai bine îmi lasă bani de ingrediente decât să-mi gătească de câte ori venea să vadă ce mai fac. După o lună de mâncat numai cartofi prăjiți, deh, visul oricărui adolescent, am realizat că gătitul îmi poate oferi mult mai mult. Și mi-am adus aminte cum face mama supă de pui, cum călește legumele pentru tocană și am încercat și eu. Și n-a fost rău. Cu timpul am crescut, am descoperit mirodenii necunoscute până atunci (am avut o perioadă obsesivă curry), rețete noi, fructe de mare, gusturi neobișnuite dar geniale (dulce-acru, de exemplu), am trecut peste problemele legate de carnea de oaie și am ajuns să ador o pastramă bună. Mersul la cârciumi e invenție minunată, dar nu voi uita niciodată să gătesc acasă. Și uite așa săptămâna trecută m-a stârnit Zazuza cu o ciorbă. Care arăta cumva cunoscut, dar avea ciuperci! Trebuia încercată. Normal, nu voi fi niciodată capabilă să mă țin strict de o rețetă, așa că am mai improvizat. Și pe lângă ceapă, morcovi, țelină, cartofi, ciuperci și șunculiță, am pus și niște scăricică afumată. Și la final am bătut zama groasă cu smântâna, că mi-era lene să pun în farfurie de fiecare dată. Măghiran am pus și eu, dar neavând ceapa de tuns de care povestește ea, la final am adăugat niște tarhon. Deh, slăbiciune ardelenească. Și ardelenind puțin ciorba, normal că a mers de minune cu ceapă roșie. Felul doi a fost simpluț, dar eficient: piure de cartofi cu tocană aită, de care am mai povestit eu. Pentru mine a fost o masă reușită. Mormăielile mmmm gagicului au fost confirmarea. Coană Zazuza, să trăiești!

Curioasă voi fi mereu. De rețete altfel, de combinații aparent ciudate, de mirodenii puternice. Dar mereu, la un moment dat, mi se va face dor și poftă de aromele și colesterolul oferit de mâncarea ardelenească. Care dacă nu-i la mama, e la cârciumă. De exemplu la Bistro Villacrosse, un loc tare drag mie. Sper să vă placă și vouă.

P.S. Dacă aveți vreodată poftă de o ciorbă de fasole cu afumătură și o varză a la Cluj de să mâncați până nu vă mai puteți ridica de la masă, dați un semn. Gătesc cu mare plăcere. Și dau și o pălincă sau o țuică fiartă. Vă aștept!

18 comentarii:

  1. @LiaLia: Lio, mamă, a mers la casa sufletului. Mulțumim, să-ți dea Dumnezeu sănătate! Să ne trăiești! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. hahaha, taman ce ma pregatesc de o supa/ciorba de fasole. revin cu amanunte! la varza a la Cluj ma bag cand ajung in tara sau cand ajungi tu la Viena- care s-o intampla mai repede :)). @ reteta, cum ziceam, si eu personalizez totul. ca altfel, ce rost si ce haz mai are gatitul, nu? tarhon rulz! sa nu uit sa il adaug la fasole in seara asta (am mancat odata cu mama, intr-o seara tarzie, pe cand asteptam trenul sa plecam din Sibiu spre casa, si de atunci tarhonul este in bucataria mea mereu ;)) ). ma bucur ca gagicu' a apreciat intens :D! il felicitam pentru alegere :D!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca suntem surori de aventuri culinare :) Si mie imi place sa incerc de toate, chiar daca nu-mi gadila de la inceput vazul sau mirosul. Mai ales cele asiatice imi plac, asta cred ca este evident, dar sigur ca am si preferate mai de-aproape de casa :) Tu+mine+gagicii (eventual, hihihi)+o carciuma buna= perfect! :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. fetelor, eu propun un blog meeting pe teme culinare in Bucuresti, prin martie asa :)). ori la o carciuma, ori la una dintre noi, sa tragem o varza, ciorba, fasole ceva :)).

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand va intalniti la asa ceva...adica mancare bunicioasa, dati un semn, mi-ar face placere, ca vad ca aveti multa suflare buna in voi...Va trimit o tava de AMANDINE (asta daca va sugereaza ceva pofte si ape in gura), daca nu, si nu cred ca nu va tenteaza, va fac un tort sah...

    RăspundețiȘtergere
  6. Drept sau nu, promise is promise, ok?...Vineeee

    RăspundețiȘtergere
  7. Da te respecţi ca o vulpe africană, Lio, numa-n delicatesuri îţi ţii fizicu!!! Brava! Şi-ntre timp, duşmanii poporului, cei doi catindaţi se gîndesc cum să ţi-o ia de la gură (haleala).
    Vezi tu pe dracu, la anu. Io mă pregătesc de pe-acuma: de două ori mănînc pe zi. Atît. Dimineaţa, cafea şi o feliuţă de pîine prăjită. Prînzu-l comasez cu cina: un măr, maximum şi-un ceai. De la 1 ianuarie comasez şi micul dejun cu cina şi cu prînzul.
    Ca să mă obişnuiesc uşor-uşor cu zilele alea care vin. Şi-n plus, îmi păstrez alura de june prim şi am şi timp mai mult ca să mă înţelepţesc...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ah! Absolut delicios. Nu mai știu unde scria că a gusta o cină delicioasă este un păcat, dar a o lăsa să se irosească este un păcat și mai mare...

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  9. LiaLia, artisto!
    De cand ma stiu , inventez- din ce am in frigider.

    Reconosc- ma lasi in urma.
    Felicitari!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Erys, dar eclere știi să faci? :D Dacă nu, asta e, mă voi mulțumi cu o tavă de amandine. Of!

    Varanule, e o tactică, bre, să creadă lumea că trăiesc bine, să mă individieze! :))) Că în relitate mă știi, doar pâine tare și apă clocită :))

    Andrei, bine a zis cine a zis! :) Nu pot să intru la tine pe blog, e vreo problemă?

    Ginuțo, parcă e chiar mai amuzant când improvizezi din ce ai :) Să știi că eu am două vise mărețe: să-mi deschid o florărie și să-mi fac un bistro, așa că trebuie să stau conectată la realitățuri :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Fireste ca fac si eclere cu cremuta de vanilie puternic aromata si glazura din ciocolata din cea mai concentrata si gustoasa, doar ca acelea trebuiesc mancate repede, nu tin la drum...

    RăspundețiȘtergere
  12. ete ca comentai mai devreme si nu ramasese scris pe acilea :D
    Eram a doua pe lista de ciorba,dar vad ca nu imi aparu cometariul. Acu ca terminai cu regimul imi permit sa ma inscriu si eu la o ciorba. Am balosit pe taste la serviciu cand vazui postul asta. Ai si tu mila de noi, please. Sa nu care cumva sa ma omiti la lista, fac eu eclere... bune rau :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Ah, ciorba aia trebuie neapărat s-o încerc!!! Până una alta, mâine cică fac iarăşi varză, nu a la Cluj, ci o simplă varză călită cu afumătură :)
    Mă inscriu şi eu la meetingul pe teme culinare cu ciorbe (preferata mea e aia de perişoare, dar cred c-o schimb cu asta de la tine:)) şi torturi ;)

    RăspundețiȘtergere
  14. bai da pozele mele cu torturile mele de pe facebook chiar nu le-ai vazut? ia vezi-le si zi-mi daca ti-e pofta au ba! chiar te rog! daca tot esti avizata...:)

    RăspundețiȘtergere
  15. E a doua oară când mi se face rău în dimineaţa asta. De poftă... Poate prind şi eu curaj şi înfrunt bucătăria :))

    RăspundețiȘtergere
  16. Salut,

    Numele meu este Razvan. In primul rand imi cer scuze ca te contactez astfel, insa nu am gasit pe site-ul tau nici un alt mijloc de a te contacta.

    Motivul pt care iti scriu este ca vreau sa iau legatura cu prietenul tau care este steward si nu stiu cum, intrucat pe blog-ul lui nu are nici o adresa, dar nici nu pot lasa comentarii intrucat comentariile libere nu sunt acceptate la el, ci doar daca ai cont pe la Wordpress sau AIM (Open ID). Crezi ca ai putea sa ii spui sa ma contacteze pe blogul meu?

    Mersi

    RăspundețiȘtergere