"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 16 martie 2010

Copilărie, adolescență, Maradona și Metallica

Stăteam aseară apatica, deh, seară de duminică, acreală că de dimineață trebuie să mă trezesc la odioasa oră de 7 ca să ajung la scârbiciul care nu mă mai încântă cu absolut nimic, la dracu cu maturizarea asta care ne transformă în niște roboței obosiți! Și frunzărind absentă wall-ul de la facebook, printre zecile de oițe, lingouri și animăluțe de la farmville sau puștile și pistoalele de la mafia war, mă lovește în ochi un anunț al Clarisei: ohhh yeahh!!!! Și link-ul ăsta. Brusc mi-a izbucnit sângele prin vene, au început să-mi freamăte nările și mi-am simți iar inima bătând. Dădeam ușor din cap și din picioare. A urmat piesa asta. Mi-am adus aminte brusc de tot. De avantajul de a avea un frate mai mare. Care mă băga în seamă când eram doar un copil prost de 12 ani și mă lua cu el "afară" unde la un casetofon obosit am învățat ce înseamnă rock, sound, chitări electrice, bass, tobe, în timp ce coleguțele mele ascultau puști imberbi cu coșuri gen New Kids on the block sau East 17. Mi-am adus aminte de petrecerile unde dădeam de nebună din cap și plete (da, la vârsta aia aveam plete) de nu puteam să-mi mișc gâtul a doua zi. M-a pufnit râsul când mi-am amintit ce superior ne uitam la puștii care abia după The Black Album au auzit de Metallica. Mi-am adus aminte de berile băute în Grădinița, unde acu e rahatul ăla de McDonalds. Bine, beri e mult spus, era un fel de pipi cu detergent pentru spumă. Dar era ieftină. Acolo mi-am luat prima bătaie de la o rockeriță mare și grasă, cu mulți ani mai mare ca mine. După care m-au învățat și pe mine băieții să dau cu pumnul și mai ales cu șutul. Început de adolescență. Haine negre, ochi încruntați, rebeliune fără motiv, "ai mei nu mă înțeleg!!!", rock, bețiveli, Skid Row, Guns, Alice Cooper, Maiden, Judas Priest, primele săruturi și mângâieri, primele corturi la 2 Mai și Vama Veche, ace de siguranță în loc de cercei în cele 3 găuri din ureche făcute cu mâna mea. Adolescență în stare pură. Și mai presus de toate, Metallica. Forever.



De dimineață am plecat cu zâmbetul pe buze. Pentru că nu aveam Metallica, am pus un cd cu Manu Chao. Cd-ul meu de drum și libertate. Și m-au lovit cu atâta plăcere amintiri din copilărie când eram o băiețoasă turbată care băteam mingea pe maidan și eram mare specialistă în tenis cu piciorul. Bine, jucam și cu racheta pe vremea aia și chiar serios, dar fotbalul era fotbal. De curând am revăzut filmul despre idolul copilăriei mele. Ce poate fi mai dement, mai emoționant, mai plin de adrenalină și de nebunie ca un film-documentar despre Maradona, regizat de Emir Kusturica, în care parte din coloana sonoră e oferită de Manu Chao? Iubiți, urâți, adulați, controversați, (auto)distructivi, stângiști chiar până la extreme, fiecare dintre ei binecuvântați cu un strop de geniu. Băieți răi, slăbiciune de Vulpe băiețoasă.

Nu știu dacă ați văzut filmul, nu știu dacă vă place fotbalul, nu știu dacă puteți să treceți de drogurile, violența, întâlnirile cu Fidel Castro, tatuajul cu Che Guevara, dar vă rog spuneți-mă dacă sunt nebună eu că mi se pune un nod de emoție în gât și mi se zburlește pielea pe mine când îl aud cântând prost și fals, dar cu atâta pasiune pe Maradona, cu versurile alea și oamenii ăia în jur.

În vara lui '86 eram cu ai mei la cabana de la cota 1300, zeci de oameni afară, un televizor Sport alb-negru, la care am văzut finala Argentina - Germania de Vest. Aveam 8 ani și nu am uitat nimic din seara aia. Acolo am învățat să joc tenis de picior. Și mă băteam cu toți băieții cum că dacă dai cu mâna, nu e greșeală. Ba din contră.


Si yo fuera Maradona viviría como él
porque el mundo es una bola
que se vive a flor de piel ...
La vida es una tómbola... de noche y de día...
la vida es una tómbola y arriba y arriba....

23 de comentarii:

  1. ei bine, subscriu la ce ai scris mai sus, tot de Viata imi aduce si mie aminte Metallica, de fapt o port tot timpul cu mine, altfel m-as fi tampit demult! lanturi pe geaca, dat din cap, suparare mare, tricouri negre si blugi jegosi, yak!, iron maiden la polivalenta, iris tot acolo, club A mai tarziu, bocanci pe timp de vara, beutura pe sest...mda... cum sa nu continui sa ascult? face parte din mine, odata intrata in sange... ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai uitat de albumele cu abtibilduri ("actibilde, actibilduri", dupa cum ne venea la indemina). De fapt, nu asta conteaza. Ai mai facut cel putin o dimineata frumoasa. Merci.

    RăspundețiȘtergere
  3. ...povestea, spusa asa, pe nerasuflate, ma face sa cred ca mai incerci sa pastrezi acea stare de spirit. Iti trimit ceva care sa te faca sa iti doresti sa scapi de "conditia de Roudolph":

    aici trebuia sa fie un link: (http://www.youtube.com/watch?v=lOMBfm2wv-k)

    ...in loc sa ma intristez, incerc sa mai cresc un paianjen, mai viguros, mai tenace!

    RăspundețiȘtergere
  4. ce armasari de soi am fost in tinerete si ce gloabe rapciugoase am ajuns! proletari fara perspective!

    hai paaa!! ca inca mai ascult Sepultura la munca:))

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ai sange acolo unde ar trebui sa ai daca nu publici o poza "pletoasa". De-a ta, sa ne-ntelegem! Nu veni cu prostii... ok?

    RăspundețiȘtergere
  6. auld lang syne...ace de siguranta in obraz..the good times

    RăspundețiȘtergere
  7. Multam de metallica. Au fost si vor ramane cei mai tari metallisti:P. Din pacate, pentru mine, mai mult de The Back album nu am reusit sa ii mai inteleg. Sa fie oare varsta?

    RăspundețiȘtergere
  8. Clarisa, faine vremuri :) Club A e deja un alt episod din viaţa mea :)))

    Cos, nu ştiu ce albume cu abţibilduri :D Ştiu că biata maică-mea a căutat după uşa camerei mele un loc miiiic ca să-i arate unei vecine zugrăveala, că în rest era totul tapetat cu postere cu pletoşi :D

    Virtualkid, dar povestea şi starea de spirit e întotdeauna în mine, acum doar v-am împărtăşit-o :) Iar cei care mă cunosc ştiu că mă întristez rar, eu dau direct cu pumnul (simbolic) :D Foarte tare treaba cu păianjenul, dar extrem de tristă. Cam asta plănuiesc şi eu, să îmi învăţ păianjenul să fie mai tenace. În altă ţară :)

    Pauleeeeeeeeeee, promit să caut în arhiva pe hârtie şi să scanez una :D

    Karma, chiar în obraz nu am avut, că eram vanituoasă şi mi se părea că sunt frumuşică :)))

    cd, mă bucur că ţi-a plăcut :) Au mai făcut ei lucruri şi după The black album, dar na, cred că au îmbătrânit şi ei :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu m-a pasionat fotbalul decat vreo 2-3 ani, insa imi amintesc cu drag de serile si beutele cu roackerii mei. Acum suna ciudat de la o blonda cu un blog roz insa imi aduc aminte de fiecare pleata, fiecare cercel si pastrez cu acelas drag toate tricourile black pe care le purtam cu atat mandrie.
    Frumos imbold sa ne scoata din starea de robotizare :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Podi, varianta feminină e: ce pasăre rară am fost, ce găină de aprozar am ajuns :)))

    Sabbra, glad you liked it :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu am un frate mai mic...si el a invatat singur sa cante la chitara cand era copil, datorita muzicii lui Metallica...in casa erau numai acordurile chitarilor lor, tricouri cu ei, tatuaje cu ei, postere cu ei...acum eu ascult Metallica si fiica mea cea mare, mai ales cand mergem cu masina...acum eu sunt fratele meu mai mic cazut in freza! Fratele real are chitara electrica din SUA acum si se rockereste de hobby intr-o formatie loco...Amintiri frumoase...
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  12. Pe vremea mea se "purtau" rockerii si depesistii....evident, eram cu rockerii.. Metallica, Guns... Ehhh, ce vremuri :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Şi iar vine vorba de tinereţuri, de club A...oftez adânc şi-mi amintesc cu plăcere :)
    Super tare vorba cu pasărea rară şi găina de aprozar :))) mi-ai făcut seara :))

    RăspundețiȘtergere
  14. eu stiam faza cu caini: "ce dulau am fost si ce javra am ajuns" :) dar intr-adevar, expresia cu gaina e mult mai... plastica :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu o stiam pe aia cu "Ce caine de rasa am fost si ce jigodie am ajuns" :))

    RăspundețiȘtergere
  16. eu cu the cure, billy idol, sex pistols, the pulp. red hot...in liceu. f rea si eu! normal, sa ma laud. buze negre, unghii negre, par valvoi, geaca de motor si smokey eyes! cand intram in bowling la olimp, parca toata lumea era a mea! mai intai pokere la greu, apoi biliard la greu, printre primele fete din bucuresti! floreasca subsolul unei vile (cred ca primul), slatineanu, polona,etc fff tare! super viata la ora aia!

    RăspundețiȘtergere
  17. aaa! am uitat de gagicul care ma insotea! SID, roaker, 190 cm, ras,ochii verde metalic,ciocate cu pinteni cu rotite, sudate de el, cruci si capete de mort cositorite si lucrate de el, geaca de motor personalizata (desenata in intregime color de el...f talentat)! iti dai seama! maaama, ce tare eram! si care asculta in general, pe langa metallica si obituary (parca asa se scrie)! chiar ca ce amintiri!

    RăspundețiȘtergere
  18. Hihihi, Gabi, The Cure îmi aducea frate-meu acasă când eram și mai pitică, prin 88-89, de aveam 10-11 ani, că un coleg de-al lui era băiat de securist și aducea de afară :D Am avut o perioadă prin 91 când băgam la greu Sex Pistols, The Clash, Men without hats, The Stranglers, dar nu m-au prins atât de tare. Joy Division și Stranglers ascult și acum cu mare plăcere, iar The Cure rămân și ei nemuritori :) Ahhh, bowlingul din Oliiiiimp :D

    RăspundețiȘtergere
  19. pe mine m-a izbit dorul de folk. care a mers curios in paralel cu rockareala. auzi, la naiba! eu mi-s cetatean universal. cred ca am ascultat toate tipurile de muzica. si pentru toate am avut sentimente.

    RăspundețiȘtergere
  20. am prins cate ceva din cele amintite de tine...

    RăspundețiȘtergere
  21. 1. Plete...bocanci vara...tricouri negre...blugi stransi pe picior...vodca saniuta si tigari carpati...zvastica "desenata" cu cutitul pe antebrat in timp ce ascultam judas (painkiller)si beam bitter (brrrr)...festivaluri rock...arenele romane...rockoteci.
    2. Casatorit, 1 baietel, munca de birou, 15 kg in plus fara de pct.1...alcool rar...familist...nostalgic...parul meu strans in coada este intr-un sertar al biroului de acasa...ma va insoti peste ani cand voi pleca.
    3. Si acum ascult METALLICA, MEGADETH, SLAYER, KREATOR, MANOWAR, JUDAS, TESTAMENT.

    RăspundețiȘtergere
  22. Entziu, e bine că avem măcar amintirile :) Na, evoluăm, creștem, mergem mai departe :p Să-ți trăiască piciul și să îl înveți și pe el cum e cu muzica tare :D Toate bune!!!

    RăspundețiȘtergere