"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 24 martie 2010

Vulpea ușor bulversată de Ursul fluierător berlinez

Oi fi eu unul din ultimii oameni care nu a văzut Avatar, dar cu siguranță sunt printre primii care a văzut "Eu când vreau să fluier, fluier". Îl pusesem oricum pe lista de filme de văzut, dar invitația primită ieri de la revista Tabu a picat la marele fix. Am luat-o pe Julieta de mânuță și ne-am dus la Afi Cotroceni (din păcate, nu sala aia VIP cu scaunele alea fabuloase, dar foarte ok și sala asta normală) la film pline de curiozitate, fără stereotipuri și idei preconcepute în cap. Citisem amândouă câteva articole despre acțiunea filmului. Acum că l-am văzut, nu știu cine sunt cei care au făcut "rezumatele" pentru presă, dar trebuie să recunosc că sigur au văzut alt film. Eu nu obișnuiesc să adorm la film și nici să caut pe sub scaune lucrușoare căzute din poșetă și să pierd acțiunea, așa că după ce îl vedeți și voi, vă rog să-mi spuneți când și unde a ajuns personajul principal "jupân" (deci, superior în ierarhie) în dormitor, ce planuri îi dă peste cap dragostea și mai ales, care dragoste? Poate sunt eu mai cinică și hârșâită, dar din ochiadele băietului și replica "io când ies de aici o să o iau de nevastă pe studenta aia cu buze frumoase și o să ne f*tem, o să ne f*tem, o să ne f*tem" nu prea m-am gândit romantic la "îndrăgostit", ca toți autorii de articolașe de presă.

Despre acțiunea filmului nu o să vă spun mai nimic, chiar aș strica orice curiozitate și magie. Se petrece într-o pușcărie de minori (spre majori) de securitate minimă, din ce am mai auzit eu despre atmosfera pușcăriilor românești, nu cred că e nicio tușă prea îngroșată de regizor, faptul că "actorii" sunt chiar pușcăriași aduce un firesc și un real foarte fain (e o scenă de bătaie pentru niște țigări - după câte am citit, se pare că a fost improvizație - foarte, foarte tare și "de acolo"), gardienii-milițieni în schimb, se simte că sunt amatori și nu știu cu ce se mănâncă nici meseria de gardian, nici actoria (bine, nici regizorul nu a conturat vreun gardian așa cum a făcut-o cu anumiți pușcariași, de exemplu). Dar apropo de natural și firesc, spre deosebire de nenumărate alte filme românești unde înjurăturile erau forțate și total deranjante (drumul spre București de la Constanța, presărat de pu și pi-uri în plus, din Marfa și banii e primul exemplu care îmi pică la îndemână), aici ar fi fost absurd să lipsească din limbaj și "curg" foarte bine.

Faptul că regizorul Florin Șerban a folosit la început camera de mână (handy-cam?! chiar nu am idee cum se cheamă) și l-a filmat din ceafă pe eroul principal în mers a fost de bine. Faptul că a repetat ceafa în mișcare de X ori după aia a fost fără motiv. Părerea mea de nespecialistă. Tot în plus am simțit și anumite momente de tăcere, în condițiile în care dialogul redus e unul din plusurile filmului. Tensiunea filmului, așteptările de CEVA-ul care te va face să sari în scaun mi-au fost cam dezumflate de ultimele minute ale filmului care m-au făcut să mă gândesc că aveau un dead-line și au fușărit pe final, ca să termine la timp. Finalul nu e rău, dar e brusc și ne-a lăsat pe toți cu ochii holbați, iar eu mi-am adus aminte de șocul simțit la finalul primei părți din Lord of the rings, când nu se știa că vor mai fi 2 părți. Adică, gata??? Hmmm... Mi-am adus aminte de Furia, un film care pe mine m-a încântat că se simțea un ritm nou în filmul românesc, dar care la final m-a lăsat puțin ... neterminată.

Distribuția m-a dezamăgit și extaziat în același timp. Pușcăriașii neactori își joacă propriile roluri de minune, gardienii pică testul. Mihai Constantin, hârșâit, blazat, burtos și bărbos, îl joacă pe directorul închisorii și îmi întărește convingerea că e un actor foarte bun care are ghinionul de a nu fi distribuit în roluri pe măsură. Aici aș fi vrut să-l văd mai mult. Mama denaturată a eroului principal este jucată de Clara Vodă la marele fix. Machiaj, mimică, tremur, istericale, voce, totul e de nota 10. Fratele mai mic, jucat de copilul Marian Bratu, are de asemenea o figura foarte expresiv și un joc bun. Din păcate, tânăra Ada Condeescu (o joacă pe "studenta cu buze frumoase") nu m-a convins absolut deloc. Nu știu dacă mai avea nevoie de replici, de scene, sau are altă scuză, dar eu cu siguranță o voi uita rapid. Ceea ce nu pot spune despre eroul principal, jucat de frumușelul puștan de 17 ani George Pistereanu. Bun, frate, bun. Și la propriu, și la figurat. O adevărată revelație. Dacă a jucat așa fără mari studii (abia acum e student la teatru și film), îi prevăd un viitor frumos. Asta dacă nu cumva studiile îi vor ucide naturalețea.

Despre subiectul filmului vă voi spune doar atât: "naționaliștii" isterici care comentează pe forumuri, înainte să fi văzut filmul, cum că "ați făcut țara de căcat și voi vă lăudați cu trofee" sau "trebuia să arăți străinătății că și la noi este normalitate, nu numai criminalitate! Ne-ai înfipt cuțitul în spate! Și mai zici că ești român, patriot, dacă duci în lume numai povești urâte despre țară și despre poporul tău" le spun să își ia frustrările și să și le vâre undeva. Trebuie să ai probleme majore să te simți mai de căcat decât ești pentru că subiectul filmului e despre pușcăriași și o mamă care și-a cam abandonat copiii ca să trăiască în Italia cu unul și altul.

În final, nu mi-a plăcut filmul la care mă așteptam, pentru că nu a fost filmul pe care îl credeam (cel puțin nu subiectul după cum citisem în presă), dar deși am avut ceva dezamăgiri, mi-a plăcut filmul pe care l-am văzut. Nu pot spune exact de ce, dar vă îndemn cu toată sinceritatea să mergeți să-l vedeți și să dați un semn după. De plăcut sau de neplăcut, e un film care e de văzut.

16 comentarii:

  1. Pica la fix, o iau pe mama de-o aripa si mergem saptamana viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Te si vad cu palaria pe-un ochi, fuierandu-ne din fotoliu. Cetepista cinefila ce esti!
    Mi-a placut "ocheada"... Poate am sa-l vad si eu... Mai mult pentru buzele alea de care vorbeai.

    RăspundețiȘtergere
  3. Muica! Mult iti ia sa spui ca nu ti-a placut filmul. Trebuia sa spui de la inceput si nu mai citeam si nu mai ma incitai cu alte chestii.
    Ai dreptate in legatura cu M. Constantin. Dar tot nu o sa ma duc sa-l vad, cum n-am vazut nici 4-3-2. Sick of ShitDotRo!

    RăspundețiȘtergere
  4. pare interesant da m=am saturat de filme psihologice kinda...;vrea sa rid ca proasta, tocmai pentru ca in viata de zi cu zi asta imi lipseste

    RăspundețiȘtergere
  5. Anto, chiar sunt curioasă de cu ce ochi îl vei vedea. Am încredere :)

    Dush, NUUUU!!! De-asta am fost și relativ bulversa(n)tă, pentru că au fost multe chestii foarte faine, dar cu ceva "ieșiri din decor".

    Paul, nu-mi spune de ctp că fac alergie :))) Chiar e de văzut filmul!

    Bogdanic, dar nu am zis că nu mi-a plăcut! Chiar sunt multe chestii incitante, bine făcute, bine lucrate, puștiul e superb. Cât despre chestia cu shitdotRo, pe mine mă depășești aici, pe bune. Chiar mi se pare o aberație asta cu subiectele negre ale filmelor românești. Astea sunt subiectele în mai toate filmele, nu doar românești!

    RăspundețiȘtergere
  6. Karma, eu am făcut toata iarna cură de comedii, pe alea cu Will Ferrell le recomand cu mare căldură :D Eu sinceră să fiu aștept cu mare nerăbdare și Portretul luptătorului la tinerețe, alt film românesc, actori tineri, subiect incomod și ne-pupător pe creștetul românesc delicat.

    RăspundețiȘtergere
  7. @lia: bineeeeee, am sa il vad... :)) vb dupe... :)
    @bogdanic: bine ai facut ca nu ai vazt 4321zerobarat... nu ai pierdut nimic, nu ai fi castigat nimic. in fine, sper ca dupa asta sa nu spun la fel, desi, trailer-ul zice de bine. si sa mor ca imi place buzata mai liuto! :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Si eu sunt printre cei care inca nu au vazut AVATAR ...so what...:))...cat despre filmul asta (pe care inca nu l-am vazut)am impresia ca seamana izbitor de mult (inca de la afish) cu PRISON BREAK pe care l-am devorat.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ocserver, abia te aștept! :D

    Lyonna, facem un club select al celor care NU au văzut Avatar :))) Cât despre legătura cu Prisonbreak, măcar atât post spune: în afară de faptul că se întâmplă ambele într-o pușcărie, nu au nicio legătură unul cu altul :)

    RăspundețiȘtergere
  10. si io-s in clubul vostru. nu m-a tentat de nici o culoare valva din jurul lui si nici subiectul :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Ei nu esti ultima care nu a vazut Avatar... nici eu nu l-am vazut dar sunt interesat sa vad "cand vreau sa fluier..". Din pacate nu este disponibil aici la Mtl.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Lia: Ca cum sa't esplic ca ca sa nu ma intelegi gresit... Nu-i subiectul. E atmosfera. E lipsa de speranta. E realitatea dura de care cauti sa scapi in sala de cinema si te izbeste cu cinism in vintre. E sunetul si dialogul. E greata de a vedea lipsa mai-binelui. Vorba lui Ocserver: nu inveti nimic, nu speri la nimic, iesi mai prost dispus decat la intrare.
    De la Clopotele lui Mitica am decis sa nu mai aleg un film romanesc. M-a mai pacalit nevasta, m-a amenintat cu divortul, m-a bagat fortat si am mai vazut cate unul pe ici pe colo. Dar am dat peste acelasi gust amar, sunet gretos si atmosfera mizerabila.
    Decat Moartea lui Lazarescu sau 4-3-2 mai bine revad Slumdog Millionaire. Macar e mizeria altora nu aceeasi pe care o vezi zi de zi.
    Hai, ca m-ai incitat si cred ca o sa ies din staza si sa scriu si io ceva.

    RăspundețiȘtergere
  13. de ce nu te duci sa vezi avatar? intreb din curiozitate.

    RăspundețiȘtergere
  14. Bogdanic, înțeleg :)

    Gabi, n-am apucat pur și simplu. Cred că aștept o invitație moca, așa cum a fost cu Fluier :)))

    RăspundețiȘtergere
  15. Ceea ce am citit despre film înainte de a-l viziona au fost aspecte cu privire la locațiile unde a fost filmat și participanții la film. Am o regulă pe care încerc să o respect, respectiv de a nu citi despre conținut, indiferent dacă este vorba de un film sau o piesă de teatru. Am avut experiența neplăcută, citind înainte destul de mult despre o piesă de teatru și povestea sa, să pierd din ceea ce întâmpla pe scenă, eu așteptând ca povestea să se deruleze altfel, așa cum îi imaginam eu în urma celor citite. Despre filmul Eu când vreau să fluier, fluier, pot spune că l-am văzut de două ori și mi-a plăcut, la fel cum mi-a plăcut și filmul lui Mungiu. Filme realiste și dure. Și eu fac parte din minoritatea care nu a vizionat Avatar.

    RăspundețiȘtergere