"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 27 octombrie 2008

Despre vicii, control si blabla-uri

Am citit zilele astea statistici, pareri, opinii. Despre droguri. Pe blogul Sabotorului si pe cel al lui Cabral. Statistica m-a facut sa zambesc amar. Cel putin in aceasta privinta cifrele autoritatilor sunt mai mult decat departe de realitate. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum. M-am uitat atenta la comentariile mai mult sau mai putin infocate, in special de la postarea lui Cabral. "Parintii sunt de vina", "imi provoaca placere, nu ii simt efectele negative, ba chiar dimpotriva, e un mijloc de socializare", "marijuana nu are nici un efect daunator psihicului uman (relaxarea este singurul efect), insa prin autosugestie, creierul uman face totul", "sunt de acord cu interzicerea drogurilor puternice, dar marihuana sau hasis…alea sunt ok", "varsta medie este de 17-19 ani pentru ca noi cei care am fost adolescenti in perioada comunista si postcomunista suntem prea indoctrinati, prea speriati numai de cuvantul drog", "daca nu ma deranjeaza, din partea mea se pot droga in continuare", "doar prin legalizarea drogurilor usoare se va reduce consumul drogurilor grele si tentatia de a le incerca", "pe langa heroinarii din Ferentari care iti dau in cap sa faca rost de bani pentru a-si procura o ‘bila’ suntem o gramada de oameni normali, cu servici, familie, responsabilitati si… consumatori de droguri in mod recreational. zi de zi cunosc astfel de persoane care inainte sa bage ceva in ei se informeaza si consuma droguri in mod responsabil".
Inainte de a-mi permite sa-mi dau cu parerea, as vrea sa-mi fac o mica recapitulare. De la 14 la 16 ani m-am imbatat de trei ori pana la pierderea oricarui control, a unei mari parti din faze si pana la varsat matzele din mine. Era prin 92-94, eram rockeritza si era mishto si tare sa te imbeti. Inca nu era cool si trendy. Nu cred ca la acea varsta constiinta si rationalul m-au facut sa ma opresc. Sa nu mai beau mai mult de 2-3 pahare, la o petrecere, cat sa ma simt bine si sa plec pe picioarele mele acasa. Dar egoul meu de fata frumushica si isteata care se expunea ridicolului, penibiluilui si scarbei generale m-a facut sa imi reconsider optiunile. E adevarat, nu beam acasa, nu imi ardea buza daca nu beam o seara, o saptamana sau o luna. Parintii nu au sesizat niciodata, pentru ca ma feream cand se intampla.
Pe la 20-22 de ani, am fumat iarba. De 3 ori. Am vazut cum e, am ras mult si stupid. Si gata. Pentru socializare cu ceilalti, am preferat un pahar de vin si o vorba. Sau chiar doar o vorba.
Pana acum, in toti acesti ani, mi-am ingropat un amic caruia i-a pocnit ficatul intr-o coma alcoolica. Si inca doi prieteni din copilarie. Care au inceput sa se amuze si sa se relaxeze cu marijuana. Si au vrut mai mult. Si mai mult. Unul i-a dat in cap mamei lui si a luat tot din casa. Si nu mai vorbea nimeni cu el. Pentru ca ne ura pe toti ca eram impotriva lui. Si a murit. Celalalt avea bani de acasa. Multi. Foarte simpatic baiat. Ii placea vena mea de la picior. Si nu intelegeam de ce. Si a ajuns si la pushcarie. Sparsese un apartament. Si a murit si el. In aprilie anul acesta am citi la Iulia pe blog despre prietenii ei din Salajan: "Robert, cel pentru care mi-as fi dat clasorul de timbre de cat de mult il iubeam. Raspunsul a venit scurt si naucitor "a murit". Dar nu numai el murise ci si Ioana si Alex si Iulian. Cu Ioana ascultam muzica la pick-up si mancam dulceata facuta de bunica ei, Alex avea hamsteri si ii aducea la scoala, iar Iulian era cel mai bun la matematica....Naucita am intrebat "cum asa?" iar raspunsul a fost din nou sec "de droguri"".
Am multi cunoscuti care fumeaza o iarba, din cand in cand. Si altii care baga si altele. Cei din urma s-au schimbat. Au alte cercuri, sunt mai ocupati, sunt mai agitati, si-au pierdut din umor. Cei care nu baga nimic in ei, desi au slujbe, copii, treburi, s-au schimbat foarte putin. Ne distram foarte bine si acum. Oare de ce?
Cunosc un om care le-a incercat pe toate. Traia intens. Nu pentru ca era cool, ci pentru ca ii placea ritmul acela. Se obisnuise cu el. Pana a aflat ca e bolnav. Si brusc, a taiat tot. Pana si tutunul. Arata bine, se simte minunat. Glumele lui au inceput sa fie amuzante. A ales. Intre a muri rapid sau a trai frumos.
Mai cunosc pe cineva. O persoana candva vie, frumoasa. Careia i s-a parut cool si tare sa ia pastile de slabit. Regenon. Multe. A slabit pana la limita umanului. I s-au infundat ochii in orbite. I s-a uscat gura. I s-au zbarcit sanii. Si pentru ca tot era in zona, a si fumat ceva. Niste heroina. Si a fost tare. Si a doua oara. Apoi mi-a zis ca ar mai incerca, dar nu mai are bani. I-am oferit eu bani. Si doua perechi de palme. Ea striga sus si tare ca e bine, ca n-a trait in viata ei mai minunat. Intre timp, am realizat ca persoana asta chiar nu merita vreun minim de interes din partea mea. Si nu din cauza drogurilor. Ci pur si simplu. Dar nu ma pot abtine sa nu observ "ce leu ai fost, ce javra ai ajuns".
Am vazut in comentarii ca se face comparatia alcool-marijuana. Cu ce e alcoolul mai bun? Cu nimic, e adevarat. Si asta e o mare problema in Romania, dar nu se face asa caz, ca deh, suntem un neam de spritzari si cheflii. Dar pot spune cu ce e mai rea marijuana decat alcoolul. Daca dupa o betzie ti-e rau, esti mahmur, te dor toate, "nu mai beaaaaaau!", dupa filmele si trip-urile cu marijuana esti cu mintea clara, ba chiar odihnit. De aici si scuza cu "relaxarea si consumatorii de droguri in mod recreational".
Spun unii comentatori, clar persoane trecute de vitejismele adolescentei, ca ar trebui legalizate drogurile ushoare, ca la Amsterdam. Aici am mai multe probleme. Unu: cand la Bucuresti si in Romania o sa pot sa-ti lashi bicicleta oriunde si sa o gasesti si peste 3 ore, mai discutam. Doi: cand mentalitatea romaneasca (la orice varsta) va fi educata, ca a legaliza ceva nu inseamna ca toti trebuie sa abuzam, "ca e la liber", mai discutam. Trei: domnilor, de ce va plangeti, drogurile sunt legale in Romania, nu stiati? Intrebati orice pushtan! Cum, ce droguri? Pai, Regenonul de exemplu. Pastile de slabit, mai cu reteta, mai fara, din orice farmacie. Care contin amfetamina. Care taie senzatia de foame. Luat in cantitati putin mai mari (nu cu tubul, ci doar 3-4 pastile pe zi, timp de cateva luni sunt suficiente) face sa iti dispara menstruatia, sa nu iti mai vina sa dormi, sa nu iti mai functioneze neuronul. Dar slabesti spectaculos!
Dar ce parere aveti despre Tantum Rosa? Adica, praful ala de facut spalaturi vaginale cu el? Nenenene, nu stiti nimic. Se iau doua plicuri, se amesteca in apa si se beau. Sau in suc de roshii. Gustul e oribil. Dar frateeee, ai niste halucinatii cool dupa aia! Si auzi voci, si te sperii, si ti-e frica, si ti-e rau. Si ce spun pushtii care beau zeama asta de spalat in ... alta parte? "greatza si starea de voma poate fi usor combatuta cu 1-1/2 lamaie/portocala si niste lapte dulce caldut", "doua zile dupa isprava nu te mai poti concentra deloc", "Sincer e cam nasol sa incerci singur, esti foarte confuz, nu stii de tine, nu stii de nimic, uiti foarte repede ce vrei sa faci, ce ai facut, etc. Data viitoare as incerca sa o fac ziua", "TR e o chestie de grup, e mult mai amuzant si mai putin inspaimantator asa", "si mie mi-a fost rau, dar senzatia a fost tare. O sa mai iau", " ce e f tare e ca poti sa faci chestia asta la scoala, la serviciu, la cumparaturi, oriunde, nimeni nu se prinde, esti coerent in vorbire si miscari". Deci, care e faza cu Tantum Rosa asta? Pai, are ceva benzidamina in el. Si da halucinatii puternice. Si goluri de memorie. Si face stomacul praf. Si se vorbeste mult pe tema asta. Ce mai spun pushtanii? "tantum rosa e otrava curata simteam cum ma arde creierul, simteam ca se prajeste", "chestia cu creieru prajit cred ca e o halucinatie, un prieten simtea k o sa faca infart dar nu avea nici pe dracu", "in locul vostru mi-as bate capul pt copii dependenti de droguri gen chestii reale .. nu de halucinogene oricum.", "cine nu are boase suficient de tari sa nu incerce Tantum Rosa. Ce poate fi mai simplu decat asta? Nu va toarna nimeni plicurile pe gat. Traim intr-o tara libera!".
Am obosit de atatea exemple. Si mi-e groaza. E ushor sa ne batem cu caramida in piept ca noi am incercat, dar ne-a trecut. Si ca inca fumati, dar marijuana nu omoara si ar trebui legalizata. Eu sunt shocata de cat de lejer vorbesc copiii de 12, 13, 14 ani (aia cu care fac meditatii) despre sex, sinucideri, droguri. Si cat de la indemana lor. Incerc macar atat sa fac. Sa le spun ca, daca e protejat, sexul e ceva natural pana la urma. Chit ca nu au maturitatea sa il practice. Si ca e tare frumos si mishto si cool sa il faci atunci cand simti, cu cine iti place, nu cand iti spun ceilalti din gashca. Si le mai spun ca drogurile ii fac prosti si sclavi. E bun cuvantul, are o rezonanta tare urata in capul lor. SCLAV. Nu stiu daca povestile mele ii vor ajuta si pe mai departe si vor face vreo diferenta. Pot doar sa ma rog sa se intample asa.
Domnilor care vreti droguri legalizate, duceti-va la Amsterdam. Ca tot ati inteles din legalizarea lor ca e liber la spart creierii. Sau apucati-va de baut solutii vaginale. Ca sunt la indemana. Si ieftine. Dar nu garantez ca asta va va face si mai pizdoshi.

10 comentarii:

  1. e destul de greu sa iti cauti fericirea-n lucruri marunte (un cules la vie cu soare, un mers la pescuit, un iesit la plimbare toamna-n padure, niste prieteni reali) e mult mai usor sa evadezi si sa nu simti, decat sa te lasi purtat de torente si sa cresti. din pacate is multi care cel mai disponibil drog - alcoolul - le ia mintile, vedem la stiri in fiecare zi, insa astia suntem. nu stim sa spunem in fata...asta nu imi convine sau hai sa facem altfel, nu stim sa comunicam. adevarul e ca ii mult mult mai usor sa vezi lucrurile un pic aburit, poate iese si un pic roz...

    RăspundețiȘtergere
  2. In cazul pushtilor e bravura stupida si lipsa de repere. Esti prost si lash daca nu bagi pe vena sau pe nas, esti paria si dat deoparte daca iei note bune si inveti, ti se pune un stigmat daca la 15 ani mai esti inca virgin(a). Si e totul atat de la indemana lor, incat nici nu mai poti sa-i condamni sau sa cauti vinovati, din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  3. tine de fiecare sa isi cunoasca limitele si ce vrea de la el si de la viata (aici poate si cei "mari" ar trebui sa prezinte alternativele)
    din pacate, insa, dorinta de a fi macar la fel de smecher ca celalalt(din gasca) e mai puternica decat drogul in sine
    e complicat oricum...

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pacate, e din ce in ce mai complicat. Pe mine m-a shocat cat de plin de netul de bloguri, comentarii, povesti de pushti care se lauda cu ce au luat si ce senzatii au avut. Si ce e si mai groaznic e ca desi sunt si comentarii negative (a fost groaznic, e oribil, nu mai vreau, e periculos), cei neinitiati tot la cei care spun ce cool si tare e se rezuma.

    RăspundețiȘtergere
  5. E rau ca cei ce se drogheaza incearca sa-i convinga si pe altii ca e foarte cul, si asta ma deranjeaza mai mult decat faptul ca ei se drogheaza. Si apoi unul mai slab de inger, din dorinta de a fi cul incearca o data, ca doar marihuana nu creeaza dependenta. Si inca o data. Si ii place, dar la un moment dat vrea mai mult si trece la droguri mai tari. Stiu pe unul care jura ca n-o sa treaca la droguri tari, lui ii ajunge marihuana. Iar acum trage prafuri pe nas.

    RăspundețiȘtergere
  6. @sabotor: ma gandeam cum ar fi daca din clasele mici, a 5-a, a 6-a, li s-ar pune la scoala filmulete cu drogati terminati, cu sevraje, lucruri dure, shocante, cum ar fi? Eu am auzit copii spunand ca pozele de pe pachetele de tzigari sunt urate si nu vor sa fumeze. Oameni mari nu am auzit ...

    RăspundețiȘtergere
  7. Pai nu, asemenea filme nu pot fi puse, pentru ca vezi doamne, nu sunt recomandate copiilor si-i traumatizeaza pshic.

    RăspundețiȘtergere
  8. Gata! Lasă-mă-n pace! M-ai înebunit! Te-am pus pe primul loc în bloggroll, lasă-mă-n pace! Stau călare pe blogul tău de două ore şi tot citesc, şi tot citesc şi nu mă mai satur să mă uit cum faci să vezi doar partea luminată a lucrurilor. Cu detaşare, umor şi muuuuultă atenţie. O să mi se facă rău de-atîtea întîmplări ordinare pe care tu ştii să mi le prezinţi ca pe nişte droguri ciudate şi delicioase! Mi-am tot zis, asta-i ultima, dar aşa fac de o mie de ani, de cîte ori vreau să mă las de fumat. Am de terminat proiectul ăsta nenorocit pînă sîmbătă. Ştii ce-i aia să ai dead line la un proiect şi să uiţi de el pentru că altceva devine mai important decît dead line-ul?

    Acuma, chiar gata! Bine că mai pot veni la tine!
    Cu bine, LiaLia!

    RăspundețiȘtergere
  9. Varanus, iti multumesc tare frumos :) Inseamna foarte mult pentru mine, intr-o zi dificila ca cea de azi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Şi eu cred că e important anturajul. Presiunea de grup îi determină pe mulţi să facă lucruri care nu le plac neapărat, dar pe care le fac pentru că nu trebuie să pară laşi, cuminţi... ar fi o mare ruşine, ar ajunge de râsul amicilor, ar fi excluşi ş.a.m.d.
    În multe cazuri, de-aici şi până la obişnuinţă nu mai sunt decât doi-trei paşi.
    Foarte, foarte dureros.

    RăspundețiȘtergere