Sunt sau nu o Vulpe?

V-ati gandit vreodata ce animal zace in voi? Si nu vorbesc de monstri, ci de trasaturi comune cu frumoasele si fascinantele necuvantatoare. Eu am stiut intotdeauna ca sunt Berbeaca. Tipica. De neclintit. Capoasa si rasfatzata. Si Cal naravash, dar iubitoare si increzatoare in oameni. Dar am simtit intotdeauna ca mai e in mine un animalutz. Si nu puteam sa pun exact degetul pe el. Pisica? Hmm, stiu sa zgariu, dar prefer sa dau cu pumnul, sunt loiala, deci nu am cum sa fiu pisica. Delfin? Prea fara de pacate si de rautati. Nici delfin. Caine? Prea bun, prea naiv, prea minunat. Nici caine. Si ieri m-a lovit revelatia peste bot (ala lung, ascutzit si cu miros fin). Sunt o vulpe! Desi simteam in adancurile mele ca asta e animalul, nu am fost convinsa 100% pana n-am facut testul de fatza. Si brusc, mi-am amintit ca pana pe la 12 ani mi se spunea Vulpitza. N-am stiut niciodata daca din cauza nasului lung si ascutit, a talentului de a-i aburi pe altii, cu zambetul larg pe fatza sau datorita abilitatii mele de a iesi bine din orice situatie. Si acum, mai batraioara, mi se spune ca cel mai bine ma prinde roshcatul-vulpesc. Adevarul e ca, desi imi schimb des culoarea parului, intotdeauna ma intorc la roshcat. Iar sufletul meu nu va fi niciodata de blonda sau shatena. Si uite ce spune la test (traducere cat pot eu de sincera si de fidela): Vulpea are multe in comun cu personalitatea lupului si a cainelui: loialitate, pasiune si creativitate. Pentru ca nu poate supravietui in lume doar prin forta fizica bruta, trebuie sa se sprijine si pe mintea ascutita si pe personalitatea incantatoare pentru a aduna resurse si isi petrece consecvent mult timp cu gandurile din capul ei - dand impresia ca incearca sa fie mai shmechera decat prietenii ei. Asa ca vulpea e adesea surprinsa sa afle ca aspiratiile sale intelectuale sunt intimidante.
Astfel, vulpea isi tempereaza natura sobra cu un sens al umorului sardonic si prin buna dispozitie cu care interactioneaza cu eclectica sa comunitate. Se asteapta ca si ceilalti sa fie la fel de sinceri ca si ea cu privire la punctele lor forte si la slabiciuni. Si desi aceste asteptari inalte nu o fac pe vulpe o snoaba, ea se asteapta ca mai intai prietenii sa demonstreze ca merita inainte de a li se intoarce favorurile cu loialitate si devotament.
Vulpea are succes la locul de munca, dar competitivitatea si ambitia ei ii face uneori pe colegii ei sa se simta depreciati. Nu s-ar folosi niciodata deliberat de ceilalti, dar adesea interesul pentru preocuparile personale o orbeste in fatza sentimentelor. Reuseste in afaceri personale si ii place sa fie inconjurata de familie si prieteni in astfel de incercari. Desi cere consens in toate deciziile, ea domina discutiile si invarte planurile incat sa reflecte propriile idei.
O discutie cu vulpea este invariabil stimulanta si provocatoare. Curiozitatea ei imensa si experienta o fac pe vulpe un interlocutor minunat si e capabila sa se descurce cu mai multe teme diferite de discutie. Uneori, insa, vulpea va vedea in discutii o competitie provocatoare, ceea ce se va dovedi deranjanta si enervanta companionilor.
(Pentru fidelitatea traducerii va rog sa accesati originalul)
Acum, sincera sa fiu, cu toata cenusha pe care mi-o pun in cap pentru partile negative din descriere (trebuie sa accept ca nu sunt perfecta :))), mie imi place si ma regasesc. Voi ce ziceti, sunt o Vulpe sau nu sunt?