Intr-o noapte oarecare te trezeste din somn o intzepatura. Doare. Dar adormi la loc. Dimineata simti ca iti arde carnea si te sperii. Te palpezi, simti, te doare, te blochezi. Iti aduci aminte brusc ca de ani de zile, de cand tot vezi documentare si citesti articole, spui ca te vei duce sa-ti faci o ecografie la sani, asa "pentru cultura ta generala" si pentru ca esti o femeie moderna si civilizata. Dar azi n-ai avut timp, maine ai avut un dead-line, poimaine ai preferat sa iesi cu niste prieteni. Si azi te doare! In simbolul fizic al feminitatii tale. Iti vin in minte un milion de ganduri, de imagini, de idei. Te apuca paranoia. Prietenii te linistesc "vei fi bine, o sa vezi". Iti faci programare la medic. Azi e luni. Te primeste joi seara. Cat mai e? Putin. O sa fie bine.
Te apuci de munca, de proiecte. Conshtientul realist stie ca nu e cazul sa te gandesti la prostii. Subconshtientul simtitor, in schimb, se joaca de-a maratonul prin capul tau. Dar daca nu va fi bine? Daca te doare acum, pentru ca pana acum nu a durut, ci doar a lucrat? Te palpezi, te atingi. Parca pe secunda ce trece iti simti carnea mai tare si mai dureroasa. Te bagi noaptea in pat, dar nu poti sa dormi pe burta. Doare. Dupa ce adormi cu greu, visezi tampenii.
Dimineata tot doare. Dar nu mai arde. S-a localizat durerea. Te jeneaza geanta, centura de siguranta, bluza parca tocmai azi e prea stramta. Vorbesti cu oamenii. Le zambesti (dar parca nu cu zambetul tau ala bun). "Da, da, sunt constienta ca nu e nimic". Dar in capul tau continua gandul: dar daca nu e? Nu spui continuarea. Ti-e teama sa nu creada lumea ca exagerezi.
Iti vezi de ale tale ca de obicei. Birou, calculator, dosare, hartii. Trafic, injuri, muzica la radio. Si ajungi acasa. In fatza blocului, parchezi, e intuneric, nu te vede nimeni. Si auzi o melodie. Care in alte cazuri te-a emotionat. Acum te umfla plansul. Si plangi ca proasta, teoretic fara motiv, cum n-ai mai plans de o viata. Ca doar esti femeie puternica si noi nu plangem din rahaturi. Dar acum esti slaba. Ti-e teama. Ai vrea sa te ia cineva in brate. Si sa te lase in pace. Does it make any sense?
E joi. Ai treaba la munca, ai gasit cu greu loc de parcare. Mai e mult pana diseara??? Trece timpul, intr-un fel sau altul. Stai si te concentrezi. Parca nu mai doare asa tare. S-o fi speriat de doctor. Mai ai doua ore pana la programare. Ce faci? Pai, te duci si mananci un profiterol, de exemplu! Cu inghetata de ciocolata si gogoshele mici cu crema de vanilie. Si zambesti.
Ajungi la clinica. Miroase a doctor. Ti se zbarleshte pielea pe tine. Dar va fi bine. Doctorita iti zambeste. Te asculta. Se uita. Da cu gel si iti arata la televizor: da, e ceva acolo, mai intunecat. Si inca ceva mic. Dar nu e cancer. Bine ca ai venit, lasate ca trec de la sine duc la nenorociri. Si mi-e groaza cate femei vin la mine mancate deja de boala. Ca le-a fost jena. Si rushine. Si nu au vrut sa para exagerate. Si paranoice. Iti spune ce sa iei, cu ce sa te dai. Si cand sa te mai vezi cu ea. Si stii sigur ca te vei duce, nu-i asa?
Iesi pe strada si razi. De data asta de adevaratelea. Si pentru ca te rogi sa fie totul bine si de acum inainte, iti si promiti sa fii fata cuminte si civilizata. Sa te iubesti si sa te respecti. Sa mergi o data pe an sa-ti faci un Papanicolau. Si inca o data pe an sa-ti faci o ecografie la sani. Fiecare costa intre 500 de mii si 2 milioane. Teste de
rutina. Pentru ca daca treci peste rutina, poti sa ajungi sa-ti vinzi si casa. Si tot sa fie prea tarziu. In Romania, cancerul mamar reprezinta prima cauza de deces la femeile cu varste mai mici de 55 de ani. Cancerul de col uterin e a doua cauza. Ne ingrozim, ne speriem, ni se zbarleshte pielea pe noi cand citim statisticile. Eu vreau sa traiesc frumos. Si mult. Sa iubesc. Sa plang de bucurie. Sa mananc inghetata de ciocolata si gogoshele mici cu vanilie. De-aia stiu ca nu sunt exagerata si nici ipohondra. Daca ma duc macar o data pe an sa-mi fac aceste doua teste. De rutina. Tu?
![](http://sstatic1.histats.com/0.gif?1155444&101" alt=)
"In Romania, cancerul mamar reprezinta prima cauza de deces la femeile cu varste mai mici de 55 de ani. Cancerul de col uterin e a doua cauza." -- nu stiu exact ce spun statisticile, dar se pare ca in lume, cauza nr 1 pentru decesele persoanelor <40 de ani este cancerul de piele. deloc de neglijat, foarte periculos pentru ca NU exista tratament. singura metoda de indepartare a lui este detectarea lui in faza incipienta, pana nu a parasit epiderma, acesta odata ajuns in sange ucide intre 2-6 luni. scary, nu?? poate ar trebui oraganizate campanii peste campanii pe subiectele acestea, sunt atatea femei in Romania care habar nu au pericolul care le paste. Si faptul ca nu doare nu inseamna ca esti safe! Felicitari Lia ca ai abordat acest subiect!!! Si tuturor celor care citesc, le recomand, pe langa un papanicolau si o ecografie mamara, un self checking al alunitelor de pe corp si consult la dermatolog imediat in cazul in care acestea isi maresc dimensiunile sau isi schimba culoarea.
RăspundețiȘtergereCampanii sunt si in Romania. Dar din pacate exista inca si "filozofia" de viata: nasol, dar nu mi se poate intampla mie. Cel putin in privinta acestui subiect, cred ca mai bine exagerata decat ignoranta. Eu imi fac desene imaginare, din alunitza in alunitza, face mai amuzant self-checking-ul :)
RăspundețiȘtergerepft..sa nu iti spun io cu ce ma lupt amu...mama are artrita..si face tratament e ok...vara asa i s-or umflat mainile si am zis hai la doctor..la doctor au internat-o i-au facut analize si radiografii..i-au descoperit un gogoloi pe-un plaman de 6/8/4 cm. transfer dintr-un spital generalist la pneumo. la pneumo alte radiografii, 2 baterii de tomograf, o biopsie, bronhoscopie cu biopsie, analize proaste. doctorita imi zice doar mie: dupa aspectele medicale cancer plaman stadiu 3. cer cazut in cap. dat telefoane..pus lume-n priza, se intoarce biopsia urgentata..."pneumonie". acum asteptam cu sufletul la gura biopsia bronhoscopica...ca sa ma pot duce linistita s-o strang de gat pe madam doctorita care intr-o secunda mi-a dat toata viata peste cap. Morala este...mergeti la medic, cereti mai multe pareri, insa mergeti din timp. Nu va jucati cu linistea familiei...
RăspundețiȘtergereLia, ma bucur din suflet ca esti ok. Sa stii ca ieri m-am gandit toata ziua la tine. Am fost emotionata pentru tine. Abia asteptam sa-ti citesc blogul. Ma voi duce si eu la cateva controale. Multumesc! Abia astept sa ne revedem. Ligia
RăspundețiȘtergereLiaLia, ce sincronizare, draga mea! N-am mai vazut asa ceva:). Hai, acum ca stim ca totule ok, pune bluza aia cea mai misto pentru sanii tai mici. Si sa-i dam drumul la joaca.
RăspundețiȘtergereA, si by the way. Grupul femeilor cu sani mari si bluze potrivite saluta grupul femeilor cu sani mici, dar bine pusi in valoare:P
Da, e bine sa te duci al aceste controale. Dar e si mai bine daca ele s-ar face la nivelul din alte tari. Crede-ma, e socant ca dupa ce iti faci (ca o muiere civilizata ce esti) vreo 4 ani papanicolau si numa' la clinica de clinica (ca, deh, nu conteaza cat costa ca doar e vorba de sanatatea ta)si totul este minunat, ba chiar medicii spun "daca ar fi toate femeile ca dvs. noi n-am mai avea paciente"...intr-o buna zi, cam la al 5-lea examen te trezesti ca ti se spune "aoleu...dar aveti o ditamai rana si mare si urata si stai asa ca ai rezultate papanicolau 3"..si stai asa ca tre' sa taiem nitel din tine, sa facem biopsie si alte cacaturi din astea..
RăspundețiȘtergereIti spun eu ca-ti vine sa te duci si sa-i crapi capul aluia care ani de zile ti-a zis ce minunat stau lucrurile.
Acum...afli ca nu stau asa..si nu stateau nici atunci asa!!
Si te-ntrebi de ce dracu' mai traiesti inca intr-o tara in care nici macar in medici nu poti avea incredere. Probabil de fraiera!!!
@anonim: imi pare tare rau pentru ce ai patit :( Dar din cate stiu eu, la Papanicolau iti spune daca sunt prezente celule atipice, dupa care urmeaza alte analize (colposcopie,etc). Prezenta virusului HPV, care poate duce la cancer de col, este depistata doar printr-o analiza specifica, care itis pune daca tulpina de HPV este sau cancerigena. Erori medicale exista, si nu doar in Romania, dar nu cred ca trebuie sa ignoram sa respingem ideea de controale doar pt ca pot exista si erori. Numai bine tuturor!
RăspundețiȘtergereAcum înţeleg eu de ce ziua de ieri ţi-a fost atît de dificilă. Confirmi încă o dată cît de curajoasă eşti, vorbind despre asta.
RăspundețiȘtergereIar eu mă ascund după tastatură, recunoscînd, fără mişto, cît de mărunţi suntem noi, ăştia musculoşii faţă de fiicele Evei. Cum ne lamentăm şi cum ne pune la pat o simplă răceală sau o durere de dinţi.
Am un coleg, mare fumător, mare petrecăreţ, mare gagicar, tipul de macho care nu se înspăimîntă de nimic. Ei bine, într-o zi ne-anunţă nevastă-sa că Puiu al ei e-n spital. Făcuse preinfarct. Haida de, toţi şi-au închipuit că-i o farsă de-a lui Puiu, că el era şi omul cu poantele. Ne-am văzut de treabă, dar nea Puiu nici a doua zi n-a apărut. Miercuri ne-am dus la spital cu fructe, cărţi, cu ce se mai duce omul în vizită la bolnavi.
La salonul 8 erau internaţi cei cu probleme cardiace. Care mai de care horcăia şi se văita oftînd. Nea Puiu stătea ghemuit sub pătură şi, cînd ne-a văzut, a început să geamă, de parcă gata, erau ultimele lui clipe. Vai, vai, ce se face el, că mai avea atîtea de făcut, că nici pe fiu-su nu-l însurase, că maşina nu-i plătită... Că n-a apucat să termine gardul la casă şi intră javra vecinului şi i-o rupe pe Miţa lui, scumpa de ea...Aoleu şi vai şi dă-i gemete, de ne-apucase disperarea că nu ştiam ce-am putea face să-l ajutăm pe bietul om.
- Măi, nea Puiu, da cum s-antîmplat? - îi zic, să-l mai scot dintr-ale lui.
- Of, of, păi m-am dat jos din pat şi m-a apucat aşa, ca o andrea în inimă, ca o gheară. Şi-am căzut înapoi, pe pat. Băi, mă durea al naibii şi mă sufocam. Nevastă-mea, pac, telefon la salvare şi uite-mă-n spital! Aoleu, of, ce mă fac eu acuma?
- Şi, doctorii ce zic, care-i diagnosticul?
Puiu-şi dă ochii peste cap şi ridică din umeri: Nu-s siguri nici ei c-ar fi preinfarct. Încă mai am de făcut analize, îmi ia tensiunea tot la trei ore, n-am voie să mă mişc, şi la budă tre să merg încet, încet...Au, of! Ce să mai vorbim, nici doctorii nu ştiu domle ce am! - Păi înseamnă că s-ar putea nici să nu fi fost preinfarct, zic.
-Da, s-ar putea. Cine ştie? - şi iar începe să se văicărească. Zic: - Dar te doare?
- Nu, nu prea...- şi-şi pune mîna în dreptul inimii. Dar dacă, totuşi, e preinfarct? Ce mă fac?...
Mă uit la colegii cu care venisem. Abia se ţineau să nu izbucnească în rîs. Nea Puiu, aoleu şi aoleu.
- Auzi, nea Puiu, ştii ce zic io? Dacă tot nu te doare şi dacă nici doctorii nu ştiu ce ai şi vrei aşa de tare să afli, de ce nu soliciţi să-ţi facă autopsia?
A doua zi, personajul a venit la slujbă cu o sticlă de vodkă din care-a băut cot la cot cu noi. Vineri s-a reapucat de fumat.
De-atunci au trecut vreo 15 ani. Nea Puiu, nici vorbă să-şi facă autopsia...
Uite, şi de aia vă preţuiesc eu pe voi, măi femeilor! Că, prin cîte dureri treceţi, dac-aţi fi bărbaţi, lumea ar fi plină zi şi noapte de vaiete, gemete şi urlete.
Şi ne mai şi suportaţi alintăturile!
Pe cuvînt că vă invidiez!
Ar trebui sa publici "iubeste-te"...... Felicitari....
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru modul in care gandesti, asa ar trebui sa gandeasca oamenii, sa aiba grija de ei.
RăspundețiȘtergereIti doresc multa sanatate si fericire.
Vlad
http://bucataria-lui-vlad.blogspot.com/