Radio live transmission

De cand petrec atat de mult timp in trafic zilnic, am devenit mare ascultatoare de radio. Am si CD-uri alternative, cu ce vreau eu sa ascult, dar in general bag radio. Nu pot spune ca sunt o ascultatoare fidela a lui X sau Y, dar per total, cel mai mult ascult Guerrilla. Si asta nu pentru ca unul din cei mai buni prieteni ai mei e Mircea Oculeanu, care se ocupa de muzica de la Guerrilla (din contra, chiar ma recunoaste drept unul din criticii constructivi :p), ci pentru ca imi place formatul, imi plac stirile (scurte si la obiect, cu un fundal sonor care te tine in priza), muzica in general ma face sa fredonez si sa batzai din cap de placere. M-am bucurat f tare cand Dobro si Craioveanu si-au schimbat stilul in emisiunea de dimineata. Recunosc, la inceput nu puteam sa-i urmaresc nici 1 minut, ma enervau teribil cum stricau orice melodie, urlau aiurea. Dar s-au potolit, slava Domnului. Glumele si comentariile si rautacismele lor imi plac, nu sunt fortzate, Dobro e ala mai cult in cap, Craio mai tampitzel si mai ametit, plus "din off" vocea Matei care imi place f tare, pare foarte serios cand spune tampenii. Zilele trecute, intre doua povesti de-ale lor, am facut mici bucle pe asfalt cu Frieda, leganandu-ne super incantate de melodia pe care mi-o doresc si la inmormantare: Always look on the bright side of life! Yes, Monty Python raman de departe cea mai buna manifestare a umorului britanic, parerea mea. E, cu o asemenea melodie in cap, de la prima ora, ziua sigur e mult mai senina si mai relaxata. Si ieri am avut parte de o surpriza uriasha la inceputul emisiunii lui Vintila. La radio Guerrila se da Stairway to Heaven, man! La plecarea acasa il ascult cu drag pe vorbaretzul de Bogdan Serban si ma amuz cand imi aduc aminte cum ii vin lui anumite subiecte de discutie: privind pe geam, la cei de afara (desi cred ca in noua locatie nu ii mai iese) sau plecand de la barfe/povesti ale cunoscutilor. Seara, cand se mai intampla sa fiu in mashina, ma incanta intotdeauna si vocea si muzica pusa de Calin Gheorghe. Imi vine sa o decapotez pe Frieda, sa ma pun la drum si sa zbor cu gandurile mele si cu zambetul pe fatza sute de kilometri.
Dar, pana aici cu laudele la adresa Guerrila. Sunt si probleme (stiu, normale si firesti) care pe mine ma fac sa schimb postul: anumite melodii in care nu ma recunosc si prea multa publicitate. Si ce ascult in schimb? Pai, mai vechile mele alternative de scurta durata, Magic FM, Romantic si Europa FM. Sa-i iau pe rand. Romantic este bestial, neschimbat de atata vreme, dar tocmai asta e sharmul! Aceleasi voci suave si balsamice, aceleasi melodii (muuuulte) mirosind a levantzica bunicii, cu broderii fine facute manual. In fiecare zi e cel putin cate un oldie but goldie care ma umple de bucurie si ma face sa-mi aduc aminte de copilarie, de concediile cu ai mei cand ascultam la casete Joe Dolan, Celentano, Adamo sau Creedence Clearwater Revival. Programele nu le ascult, recunosc, sunt prea adormitoare pentru mine, in schimb nu ma deranjeaza reclamele.
Cu Magic fm e alta poveste, nu prea imi dau seama care e formatul lor, sar dintr-una in alta cam abrupt uneori, nu ascult matinalul pt ca nu mi-a placut niciodata Liana Stanciu, dar imi fac surprize foarte placute cu cate un Queen, Dire Straits sau chiar David Bowie.
Europa FM imi placea f mult la un moment dat, serioshi, sobri, muzica buna. Acum parca vorbesc prea mult, prea sters, prea tern, ma ia somnul la volan. Si nici muzica nu imi mai prea place, e prea amestecata si fara cap si coada.
O surpriza placuta gasita de curand, Smart FM. Nu stiu cine sunt si ce-i cu ei, dar sa ascult eu Peter Gabriel la 9 dimineata, that was a nice one!
Trebuie sa ajung si la cea mai sinistra dezamagire. Timp de vreo 2 ani, am ascultat zilnic in mashina un radio pe 89 fm. Nu publicitate, nu vorbe, doar muzica mishto. Putin cam punk si alternativa, dar 7 din 10 piese chiar sunau bine. Joy Division, Cure, The Stranglers, chiar si Pistols am ascultat pe acolo. Pana de curand. Cand acest post de radio s-a transformat in Zu. Cu "purtatori de imagine" Buzdugan si Morar. Nu mi-au placut nici inainte, dar acum de cand sunt ridicati la rang de "dictatori" ai radioului (apropo, reclama aia cu ei doi cu mustati ala Hitler a fost si e mai mult decat gretzoasa si ordioasa, brrrrr), sunt mai oribili ca niciodata. Chiar am fost curioasa cand s-au lansat. Am vrut sa ascult, sa pot sa-mi fac o parere. Am asteptat ca macar o melodie din 10 sa-mi spuna ceva. E, nu. Nu mi-a iesit niciodata sa ascult mai mult de 20 de secunde de "glume" de-ale celor doi, niciodata mai mult de 2 secunde de muzica sa schimb disperata postul. Motzul la cacat sau, ca sa fiu mai delicata, bomboana de pe coliva, a fost aparitia la acest "superb" radio a imbecilului de Mircea Badea. Muzica e oribila, o combinatie sinistra de Kiss cu 21, dance-uri si trance-uri de doi bani. Recunosc, nu am reusit niciodata sa imi displaca ceva atat de rapid ca radio zu asta. Bleah! Din punctul meu de vedere, daca sloganul celor de la Romantic e "muzica, nu zgomot", al astora de la Zu ar trebui sa fie "Nu zgomot, ci foarte mult zgomot".
Nu sunt o specialista in formate radio, nici o ascultatoare care mananca radio pe paine, nici nu stiu daca sunt parte din targetul lor. Dar e placut sa stii ca iti poti face o zi mai senina si mai simpatica ascultand in traficul blocat un "Don't worry, be happy" sau "Always look on the bright side of life", un BB King sau un "Red red wine". Plus cateva stiri rapide, cateva glumite chiar deochiate, comentarii inteligente. Poate face diferenta, mai ales in traficul nostru minunat.