"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 17 martie 2009

Hitler in love

Am primit ieri, de la prietena mea Sophia, un cadou de ziua blogului meu. Un bilet la teatru. Mi s-a spus doar atât: un tip foarte interesant, de la Chişinău, el a făcut textul, regia e a unui armean. Omul a făcut 4 credite în bancă pentru a produce acest spectacol şi după câteva reprezentaţii la Târgovişte, a reuşit să-l convingă pe Mircea Diaconu să-l găzduiască la Nottara. Doar două spectacole. Ştii că el însuşi mi-a vândut biletele? Aşa, din uşă în uşă. Deja impresionată, am întrebat cum se numeşte piesa. Hitler in love. În ciuda titlului care m-a şocat puţin, am rezistat tentaţiei să caut ceva pe net. Nu, am vrut să văd totul fără idei preconcepute sau comentariile altora.

La Nottara, am fost conduse la subsol. O încăpere mică, puţin prăfuită, neagră. Sunetele de sirenă îţi dădeau o uşoară stare de panică. Eram în buncăr! ACEL buncăr. Mi s-a ridicat părul pe ceafă la începutul piesei: 1 minut dintr-un discurs al lui Hitler. O oră jumate am stat cu ochii fixaţi şi hipnotizaţi pe scenă. Am avut momente în care nici nu am respirat. Altele în care am sărit din scaun. Expresii de nebunie, halucinaţie, paranoia, acuzaţii de trădare aruncate generalilor invizibili, obsesii erotice legate de nepoata Geli Raubal, declaraţii de dragoste făcute Germaniei, amintiri şi dialoguri fictive cu mama, chiar şi o explicaţie halucinant de banală pentru ura lui viscerală şi holocaustică (dacă mi se permite acest cuvânt) pentru evrei: o prostituată evreică l-a îmbolnăvit de sifilis. Acesta este textul. Fără exagerări, fără tuşe îngroşate aiurea. Nu se încearcă o reabilitare a lui Hitler. Şi nici o demonizare în plus. Întrebarea-concluzie care m-a bântuit şi încă mă bântuie (probabil pe foarte mulţi alţii): cât de uman poate fi un monstru inuman?

Omul de pe scenă şi din spatele cuvintelor: Dumitru Acriş. Nu am fost nici prima nici ultima oară la teatru. Am plâns, am râs, am fost emoţionată şi fericită. De foarte multe ori. Şi am avut şansa să văd atât de aproape mulţi artişti nemaipomeniţi.

Acum am fost bulversată. De joc, de interpretare, de transpiraţia de pe faţă, de rictusul feţei, de figura când monstruoasă, când grotească, când inspirând o milă ca cea pentru un vierme zdrobit pe asfalt (acea milă combinată cu silă), de nebunia şi pasiunea acestui artist. Nu doar actor, artist. Şi acum, în timp ce scriu, mi se zbârleşte pielea pe mine de cât de mult a putut transmite! Vă jur, îmi bătea inima mai tare la zbuciumul lui. La zborul fâlfâit al mâinilor superbe. Am avut senzaţia că, la sfârşit de spectacol, acest om transpiră sânge prin fiecare por cu care a jucat. Nu sunt omul cuvintelor mirobolante, dar acum simt că sunt prea săracă în vorbe.

Am plecat tremurând de la teatru. Am vorbit ca două nebune pe drum spre casă. Am căutat pe net şi m-am aşteptat să găsesc zeci de texte şi referiri la Dumitru Acriş şi nebunia lui. Am găsit doar câteva link-uri, toate ducând spre acelaşi text de PR sec. Pe un singur blog am găsit un comentariu al unei spectatoare, şi ea impresionată de jocul nebunului. De acolo mai departe, am descoperit şi sursa unor fotografii minunate de la piesă. Fotograful Florian Ispas a avut amabilitatea de a-mi trimite câteva dintre ele. Şi îi mulţumesc încă o dată.

Azi la ora 19:30 e cea de-a doua reprezentaţie. Nu ştiu când va mai fi una în Bucureşti. Am aflat doar că frumosul nebun Dumitru Acriş va pleca la Moscova şi la Berlin cu spectacolul său. Şi la multe festivaluri sper. Pentru că nu e o piesă clasică sau cu vechime, mi-e teamă că nu s-au vândut toate biletele. Sunaţi voi la casa de bilete a teatrului Nottara (021.317.41.01) şi dacă mai sunt, luaţi-vă bilet. Aşa, pe ultima sută de metri. Uitaţi de oboseala de la birou, nu fugiţi direct în canapea. Mergeţi să vedeţi Hitler in love. Nu vă garantez că o să vă placă, dar sunt convinsă că vă va trezi din amorţeala primăverii ăsteia nevrotice. Poate o să vă deranjeze subiectul, poate o să vă sperie sunetele, dar sunt convinsă că nu vă va lăsa indiferenţi.

Nebunia de pe scenă s-a încheiat cu întrebarea dureroasă: „Credeţi că după mine nu veţi mai urî?” Şi apoi o proiecţie de imagini care au dat răspunsul.

Nu mai spun nimic. Îmi doresc enorm să mai tot aud de Dumitru Acriş. Şi să-l mai văd transpirând sânge. Ca de final, o să-l citez: „Păcat că sunt foarte puţini oamenii nebuni cu suflet care să investească în teatru”.

37 de comentarii:

  1. io-s muta inca!!
    va inchipuiti cum e sa vina actorul/textierul intr-un building de birouri, cu afishu-n mana, sa-si vanda biletele la spectacol? m-am urat pentru o clipa ca gandesc in shabloane si nu l-am recunoscut din prima (il vazusem intr-un promo la tvr). mie una mi se pare unul dintre oamenii frumosi, cum ii numeste dan puric, de care avem mare nevoie!

    RăspundețiȘtergere
  2. excelent! mi-ai transmis si mie emotia!! as merge negresit daca as fi in Buc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim mult LiaLia pt. tot ce ai scris si transmis aici! Deosebit, intr-adevar!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Incet incet ne intoarcem la sublima simplitate a comunicarii de la om la om. Un om, un artist, a rupt tiparele asezand inainte noastra foaia alba a comunicarii. Cu mult respect, Cosmin.

    RăspundețiȘtergere
  5. Fabulos ce-ai povestit! De pe alta planeta si din alta lume e omul asta, care face TOT ce ai zis tu ca face. Si te cred pina-n ultimul cuvintzel. Ma uit la poza in care are miinile impreunate - daca intr-o poza transmite atit, pot sa-mi imaginez ce vibratie transmite in carne si oase. Uita-te la el, e conectat pina in ultima fibra, simti ca nu are a aer in jur, ca e contopit. ASTA e artist, da!
    Incerc sa ajung. Saru'mina, Lia, pentru pont si pentru ca esti asa cum esti, cit sa scrii textul asta, cu atita frumusete de emotie! pupici, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  6. nu am cuvinte...
    decat parafrazarea "Păcat că sunt foarte puţini oamenii nebuni cu suflet care să investească în frumos"
    dar si bucuria ca "exista totusi oameni cu suflet extraordinar carora nu le e teama sa guste frumosul si sa il impartaseasca cu ceilalti, tragandu-i de maneca sa nu treaca indiferenti pe langa frumos"
    si aici ma refer la tine, draga mea prietena Lia

    RăspundețiȘtergere
  7. mie mi s-a ridicat parul pe mana. Nu am vazut piesa si probabil n-o s-o vad dar ce ai transmis tu a fost extraordinar.
    Eu sunt in continuare sub farmecul comediei la care am fost saptamana trecuta, Blocati ... in dormitor cu Emil Hossu, Luminiţa Erga, Valentin Teodosiu şi Dan Tudor. O recomand cu caldura pentru ca n-am mai ras cu lacrimi de multi ani.
    Stiu stiu! nu se potriveste comedia mea cu piesa ta dar ma ierti :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu subiectul în sine m-a dat pe spate, ci toată povestea, omul acesta senzaţional, lupta lui, zbuciumul, ideea că omul acesta îşi amanetează viaţa (vorba Sophiei) ca să facă ceva! Şi iese o nebunie! Din păcate, nu prea mai avem public de teatru, cel puţin la nivel din acesta puţin experimental oamenii sunt sceptici. Dar se schimbă ele şi astea :) Rhodi, râsul e preferatul meu, deci niciodată nu mă voi supăra pe cineva că îmi aminteşte de el :) Îmi doresc să vorbim mai mult de cărţi, de teatru, nu doar de probleme şi politică şi trafic. Vă pup şi vă mulţumesc pentru frumuseţea cuvintelor voastre!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ah, Lia, mi-ai îndeplinit dorinta exprimatã nu demult, in postul despre blogurile din România - vreau sã citesc despre lucruri frumoase, curajoase, poate absurde, refuz sa cred în negativism, am nevoie de posturile tale, ale Laviniei, ale lui Varanus, despre altceva si altfel. Regizorul Cristian Theodor Popescu a pãrãsit Montréal pentru România, desi aici preda si avea si spectacole, era integrat. Nu exista nu se poate.

    RăspundețiȘtergere
  10. PS Cu postul asta m-ai cucerit definitiv si iremediabil, esti un om pe masura sufletului meu

    RăspundețiȘtergere
  11. Nimic nu este pierdut atâta vreme cât există astfel de oameni... Chiar dacă nu am văzut această piesă, felul în care au vorbit despre ea m-a făcut să simt măcar o parte din ceea ce ai simţit tu în faţa scenei...

    RăspundețiȘtergere
  12. Anto, mă înclin cu graţie şi cu mare bucurie :) Tocmai îmi spunea prietena mea Sophia: "Lia, ce cetitori mişto ai, vezi?" Iar eu i-am spus: mă minunez cu încântare în fiecare zi :) Vă mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Pam pam pam pam! (Să vezi că ai şi cititori ca mine xD) Textul tău mi-a amintit de o piesă de teatru căreia nu-i dădeam mari speranţe, căci nu era jucată de actori cu experienţă (nici majori nu erau) şi condiţiile erau sărăcăcioase (pentru cei din Galaţi, a se traduce: Teatrul de păpuşi Guliver - şi acela oferit cu o mare limitare de timp), dar ce mi-a dat fiori - cea mai grozavă piesă la care am asistat. Ugh - şi apoi mi-a revenit în minte că nu am mai reuşit să pun mânuţa pe înregistrare, cum mi-am propus. xD

    RăspundețiȘtergere
  14. Acum doua saptamini am fost la teatru. Shou a inceput de acasa. Nefasta zise ca trebe sa ma-nbrac in costum. I-am zic ca numai daca va conduce ia la-ntoarcere. Esti nebun, ti-am spus de mii de ori can u pot conduce noaptea mai ales masina ta. Nu-i nimic, mergem cu a ta. Ce-o sa zica lumea cind o sa ne vada coborind dintr-un Golf. Nu ne va vedea ca parcam mai departe. Pin-la urma am ajuns la un compromis, ma-mbrac in pulovar, cu pantofi, fara adidasi si mergem cu masina mea.

    Am ajuns f. devreme, la Koeln, am intilnit-o pe Mira, ne-a aratat poze cu copii. Era si doamna consul, a slabit, ii statea bine in galben. Nefasta a vorbit cu ia si io am zimbit fermecator. A fost si d-na Zbircea cu ta-su, se tinea bine .. de baston..

    In pauza am vorbit cu Valentin.. despre vreme, m-a impresionat ce documentat e.

    Dupa piesa am mers la chinezi, cu Ion si nefasta-sa, tiii ce s-a mai ingrasat, am mincat rata knuspriga, cica sa iasa asa se unge cu miere. Nu mi-a cazut prea bine, d-abia acasa m-am clatit cu un Montalcino.

    PS. Era sa uit, a fost si o piesa, una cu iel, era Virgil Ogasanu, ia ierea nefasta-sa, de fapt nu era nefasta decit in realitate, in piesa nu, si mai ierea una mai carnosa, Diana Lupescu parca, tii.. ce s-a mai ris, succes mare, s-a aplaudat in picioare, s-au dat flori, tare frumos a fost, i s-a multumit si doamnei consul pt. sustinere.

    Neamtu tiganu

    RăspundețiȘtergere
  15. Mi-as dori sa pot vedea si eu in Cta asa piese de teatru.Probabil daca as avea ce vedea,m-as duce mai des.Mi-e dor sa ma mai impresioneze si pe mine ceva,chiar si o piesa buna de teatru...

    RăspundețiȘtergere
  16. Moldova aia e atît de săracă, nici nu vă puteţi închipui, băi românilor! Salariul mediu in Republica Moldova e de 245 USD, ceea ce echivaleaza cu 156 de euro.
    E atît de săracă şi de umilită ţărişoara aia şi oamenii de pe-acolo sunt atît de buni şi frumoşi şi talentaţi. Buni de să-ţi dea din sărăcia lor o duminecătură. Şi talentaţi de să-ţi dea lacrimile. Iar femeile lor sunt ABERANT de frumoase. Şi vorbesc stîlcit româneşte şi mi-e atît de milă de ei şi mi-e ciudă cînd îi aud şi mă revolt cînd îi ştiu atît de săracani şi de umiliţi şi de talentaţi într-o bucată de ţară tot atît de frumoasă ca a noastră. La Chişinău îşi dau lacrimile la fiecare pas, ca la un spectacol uluitor, în care superbul, mizeria, emoţia şi ciuda înăbuşită se-amestecă savant, cu scopul să-ţi distrugă orice normă de valoare. Doamne, ce artişti trăiesc în Moldova, dac-aţi şti! Cobileanski, un tînăr regizor genial, Planeta Moldova, (căutaţi pe Youtube dacă vreţi să vă prăpădiţi de rîs!), Botgros cu muzica lui de român cu inimă de foc, Pavel Stratan, trupele de rock care sparg topurile occidentale, solistele cu voci de moare lumea, pictori ( Mihai Grecu, Aurel David, Andrei Sârbu, Valentina Rusu Ciobanu, Valeriu Schiau şi alte cîteva zeci de plasticieni ale căror lucrări îţi taie respiraţia)... Ai zice că e o ţară de artişti. Atît de săraci şi atît de trişti. Ce blestem i-o fi apăsînd pe moldoveni? O fi curvăsăreala lui Ştefan? O fi Cernobâlul? O fi greaţa dîmboviţeană cînd vine vorba de moldoveni?
    În 1992, cînd cu "Podul de flori" l-am întrebat pe ministrul moldovean de atunci al culturii ,Ion Ungureanu, scriitor şi domn subţire, că ce-ar fi să vrea Parlamentul lor să se facă una cu Parlamentul de la Bucale. Şi să vină partea din stînga Prutului la locul ei, la România? Numai ce-a pus mîinile la ochi şi, printre lacrimi, a zis: Cu ce, Valule drag, cu ce? Să se unească două sărăcii?
    Nu mă miră că spectacolul lui Dumitru Acriş e unul impresionant. Artiştii moldoveni sunt cu totul, în tot ce fac, impresionanţi.
    Aşa săraci şi plini de tristeţe cum sunt.

    RăspundețiȘtergere
  17. Doamne, Lia, eu veneam plina de veselie sa-ti spun ca am pus un PS la ultimul post si am dat peste ce-a zis Val Varanus despre moldoveni, mai ca nu m-a podidit plânsul. N-am fost acolo, nu stiu cum e, stiu doar, cum zice si el, cã-s buni la muzicã. Cunosc o doamnã din Chisinau care lucreazã cu mama la Radio - o doamnã în toatã puterea cuvântului, care mi-a povestit ca la venirea in Bucuresti mergea pe jos de la Radio in Bucur Obor sau unde statea, pentru ca nu-i ajungeau banii si pentru transport. Saracia poate scoate la iveala ce-i mai rau, dar si ce-i mai bun in noi. Ma simt meschina acum, cu fitzele mele culinare.

    RăspundețiȘtergere
  18. Lialia, m-am bucurat enorm la vederea/citirea textului tău. Am două motive de bucurie. Unu, că eu m-am dus la Târgovişte şi am văzut piesa. Doi, că după atîta timp de când am văzut-o eu cineva o vede în bucureşti şi are aceeaşi atitudine pe care am avut-o eu la premieră. Nu am avut vorbele la mine...am rămas atunci stană de piatră...şi se spune că un spectacol creşte de la premieră...cred că şi mai bun acum...multu' că mi l-ai readus în minte şi suflet. mă furnică şi acum pe şira spinării când mi-l aduc aminte...eţti foarte tare că l-ai văzut şi ai împărtăşit cu noi.Îmi place stilul matale de a scrie. Mă înclin. Voie bună.

    RăspundețiȘtergere
  19. Neamţule, şi textul şi testul merg de minune :D Ca de obicei. Acum fă-mi şi mie o plăcere, o dată în viaţa asta, de când ne ştim, şi spune-mi că ţi-ai făcut cont pe google ca să poţi comenta în linişte la mine!!!! Să nu-mi spui altceva, că sunt nevricoasă în perioada asta şi cine ştie ce gest necugetat fac după!

    Valule, nu pot decât să înclin capul, cu aceeaşi tristeţe. Poate tocmai din atâta sărăcie sunt aa nişte artişti spectaculoşi.

    Anto, TU eşti prima care susţine frumosul, cultura, bucuria, pasiunea, aşa că dacă te mai aud vreodată cu "meschinării" te bat! :)

    Irina, ce mă bucur că suntem pe aceeaşi lungime de undă!!! Într-adevăr, zguduitoare piesa! Şi jocul frumosului-nebun! Sper din suflet să mai am ocazia să îl văd. Îţi mulţumesc şi pentru aprecieri, am roşit de încântare :) Şi te mai aştept cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  20. Mi s-a zburlit parul de emotii, textul tau m-a tinut cu sufletul la gura; n-am cum sa vad spectacolul si-mi pare rau. O sa-mi conving prietenii sa mearga, sigur o sa-i conving....

    RăspundețiȘtergere
  21. Am simţit, lia, că suntem pe aceeaşi lungime de undă din ce scrii. Trebuie să-i mulţu' lui lav că mi-a deschis calea...aş mai revedea piesa şi frumosul nebun basarabean, dar din păcate, teatrul de la Tîrgovişte se va desfiinţa că aşa vrea primarul. Toate instituţiile de cultură din Tirgovişte se " transformă" într-un monolit lipsit de vlagă. De ce să menţinem ceva ce merge cînd putem dărâma?!

    RăspundețiȘtergere
  22. Multe piese speciale au fost montate acolo...şi e atât de aproape de Capitală...a meritat orice drum pe care l-am făcut pentru montările de acolo.

    RăspundețiȘtergere
  23. Thea, din păcate, deocamdată în seara asta a fost ultima reprezentaţie. Nu ştiu când şi dacă va reveni. Dar o să urmăresc şi voi anunţa :)

    Irina, tocmai când vroiam să spun cât de entuziasmată sunt de Teatrul din Târgovişte de curajul ce l-au să îl susţină pe băiatul ăsta :(( Oribil ce îmi spui!!! Nu pot să cred!!! Nu se poate face nimic? Petiţii, ieşit în stradă???

    RăspundețiȘtergere
  24. Lia, UNITER deja protestează...şi se face o petiţie...cred că tot Uniter...eu am să trec pe la ei, pe la sediu să dau cu băţul şi poate reuşim să oprim astfel de barbarii/tâmpenii...

    RăspundețiȘtergere
  25. @LiaLia: draga mea, daca se joaca si in Berlin, voi fi in sala, fara urma de indoiala. Am cautat date clare insa nu am gasit. Dar Berlinul este foarte receptiv la cultura romaneasca, am citit aici critici mult mai bine si mai atent scrise la filme, spectacole, carti romanesti decat in Romania. Asa ca mi-e greu sa cred ca nu voi descoperi spectacolul fara prea mult efort.

    RăspundețiȘtergere
  26. Am fost aseara si-am vazut piesa :)
    Ai descris exceptional, si ma bucur ca te-am ascultat, nu regret o ora jumate in care am inlemnit in primul rand de scaune :)

    RăspundețiȘtergere
  27. C. dear, l-a tine m-am gândit când am văzut că intenţionează să plece cu piesa la Berlin :) La câte nebunii şi ALTFEL şi manifestări non-nonformiste sunt la Berlin, nu ştiu dacă această piesă va bulversa. Pe mine m-a înnebunit nu doar ideea sau textul, ci pe de-o parte jocul omului, pe de altă parte zbuciumul lui: 4 credite în bancă, umblat din uşă în uşă ca să-şi vândă biletele... Come on!!! Sper din suflet să vezi :)

    Sabbra, sunt f fericită că am reuşit măcar un pic să conving :) Şi că nu îţi pare rău că te-ai dus. A mai fost o colegă cu o prietenă şi au fost la fel de impresionate :)

    RăspundețiȘtergere
  28. deci si tu ai fost vorbareata de mica! de aia te pricepi asa de bine acum la cuvinte (-:
    ultimile 2 postari sunt spirt, brici, ardei iute na! era sa ma faci sa ma duc la spectacol cu toata treaba pe care o aveam ((-:
    am dat telefon, biletele mai erau, dar pe urma mi-am dat seama ca daca ma duc eu, nu se duce baiatul la antrenamentul de baschet...deci.

    RăspundețiȘtergere
  29. Jane, m-am născut vorbind :))) Am şi o mamă pe măsură (Tăuroaică turbo-diesel care s-a luptat o viaţă cu coarnele mele căpoase de Berbeacă, biata de ea hahahahaha!!!), aşa că bieţii tata şi frate-meu nu au mai avut loc :D Mai nou şi nepoata Mara se aruncă în neam, în partea femeiască :))) Şi turuieeeee ...
    Cât despre piesă, am eu convingerea că o să mai auzim de băiatul ăsta :)

    RăspundețiȘtergere
  30. bineinteles ca pt. tine mi-am facut cont, da nu numai, m-a pus draqu si am legat toate chestiile din casa intro retea, doua TV, doua computere, telefon, fax, masina de spalat, frigideru, microunde si aragazu electric. Dulapu cu pantofi al nefestii nu am reusit. Cred insa ca am facut undeva o greseala pt. ca nu se poate porni cuptoru daca nu ai acount la google!!!??

    RăspundețiȘtergere
  31. LiaLia, la multi ani in primul rand, suntem aproape de-o seama:). Eu am un pic mai mult par albi in musteti:P.
    Am venit sa te intreb daca nu cumva vrei cadou timp de un an un domeniu al tau, cu tot cu hosting si service, in caz de:). Am primit eu da sau la cateva prietene. Tu esti top of the top of my list.

    RăspundețiȘtergere
  32. Neamţule, vezi că eu am probleme cu microundele, mi-e frică să nu-mi strice mâncarea bio :)))

    Cherry!!!! Ce mă bucur că m-ai vizitat :) Wow! Ce cadou minunat! Nu ştiu încă ce să fac cu el, dar dacă mă mai învaţă unul altul, îi găsesc eu o întrebuinţare bună :) Şi am roşit ca o cireaşă la treaba cu topu la top :D

    RăspundețiȘtergere
  33. uite inca o mostra de basarabeni de isprava

    http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-5505076-video-alexandrina-hristov-lanseaza-albumul-lut.htm

    RăspundețiȘtergere
  34. CREATIA ESTE MEDITATIA IN COMUN A OMULUI CU DUMNEZEU! DIN MOMENT CE SUFLETUL ATINGE TARIMUL PROFUNZIMII SENSURILOR , SIMTURILE SI SENZATIILE NU MAI AU LIMITA DE EXPRESIE ... DOAMNE DUMITRULE FRUMOASA NEBUNIE TRAESTI...! NEBUNULE FRUMOS AI REUSIT TOTUSI SA ZBORI CU ARIPILE DE PLUMB- MESAGER AL DURERII SI NEBUNIEI SUFLETELOR CONDAMNATE!!!

    RăspundețiȘtergere
  35. "Thea, din păcate, deocamdată în seara asta a fost ultima reprezentaţie. Nu ştiu când şi dacă va reveni. Dar o să urmăresc şi voi anunţa :)

    Irina, tocmai când vroiam să spun cât de entuziasmată sunt de Teatrul din Târgovişte de curajul ce l-au să îl susţină pe băiatul ăsta :(( Oribil ce îmi spui!!! Nu pot să cred!!! Nu se poate face nimic? Petiţii, ieşit în stradă??"

    Referitor la cele scrise mai sus, draga mea, spectacolul nu se mai joaca la Targoviste nu pentru ca NU VREA teatrul Tony Bulandra ci pentru ca aceasta a fost intelegerea de comun acord intre Dima si directiune.
    Iti spun asta nu din auzite, ci pentru ca sunt o persoana din interior.
    Intr/o alta ordine de idei, m-a emotionat enorm ce am vazut scris aici despre Dima.Mi-a fost coleg de facultate si de scena timp de 6 ani si creste sufletul in mine cand vad ca e atat de apreciat si de iubit!
    Va multumesc si eu in numele lui!
    A.M.O.
    AMO

    RăspundețiȘtergere