Vulpea, kilogramele şi trasul de fiare

N-am fost slabă niciodată (bine, am fost scheletică după păţaniile cu operaţia de amigdale, dar a durat vreo lună). Până la 15 ani am făcut sport aproape zi de zi, numai muşchi şi fibră. Când m-am lăsat, într-un an am pus cam 18 kile. Enorm. Se vede în poze. Dar nu mi-a spus nimeni niciodată că aş fi grasă. Şi nici nu m-am stresat foarte tare, pentru că organismul s-a reglat de la sine. Şi le-am dat jos. Toată lumea ştie cum e. Anul ăsta mai pui un kil, iarna încă două, primăvara dai jos. Şi tot aşa. Bine că sunt elastică şi pot încă să-mi pun piciorul pe după gât. N-am ţinut niciodată serios o cură de slăbire. Cele mai multe kile le-am dat jos când am renunţat la cele 3 linguriţe de zahăr în cafea.

Eu sunt pasionată să gătesc, îmi place mâncarea bună, colorată şi cu mirodenii. Nu mă omor după carne, dar nu prea rezist unei pastrame de berbecuţ sau unui muşchi de vită în sânge, divin făcute pe grătar de tata sau de gagic. Plus păcatul cel mai mare, pastele. Dar la început de an, deh, e şi vârsta, e şi statul pe scaun la birou, plus scaunul Friedei, şi din cauză că stresatul şi consumatul în trafic pe mine nu mă ajută să dau ceva jos, am realizat că s-au pus în plus nişte perverse şi ticăloase kilograme. Nu unde ar trebui (deşi câteva kile pe sâni m-ar încurca groaznic cred eu). Şi m-am trezit cu aripioare (sau căpitani, cum zice mama) sau în termeni mai puţin delicaţi, cu bulane, frate, cu farmecul personal (numele de cod al fundului meu) uşor exagerat şi cu nişte şolduri cam generoase. Plus ceva fălcuţe. Pentru că nu cred în diete minune, dai 5 în 3 zile, pui 10 în 2 săptămâni, s-a dus Vulpea la nutriţionist. În sala de aşteptare, am fost întrebată de câte luni ţin regim, că arăt spectaculos. Am fost privită urât şi certată, când am spus că abia am venit. da' unde vrei să ajungi? Dom'le, aş vrea la Viena, dar poate mai la vară.

Doamna doctor m-a măsurat, m-a cântărit, mi-a pus diagnostic exact: puţin pe la şolduri, puţin din pulpiţe, după care la sală. Nu acum, că ai face picioare de fotbalistă. Verdict final: 5 kilograme de dat jos, ca să fiu perfectă! În termeni mai mult decât omeneşti, 2 luni. Am primit regimul foarte accesibil şi sănătos (m-a obligat să mănânc micul dejun şi am avut o revelaţie), cam repetitiv pieptul de pui la grătar, dar în rest chiar ok. În plus, am decis să mă relaxez şi cu nişte împachetări cu smacuri şi ceva masaj. Unde am cunoscut lume. Şi am socializat. Şi am realizat că e greu să fii femeie. Mai ales una care n-are limite şi frâie. "Eu mă ţin foarte bine de regim, cam plictisitor, dar fructele sunt bune. Azi am mâncat 2 kile de banane, chiar am rezistat până la prânz", a spus o tânără care citea reţete din reviste. Eu i-am dat cam 33-34 de ani. Am aflat că avea 26. O doamnă de sub pătura care încălzeşte mi-a admirat tatuajele şi mi-a spus descurajator: "E foarte greu să dai jos. Eu mă ţin foarte bine de regim. M-am abţinut de la tort aseară şi am mâncat în schimb un bol mare cu fructe cu frişcă. Şi la servici, am mâncat exact cum scrie, dar a venit o colegă cu caise în sirop de miere şi am mâncat şi eu 4 bucăţi. Că tot fructe sunt, nu?" Când s-a dat pătura de pe ea, am făcut ochi mari din ăia de copil care nu se poate cenzura. Era un caşalot! Am întrebat fetele de acolo dacă e bolnavă cu glanda. "Nu, e doar neglijentă şi îmbuibată, nu se poate abţine". După câteva şedinţe mi-au spus "aia mică anorexică". Ce m-a bucurat într-adevăr a fost faptul că "aia mică" a venit de la faptul că nimeni nu-mi dădea mai mult de 25-26 de ani. Că au făcut sondaj.

După 25 de zile de dietă, iar cântărit, iar măsurat. 3 kile şi ceva jos. Exact de unde trebuia. Bravo, Vulpea! Mai puţin o orcă mustăcioasă şi cu privire răutăcioasă, care mi-a spus: "Doar atât??? Eu am dat 10 kile într-o lună!" M-am simţit uşor intimidată. Dar mi-a sărit una din fete în ajutor: "10 kile din 30! Acu ai dat numai apa, de acum să te văd! Ea dacă ar da 10 jos, ar arăta ca o radiografie!"
Muierile sunt rele. Şi se uită în curtea vecinului, uitând de curtea lor. Dar am şi o amintire foarte amuzantă, apropo de comentarii. Acum vreo 2 ani, când eu mâncam în scârbă o salată chioară, iar prietena mea Iulia, care are 40 şi ceva de kilograme (dar şi oase mici şi uşoare şi eu chiar cred că îi stă fff bine aşa), băga cu poftă a doua porţie de spaghetti cu carne şi sos, îmi spune: "fată, voi astea mai plinuţe, aveţi o satisfacţie când daţi 1 kil-2 jos. Eu pot să mănânc oricât, că tot nu pun pe mine!" Mda, i-am simţit drama. Aş fi aruncat cu salata în ea, dar mi-a fost teamă să nu leşin de foame şi să nu mai am ce mânca.

Eu m-am pupat singură pe obraji că, deşi nu erau deranjante, m-am simţit eu deranjată de cele 5 kilograme în plus. Şi am decis să fac ceva şi mă ţin de asta. De săptămâna viitoare merg şi la sală iar. Vulpea fitness. Să facem stomacul sexy, pregătit pentru viitorul tatuaj. Şi farmecul personal bombat. Să facă maşinile accident în trafic când trec pe stradă. Să sară băieţii la benzinărie să se bată care să-mi pună motorină. Să mă ţină gagicul legată de pat, în casă, numai pentru el. Să mă bag şi eu la anul la concurs la Rogblogfest la cea mai sexy blogeriţă. Deocamdată Vulpea e pornită pe treabă. Vă ţinem la curent.