Vulpea frământată şi fezandată

V-am spus că am o viaţă foarte agitată şi încărcată, nu? Job, trafic, probleme cu maşina, cu dieta. Greutăţi adică. Ha! Ce v-am păcălit! Viaţa mea e un răsfăţ, oameni buni. Bine, asta pentru că aşa vreau eu să fie lucrurile. La birou se întâmplă multe, dar în secunda în care am ieşit pe uşă, rămâne doar amintirea minunatei salate şi a divinului peşte la grătar (construit de tata special pentru fata lui) îngurgitate cu poftă la prânz. Din nebunia traficului nu mă mai gândesc la scurt timp decât la muzica ascultată alături de Frieda. Banii vin, se duc, se fac alţii. Viaţa mea, de fapt, înseamnă bucurat cu prietenii, cafea bună, hlizit în oglindă, ciocolată neagră, gagicărit cu gagicul, grătare acompaniate de şpriţ, hăinuţe preferate, alergat motanul Miqui prin casă, citit texte profunde, simpatice, amuzante, drăgălaşe, emoţionante. Şi încă mult alt răsfăţ personal. Pentru că da, eu chiar cred că există timp pentru toate şi în mod special timp pentru bucurat sufletul de Vulpe.

Dar sâmbăta asta am primit un răsfăţ special. Cado. Care mi-a bulversat existenţa şi acum mai vreau! Pentru că gagicul a făcut rost de un abonament la un centru de wellness (ca să nu-i spun centrul de bunăstare hahahaha!) de mare figuri şi mulţi bani, unde el se duce la super dotata sală şi pentru că inclusă în abonament e şi invitarea unei persoane care să se bucure de diverse acolo, sâmbătă mi-a spus atât: costumul de baie! Te duc la piscină. Ok, dacă-i musai, cu plăcere!
Emoţii, încântare, costumul vine mult mai bine pe trupul slăbit. Primesc şi prosop frumos de la sala de fiţe. Vestiar mare, spaţios, foarte curat. Mă uit în jur. E bine, pot să mă fâţâi demnă în costum de baie. Asta pentru că celulita mea e chiar inexistentă pe lângă cea a celorlalte participante la despuiatul public.
Piscina dezamăgitoare. Prea puţin adâncă, meschină, dar populată de băieţi urâţei de tip multinaţionale, cărora le scria "vai de mine, nici măcar o gagică de scos la o prăjitură sâmbătă după-amiaza nu am" pe frunte şi pe pieptul scobit. Am dat de câteva ori din braţe şi cu genunchii de podea, dar n-am rezistat mai mult de 20 de minute. Am ieşit puţin dezamăgită, cu gândul "oare ce fac eu până termină gagicul exerciţiile?" Când mă uit pe geam, văd o oală imensă de ciorbă, aburindă, cu oameni cu rânjete pe faţă. Curioasă din fire, mă bag să văd ce e cu oala asta. E, bine, era un jacuzzi imens! Un jacuzzi industrial! Cu apă fierbinte care te învăluia mişeleşte. Mmmmmmmm. Prima oprire. Mângâieri delicate cu jeturi uşoare. Aşa, ca nişte milioane de lăbuţe de pisică. Pe tot corpul. Un metru mai încolo, alte învolburări. De data asta, ceva mai puternice. M-am întins pe spate, cu capul pe o pernuţă. Şi m-am lăsat bătută şi fezandată bine bine de mii de băşinuţe ne-urât mirositoare. Mă simţeam ca un şniţel sub ciocanul de bătut. Frământată ca un aluat de cozonac. Din aşa stare de bine, am uitat de criză, de probleme, de job. Până şi de mama am uitat. Eram doar eu cu rânjetul meu satisfăcut. Decadenţă!!! După vreo 20 de minute, am observat că mai e o zonă. În care nu se prea băgau mulţi. M-am băgat eu. Ca la maşina de spălat. La stoarcere. Nişte jeturi extremale au dat cu mine de toţi pereţii. M-au întors pe partea cealaltă. Şi mi-au scos orice urmă de oboseală şi durere musculară din mine.

Am revenit la piscinuţă pentru câteva minute, să mai schimb temperaturile. Numai bine cât să încerce să mă agaţe un grup de 3 tineri slăbănogi, cu replici super inteligente legate de tatuajele mele. I-am dezamăgit îngrozitor când am început să mă hlizesc la gagicul încordat şi transpirat apărut la geam, de la sală. "da, da, mai vreau să mai stăm!!!"

M-am întors la oala de ciorbă. Am repetat procedeele. Lăbuţe de pisică. Ciocan de şniţele. Maşina de spălat. Vrum vruuum! Tăvălit vulpea prin ape firbinţi. Scos şi ultima rămăşiţă de rău din mine. În tot acest timp, mă gândeam la un singur lucru: cum să fac rost de abonament din ăsta scump la răsfăţ? Şi uite cum, în nici două ore, Vulpea aprigă şi agitată, s-a transformat într-o mâţă leşinată, rânjită, cu creierii spălaţi, de orice mi-aţi fi spus atunci aş fi zis Da!

La vestiare, la îmbrăcare, am văzut-o în toată oroarea (pardon, splendoarea) pe faimoasa Eva Kent. Cum cine e Eva Kent? Nici eu nu ştiam, până le-am auzit pe fetele celelalte comentând. Deci, o mare vedetă în viaţă. Porno. Urâtă de nu îmi puteam lua ochii de la ea, ca un copil din ăla care nu ştie să disimuleze groaza.
Dar nu a reuşit nici creatura aia sinistră să-mi anuleze măcar un gram din fericirea şi plăcerea provocată de catralioanele de bule. Până şi gagicului i-am spus că mă poate ignora vreo două zile, că n-am să mă supăr. Am aflat că o singură intrare de genul ăsta m-ar costa 35 de euro. E, hai, ştiu că toate au un preţ, dar ăsta mi se pare exagerat. Mult mai convenabil ar fi să găsesc pe cineva angajat la o multinaţională celebră (Vodafon, Orange), care să ia abonamentul mult redus şi să mi-l paseze mie. Contra cost, fireşte. Se există cineva?
Până una alta, am aflat de o doamna cu mâini magice, care face masaj din ăla porcesc, cu uleiuri şi mirosuri frumoase. Care masaj nici nu costă prea mult. E pe principiul răsfăţul meu: nepreţuit! Vă ţin la curent. Now just go and hate me! :D